Studia III

VEGETAŢIA ARBORESCENTĂ PE MONUMENTUL DE LA ADAMCLISI ŞI PE COLUMNA LUI TRAIAN

Un detaliu neglijat, dar deloc neglijabil. Silvicultorii şi climatologii ar putea lesne ajunge la controverse de factură teologală, istoricii la comode şi neangajante încheieri. Despre ce este vorba?
Pe metopele Monumentului triumfal de la Adamclisi, mai precis pe piesele XXXI şi XXXII, vegetaţia arborescentă, schematic redată, este tipică zonei temperate; sunt deci foioase mari din bătrânii codri din jurul capitalei lui Decebal, Sarmizegetusa Regia, căci la mai mare sau la mai mică apropiere de aceasta se petrec cele din urmă episoade ale ultimei bătălii a celui de al doilea război (105-106 e.n.). Acest război este înfăţişat într-o desfăşurare iconografică rezumativă şi sugestivă pe hemiciclul sudic al Monumentului de la Adamclisi, el semnificând, conform inscripţiei dedicatorii, răzbunarea sângeroasei victorii obţinute de Traian în acel loc, în primul război dacic (101-102), cu preţul vieţii a cca 4000 de soldaţi romani.

detaliu-vegetatieDacă nu ar fi avut loc atacul surpriză al lui Decebal la sud de Dunăre şi grelele bătălii date de Traian acolo, culminând cu aceea de la Adamclisi, nu ar mai fi fost un al doilea război dacic, Apollodor din Damasc n-ar mai fi construit uriaşul pod peste Dunăre, şoselele de acces, în fine, nu s-ar fi cheltuit sumele imense de bani cerute de atare importantă pregătire genistică.
Să revenim însă la ce ne interesează. Pe crenelurile Monumentului sunt înfăţişaţi prizonieri luaţi în bătălia de la Adamclisi (daci, sarmaţi şi buri), legaţi cu mâinile la spate, fiecare de câte un copac. Trunchiurile acestora nu sunt nici lise, nici noduroase, ci fie haşurate, fie redate în hexagoane sau imbricaţii, aşa cum s-ar reprezenta, de pildă, trunchiurile unor palmiroizi. Majoritatea trunchiurilor au ramuri din care ies frunze de foioase de zonă temperată, aceste ramuri desprinzându-se din capul oarecum rotunjit al trunchiurilor. Pe crenelul numit convenţional nr. 1 se renunţă la ambiguitatea redării plastice. Aici frunzele lungi se desfac în mod clar din trunchi, iar în dreapta este figurat şi un ciorchine de fructe ale palmiroidului . Să fi existat oare în Dobrogea la începutul celui de al doilea veac al erei noastre o vegetaţie arborescentă mediteraneană, alături de foioasele specifice climei temperate, vegetaţie în stare să reziste asprelor viscole şi geruri ale iernii care-l îngroziseră pe Ovidiu cel exilat la Tomis cu un secol mai înainte?
vanatoare_daciParcurgând întregul film sculptural al Columnei lui Traian de la Roma, constatăm că pentru nevoile genistice ale armatei romane sunt tăiate în Dacia nu conifere, ci arbori figuraţi cu trunchiul contorsionat şi noduros (din care cu greu s-ar fi putut scoate bârne şi grinzi), schemă plastică moştenită din arta greacă a epocii elenistice unde elementul peisagistic era marcat prin atare copaci (măslini, smochini).
În scenele XVIII şi XIX ale Coloanei armata romană tocmai lucrează astfel de material lemnos, în vreme ce pe fundal apar nişte copaci drepţi, cu frunze sau smocuri de frunze desprinse direct din trunchi. untitled-4Atare arbori nu sunt niciodată tăiaţi de trupe pentru nevoile lor. Ei îndeplinesc rolul de a despărţi, când este cazul, scenele. Chipul lui Decebal însuşi se iveşte uneori dintre aceştia. Cercetătorii mai vechi ai Coloanei au crezut a recunoaşte în ei „un fel de conifere". Este limpede însă că artistul programator al marelui relief spiralic a adoptat în mod deliberat o soluţie a nonidentităţii (nici conifere, nici palmiroizi) de vreme ce astfel de copaci nu cad niciodată sub securile unităţilor romane, cu alte cuvinte ei neexistând în câmpul operaţional al acestora (adică în Moesia şi în Dacia).
Care să fie semnificaţia asemănării acestui gen bizar şi incert de vegetaţie arborescentă pe Monumentul de la Adamclisi şi pe Coloana de la Roma?
În cartea mea de curând apărută, Arta imperială a epocii lui Traian, Editura Meridiane, 1984, am demonstrat că autorul programului iconografic al Monumentului şi al Columnei era unul şi acelaşi artist, originar, după cum iarăşi demonstram în lucrarea amintită, din Milet sau din împrejurimile acestuia.
Faptul că pe crenelul nr. 1 de la Adamclisi şi într-o mai mică măsură pe toate celelalte apar acei palmiroizi (sau trunchiuri de palmiroizi), constituie în realitate semnătura plastică a artistului programator, plasată discret, undeva pe coronamentul Monumentului, el însuşi aflat la marginea Imperiului. Nu poate fi vorba deci de o referinţă la situaţia reală a vegetaţiei arborescente din Dobrogea acelui timp.


untitled-3Încă şi mai discretă trebuie să fie semnătura pe friza spiralică a Columnei; opţiunea, clară în favoarea unor palmiroizi pe acest monument din capitala Imperiului, ar fi atras obiecţiile celor ce trebuiau să avizeze programul iconografic şi în ultimă instanţă opoziţia lui Traian însuşi. Aşa s-ar explica de ce în acest caz soluţia nonidentităţii este conceptuală şi nu majoritară ca la Adamclisi, unde, reamintim, pe crenelul nr. 1 este înfăţişat în mod clar un palmier.
harta-jDin cele de mai sus se desprind învăţăminte de ordin mult mai general prin raport cu faptele aduse în discuţie. Anume că drumul către adevăr este mai întortocheat decât ar putea să li se pară silvicultorilor sau istoricilor, ca să ne limităm la prezentul caz, că certitudinile sunt mai înşelătoare decât aparenţele şi că celor din urmă li se poate conferi temeinicia primelor... doar până la proba contrarie.

studia-3

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2

manuscrise250x500