Studia III

RYTONUL DE LA POROINA ŞI SEMNIFICAŢIA LUI


Rytonul de la Poroina S-au împlinit o sută de ani de când rytonul de la Poroina, judeţul Mehedinţi, a intrat (în anul 1883) în colecţia fostului Muzeu de antichităţi. Dar şi astăzi acest excepţional produs al măiestriei toreuţilor antici (aflat acum în colecţia Muzeului de Istorie a R.S. România) continuă să suscite discuţii atât în privinţa originii şi datei la care a fost realizat, cât şi a semnificaţiei reprezentărilor aflate pe el.
Cel dintâi care l-a analizat, atribuindu-l populaţiilor migratoare, a fost Alexandru Odobescu, în monumentala sa operă Tezaurul de la Pietroasa. Ulterior, savantul american de origine rusă, Mihail Ivanovici Rostovtzeff şi Vasile Pârvan l-au atribuit şi ei neamurilor de stepă: sarmaţilor - cel dintâi, sciţilor - cel de-al doilea. În ultimele decenii, cercetătorii au emis ipoteza apartenenţei acestei piese la toreutica geto-dacică.
Datarea - în lipsa unui context arheologic precis (piesa fiind găsită în mâlul de pe marginea Dunării) - a oscilat şi ea între 180 î.e.n. (Ecaterina Dunăreanu-Vulpe) şi 300 î.e.n. (Dumitru Berciu). În sfârşit, mult dezbătut a fost şi modul de execuţie a rytonului. Pe toţi cei care au studiat piesa i-a frapat discrepanţa între perfecţiunea artistică cu care a fost realizată decoraţia zoomorfă (capul de taur) şi reprezentările omeneşti, aflate în partea superioară a rytonului, realizate la un nivel artizanal. S-au emis mai multe ipoteze: fie că meşterul ar fi fost specializat exclusiv în executarea figurilor de animale, fie că rytonul ar fi fost realizat de doi meşteri diferiţi, în epoci diferite, fie că ar fi fost lucrat în acelaşi timp şi în acelaşi atelier, dar de doi meşteri cu calificări diferite.
Ryton din aur Tezaurul de la PanaghiurişteRyton din aur Tezaurul de la PanaghiurişteMai înainte de a intra în unele detalii privind particularităţile acestei piese, se impun câteva precizări: rytonurile sunt recipiente pentru băut, utilizate şi în ceremoniile cu caracter religios, a căror formă imită, de regulă, o protomă (un bot) de animal, cel mai adesea de bovideu sau de cervideu; apar însă şi alte reprezentări, inclusiv umane (cum este cazul unuia din rytonurile de la Peretuinfo). În lumea dacilor, şi în general a tracilor, se cunosc asemenea piese fie ca obiecte în sine, fie reliefate pe alte produse de orfevrărie (pe coiful de la Băiceni, de pildă). Dealtfel, chiar personajele din partea superioară a rytonului în discuţie ţin în mână câte un astfel de obiect.
Piesa găsită la Poroina are însă o deosebită semnificaţie pentru nivelul artistic atins de meşterii antici. Aceştia manifestau predilecţie pentru reprezentările policrome, chiar statuile de marmură greceşti fiind viu colorate. Pentru a conferi podoabelor de aur un fast sporit, utilizau pietre semipreţioase şi (mai rar) email de diverse culori. Procedeul prezenta însă o seamă de inconveniente: pietrele cădeau deseori din montura lor, iar emailul - după o vreme - devenea mat. Sesizând că prin realizarea contrastului între umbră şi lumină se poate dobândi un efect coloristic sugestiv, unii dintre meşteri au reuşit ca prin simpla adâncire a unor detalii anatomice şi fina lor cizelare să obţină efecte cromatice deosebite.
Ryton din aur Tezaurul de la PanaghiurişteAşa au procedat şi cei ce au lucrat obiectul la care ne referim. De pildă, ochii taurului, deşi bătuţi în aceeaşi foiţă de argint cu restul piesei, sunt atât de perfect conturaţi încât globurile oculare par efectiv implantate.
De asemenea, la montarea coarnelor (deşi acestea nu s-au păstrat) artistul a adoptat o soluţie originală. El nu le-a sudat de restul piesei, ci le-a prins cu ajutorul unor pliuri circulare (un fel de filet) realizate prin baterea extrem de migăloasă a metalului. Lucrarea este atât de desăvârşită, încât unii cercetători au considerat că taurul rytonului de la Poroina nici n-ar fi avut coarne!

La fel ca alte realizări de acest gen de la Panaghiurişte de pildă, piesa în discuţie reprezintă o comandă a unui principe get, executată parţial într-un atelier elen. Parţial, deoarece imaginile antropomorfe ne arată că ea a fost ulterior prelucrată - cu alt gen de măiestrie - şi în mediul getic. Partea superioară a rytonului (pe care se află două grupe de câte două personaje feminine) a fost iniţial lisă (netedă) şi înfăţişează o scenă inspirată din unele ritualuri specifice lumii geto-dacice. Utilizarea foiţei de aur aplicată peste argintul din care este alcătuit rytonul reprezintă un procedeu specific toreuticii geto-dacice, de natură să creeze un efect cromatic deosebit.

