Studia II

MONEDE DACICE DIN BAZINUL OLTULUI MIJLOCIU

Un pasionat colecţionar din Râmnicul Vâlcea, Mihai Bibra, a urmărit şi a adunat cu sârguinţă monedele geto-dacice din regiune, pe care apoi le-a dăruit sau le-a oferit spre achiziţionare Cabinetului numismatic al Bibliotecii Academiei. Graţie acestei strădanii demnă de cuvenita noastră apreciere, ne este astăzi binecunoscută geografia numismatică a bazinului Oltului mijlociu, regiune a defileului care lega populaţiile geto-dacice locuitoare de o parte şi de alta a Carpaţilor.
În fapt problema monedelor geto-dacice din această zonă a fost deschisă o dată cu descoperirea în 1957 a unui tezaur compus din 294 tetradrahme de argint, tezaur comunicat de autorul acestor rânduri la a II-a Sesiune ştiinţifică a muzeelor, din 27–29 dec. 1965info. Arătam atunci că una din trăsăturile importante ale acestui tezaur este alcătuirea sa din şase tipuri monetare pe care nu le voi mai relua acum în discuţie. Voi aminti numai că datorită colecţionarului Mihai Bibra, numărul pieselor din acest tezaur aflat la Cabinetul numismatic a sporit cu încă 29 exemplare, totalul ridicându-se acum la 323 piese, fără ca noul lot să dea la iveală vreun alt tip în afara celor şase cunoscute de mai înainte.

Până a nu trece la discuţia monedelor procurate de M. Bibra, aş dori să amintesc că în 1964, graţie achiziţionării unui colier compus din monede dacice de tip „cap de zeitate cu dublă faţă (ianiform)“ – monede provenind dintr-un tezaur descoperit la Bivolari pe la începutul secolului nostru, am putut stabili prin similitudini de stanţă că şi lotul de 28 monede similare, dăruite de M.C. Sutzu Academiei cu indicaţia nesigură că provin dintr-o descoperire de la Craiova, se integrează de fapt în tezaurul de la Bivolari compus acum din 39 pieseinfo. Cu aceeaşi ocazie am dat o clasificare mai exactă a tipurilor reversurilor monedelor cu cap de zeitate cu dublă faţăinfo.
Constantin Moisil comunică în 1940info că a văzut două monede provenind dintr-un tezaur descoperit pe la 1880 la Râmnicul Vâlcea, lângă gara din localitate, pe când se construia linia ferată. Una era tip cap de zeitate cu dublă faţă, cealaltă, o piesă foarte rarăinfo, avea pe avers capul lui Zeus laureat spre stânga, iar reversul era al monedelor de tip «ianiform» – tipul VII în clasificarea noastră .
Din cele două tipuri de monede sus-menţionate au fost procurate de la colecţionarul amintit, intrând în colecţia Academiei, 20 de exemplare, care, având în vedere distanţa de peste opt decenii de la descoperirea tezaurului de la Vâlcea, nu mai putem pretinde că ar face parte integrantă din acesta. Ele se împart după cum urmează:
I. Tip cap de zeitate cu dublă faţă: a) tip revers II = 7 exemplareinfo (fig. 1); b) tip revers VII = 4 exemplareinfo; c) tip revers VII dar contramarcat pe crupa calului ⊕ = 1 exemplarinfo.

II. Av. Capul lui Zeus laureat spre stânga; Rv. tipului precedent după cum urmează: a) tip revers VII = 6 exemplareinfo;); b) tip revers VII dar contramarcat pe crupa calului ⊕ = 1 exemplarinfo (fig. 2); c) tip revers VII, dar contramarcat pe crupa calului ⊗−= 1 exemplarinfo (fig. 3).
Cu ocazia unei periegeze efectuată în 1960, Octavian Iliescu achiziţionează pentru Cabinetul numismatic, de la doi localnici din comuna Copăceni [v.p. 41], Horezu, cinci tetradrahme dacice de argintinfo  provenind dintr-un tezaur descoperit în localitate. Mihai Bibra procură Cabinetului numismatic în ultimii ani un lot de încă 65 piese date ca provenind din aceeaşi descoperire, ajungându-se astfel la cifra de 70 exemplareinfo. Datorită economiei interne a întregului, suntem îndreptăţiţi a afirma că de data aceasta avem în mod sigur de-a face cu un depozit. Iată descrierea sa pe tipuri:
I. a) Av. Capul lui Apollo laureat spre dr. c.p.e., Rv. Călăreţ spre dr. sub cal ramură, c.p.e. = 5 exemplareinfo (fig. 4); b) Av. Ca mai înainte. Rv. Ca mai înainte dar contramarcat cu cerc englific pe pieptul calului = 2 exemplareinfo (fig. 5); c) Av. Capul lui Apollo laureat spre dr. stilizat, c.p.e. Rv. Ca mai înainte dar şi cu rozetă globulară cu globulă centrală, în faţa calului = 7 exemplareinfo (fig. 6). d) Av. Capul lui Apollo laureat spre dr. mai stilizat, c.p.e. Rv. Călăreţ spre dr. cu globulă sub cal şi 4 globule (⋅:⋅) în faţa calului, c.p.e. = 18 exemplareinfo (fig. 7); e) Av. Capul lui Apollo foarte stilizat spre dr., corpul calului curbat în jos, globulă sub cal şi 4 globule (: :) în faţa calului, c.p.e. = 6 exemplareinfo(fig. 8).

II. Av. Cap imberb laureat spre dr. cu linia maxilarului continuată în volută pe obraz. Rv. Călăreţ spre dr. cu simbolul , în faţa calului = 9 exemplareinfo, Pink,info nr. 60 (fig. 9).
III. Av. Cap bărbos laureat spre dr. c.p.e. Rv. Călăreţ spre dr. cu ramură? schematizată prin două linii paralele, sub cal cu litere globulate inscripţia ΔVΟΗΣ, c.p.e. = 8 exemplareinfo (fig. 10).
IV. Av. Cap bărbos laureat spre dr. c.p.e. Rv. Călăreţ spre dr., sub cal semnul c.p.e. = 7 exemplareinfo, Pink, nr. 429, asemănător, dar cu alte semne şi litere pe revers (fig. 11).
V. Av. Cap bărbos laureat spre dr. cu următoarele subtipuri după revers: a) călăreţ spre dr. cu coif cu panaş, în spatele coifului globulă şi literele VS = 3 exemplare info; b) ca mai înainte dar şi cu contramarcă circulară cu frunză de stejar, plasată pe crupa calului = 3 exemplareinfo (fig. 12).
VI. Av. Cap bărbos cu cunună de lauri cu frunze de formă romboidală cu centrul excavat, c.p.e. Rv. Călăreţ spre st. în faţa calului , în spatele călăreţului lup spre st. c.p.e. = 1 exemplarinfo. Tip prezent în tezaurul de la Nireşinfo, Dej (fig. 13).
VII. Av. Cap bărbos stilizat, laureat spre dr. c.p.e. Rv. Călăreţ spre dr., în spate semnul = 1 exemplarinfo; Pink, nr. 110.
Cât priveşte tipul I din acest tezaur, monedele sale sunt prezente în forme mai mult sau mai puţin asemănătoare în tezaurele de la Nireşinfo, Tulghieşinfo şi Criciovainfo.

Prin intermediul aceluiaşi colecţionar au intrat în fondurile Cabinetului numismatic următoarele monede din bazinul Oltului mijlociu, după cum urmează:
Horezu şi împrejurimi:
a) două tetradrahme tip Filip II (inv. I 117);
b) o tetradrahmă tip I e Copăceni (inv. I 103/19);
c) două tetradrahme tip VI Copăceni

(inv. I 103/41–42).

Râureni, passim:
a) patru tetradrahme tip Dobreşti-Aninoasa  (inv. I 103/43–44; I 117); Pink nr. 244 (fig. 14);
b) trei didrahme tip Adâncainfo (inv. I 117).
În afara acestora din regiune au fost recoltate următoarele piese care se află în colecţia Mihai Bibra:
a) o tetradrahmă originală Alex. III (col. Bibra nr. 40);
b) o tetradrahmă dacică tip Filip II, Pink nr. 10 (col. Bibra nr. 41);
c) o tetradrahmă dacică tip Hunedoarainfo
(col. Bibra nr. 42);
d) o tetradrahmă dacică Av. Cap bărbos laureat spre dr. c.p.e. Rv. călăreţ cu mâna? ridicată peste coama calului; în faţa calului simbol sub cal pasăre? în spatele călăreţului protomă de lup spre dr. c.p.e. (fig. 15).
În fine, la Cabinetul numismatic (inv. 295) se află un ΚΟΣΩΝ descoperit cu decenii în urmă la Brezoi.
Toate tetradrahmele menţionate au diam. 23–25 mm şi greutatea cuprinsă între 12,25 şi 13,15 g.
După cum se constată tipologic, materialul este foarte bogat; el ridică o serie de probleme pe care le vom formula pe scurt.
Tezaurele din această regiune cuprind tipuri diferite, recte cel de la Jiblea-Călimăneşti şi de la Copăceni, ceea ce dovedeşte şi pe cale numismatică relaţiile de schimb existente între dacii de la nord şi sud de Carpaţi, efectuate prin defileul Oltului. Regiunea are şi astăzi o economie autarhică perfectă, bogată în cereale, păşuni, viţă de vie, pomi fructiferi etc., oferind în plus o poziţie strategică cheie; nu întâmplător Traian a izbit cetatea Transilvaniei şi pe aici.
În această zonă se întâlnesc monede de la cele mai vechi emisiuni dacice din secolul IV î.e.n., din seria autohtonăinfo, până în sec. II î.e.n. De aici se difuzează pe tot cuprinsul Daciei tipul autohton denumit Jiblea pan-dacic (Prundul Bârgăului)info. Tot aici are loc filiaţia pe care am demonstrat-o în altă parteinfo între tipul cap de divinitate cu dublă faţă şi tipul Jiblea pan-dacic, de aici purced succedaneele transilvane ale tipului Jiblea pan-dacicinfo, şi, în fine, lotul de la Râmnicul Vâlcea provenind din colecţia Bibra (tipul II, fig. 23) ne demonstrează, şi aceasta este una din chestiunile esenţiale ale prezentării de faţă, că tot în această regiune are loc îmbinarea reversului tipului cap de zeitate cu dublă faţă cu aversul tipului Zeus laureat spre st., creând un nou tip difuzat şi în alte părţi, printre care o nouă descoperire ne indică Olteniainfo, tip care întăreşte prin noutatea sa cronologia relativă demonstrată cu alte mijloace de noi, a provenienţei aversului tipului Jiblea pan-dacic din tipul cap de zeitate cu dublă faţă («ianiform»).
Tot în această zonă, datorită traficului intens între cele două mari regiuni locuite de daci, pătrund monede din zona limită daco-celtică, cum ar fi tipul II din tezaurul de la Copăceni (fig. 9), caracterizat prin spirala celtică de pe avers, fapt care ne poate ajuta substanţial în viitor la o cât mai subtilă şi precisă delimitare a influenţelor celtice în arta monetară dacică.