Tezaurul de aur de la PanaghiurişteScena din registrul superior al rytonului oferă preţioase indicii şi în ce priveşte datarea piesei. Cum spuneam, personajele figurate pe această zonă ţin în mână, la rândul lor, câte un ryton. Decoraţia acestora - caneluri longitudinale - ne arată că vasul datează de la sfârşitul sec. IV, începutul sec. III î.e.n., perioadă în care se utiliza un astfel de motiv decorativ.
Realizat la finele sec. IV î.e.n. sau începutul celui următor, rytonul de la Poroina ne arată că puterea principilor geţi a continuat să se manifeste şi în această perioadă. Relatările autorilor antici despre ospăţul oferit de Dromichete, regelui Lisimah, la care macedonenii ar fi fost serviţi în vase de aur şi argint - ceea ce relevă atât bogăţia şi tăria formaţiunilor politice geto-dacice, cât şi gradul ridicat de civilizaţie de la curtea unor căpetenii din acea vreme - capătă astfel un temei în plus. În sfârşit, inovaţiile tehnice adoptate de meşterii executanţi (inovaţii care în perioada ulterioară vor fi aplicate şi pe alte piese de orfevrărie), ilustrează înalta calificare a toreuţilor acelei vremi, deosebitul lor simţ artistic.
S-au făcut diferite supoziţii cu privire la semnificaţia reprezentărilor antropomorfe aflate pe rytonul de la Poroina. Este vorba - cum se ştie - de patru personaje: două figurate şezând, purtând în mâini câte un ryton şi o fială sau situlă, două în picioare. S-a spus că ar fi vorba de principi cărora le sunt prezentate omagii; s-a considerat că personajele în picioare ar reprezenta preoţi, oficiind un ritual. S-a arătat, în sfârşit, că ar fi vorba de un singur grup de două personaje, dublat din nevoia de a se respecta simetria.
Desigur, în absenţa unor informaţii detaliate asupra mitologiei geto-dacilor este greu de făcut afirmaţii riguroase. Totuşi, faptul că avem de-a face cu divinităţi, pare în afară de orice îndoială. Exemplul cel mai elocvent îl constituie cele şapte rytonuri din tezaurul de la Panaghiurişte (R.P. Bulgaria) - toate executate în atelierul elenistic de la Lampsakos şi care înfăţişează teme mitologice specifice lumii tracice.

Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la personajul reprezentat pe respectivele rytonuri, meşterul antic a încrustat şi numele lor în greceşte. Aşadar, nu avem motive să ne îndoim că pe un ryton din lumea geto-dacilor ar apărea tot personaje mitologice.
Dar care anume?
Comparând reprezentările de pe rytonul de la Poroina cu cele aflate pe alte piese reprezentative ale orfevrăriei dacice (fibula de la Coada Malului; falerele de la Herăstrău) ca şi cu diferitele reprezentări de pe efigii monetare, consider că personajele reprezintă cuplul fraţilor divini Apollo şi Artemis. „Străvechea divinitate feminină preindoeuropeană... adorată la Dunăre şi în Rodopi sub numele de Artemis Basiliti = Diana. Regina nu se găseşte reprezentată iconic în adevăratul ei aspect decât pe monumentele iraniene sau la Poroina-Mehedinţi", scria Vasile Pârvan în Getica. Opinia că pe ryton ar fi reprezentată Artemis este susţinută de altminteri şi de alţi cercetători, între care prof. Dumitru Berciu.
Dealtfel, nu este singurul caz în care pe piese geto-dacice din aur şi argint sunt reprezentate scene mitologice. Pe coiful de la Băiceniinfo, pe unul din obrăzare apare un personaj ţinând în mână un ryton. Pe una din cnemidele tezaurului de la Agighiolinfo se vede, de asemenea, un personaj călare, înarmat cu un arc - imagine ce ar putea fi una din ipostazele cavalerului trac. Cercetarea aprofundată a semnificaţiei acestor piese rămâne o problemă deschisă pentru viitor, după cum tot de viitor rămâne şi desluşirea originii rytonurilor în sud-estul Europei.
În general, se consideră că ele ar fi fost preluate de lumea greco-tracă, de la perşi. În realitate însă originea lor este mu1t mai veche, trebuind căutată spre mijlocul mileniului II î.e.n. Între descoperirile de artă hitită datând din sec. XIV-XIII î.e.n. au fost găsite splendide rytonuri din argint, dintre care două în formă de protome de cerb şi taur par adevărate replici ale rytonului de la Poroina. Un arc peste milenii şi continente, căruia istoricii, arheologii sunt chemaţi să-i desluşească tainele.

studia-3

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2

manuscrise250x500