Prezenţa concomitentă a atâtor tipuri în tezaurele din bazinul Oltului mijlociu, fenomen unic pe tot teritoriul Daciei, ne înlesneşte datarea relativă a emisiunilor seriilor de influenţă şi imitaţieinfo şi poate şi pe cea absolută, în funcţie de datarea prototipurilor seriilor autohtone pe care noi am făcut-o în prima jumătate a sec. IV î.e.n.info, periodizare ce va forma obiectul unui viitor studiu de sinteză.
În încheierea acestei prezentări ne rămâne să zăbovim nu mult, potrivit caracterului de semnal al rândurilor de faţă, asupra celei mai interesante revelaţii pe care ne-o aduce tezaurul de la Copăceni: existenţa a opt tetradrahme în colecţia Academiei şi a două în col. Bibra, în total 10 exemplare, care poartă inscripţia ΔVΟΗΣ (fig. 10) pe care o citesc Δυóηζ şi care
trebuie pusă în legătură cu etimonul Dio-, cer, ceresc, sublim, divininfo. Cuvântul ar fi numele unei căpetenii de trib dace, nume posibil prin existenţa unui designativ Dioi, dat unui trib traco-dacinfo. Faptul că avem de-a face cu alfabetul grecesc este semnificativ. Monede dacice cu litere cunoaştem mai multe, dintre cele de la sfârşitul emisiunilor, cum ar fi tezaurul de la Inoteştiinfo ba chiar din tezaurul de la Copăceni, tip V b, care poartă literele VS (incert dacă redau un sunet în latineşte sau greceşte). La binecunoscutele monede celtice cu alfabet latin (inscripţii în latineşte) nu este cazul să ne referim, nici la cele celtice sau celto-dacice care copiază şi stilizează literele greceşti ale prototipului imitat (de ex. Pink, nr. 422–423).
Cât priveşte cuvântul ΔVΟΗΣ, având în vedere faptul că numele basileilor locali traci sau sciţi de pe monede sunt în genitiv, stând sub influenţa formulării greceşti – am înclinat mai întâi a-l considera tot un genitiv al unui nominativ care ar rămâne de stabilit. Opinii ulterioare emise cu ocazia discuţiilor pe care le-am purtat, având în vedere însemnătatea pieselor,cu diferiţi colegiinfo m-au îndreptat însă către ipoteza mult mai probabilă a unui nominativ, aşa cum de altfel apar numele şefilor respectivi pe monedele celtice de sub influenţă latină.
Presupunem că literele V şi H din ΔVΟΗΣ transcriu sunetul y sau I (iota) în cazul primului şi H, E, sau chiar I (iota), în cazul celui de-al doilea. Ştiind că numele de persoane dacice se termină în –es sau –is, în marea lor majoritate, avem încă un motiv în plus a crede că ΔVΟΗΣ este un nominativ. De altfel prof. I. I. Russu înclină la rândul său către un nominativ, mai verosimil decât un genitiv.
Stilistic, caracteristicile monedelor sunt dacice, piesele datându-se într-o perioadă târzie (prima jumătate a sec. II î.e.n.). Este cert că gravorul nu a scris în mod neintenţionat o succesiune anumită de litere aşezate perfect în rând şi executate estetic (trasate punctat ca şi inscripţia cu numele lui Cotys de pe patera din tezaurul de la Agighiol), fără a avea conştiinţa că gravează numele şefului tribului.
După poziţiile literelor unele faţă de altele (a înclinărilor hastelor lor) şi după alte criterii ale detaliilor iconografice, nu ne pare că cele 10 piese au fost bătute cu aceeaşi ştanţă; dacă la o mai riguroasă analiză se dovedeşte că au fost emise cu aceeaşi ştanţă, atunci ipoteza baterii lor în regiunea în care au fost descoperite capătă o pondere mai mare.
Noutăţile oferite de monedele dacice din bazinul Oltului mijlociu nu s-ar opri numai aici, dacă cercetările arheologice ar căuta aşezările dacice din regiune (cum de altfel s-a şi început), dintre care una bănuită încă acum aproape trei decenii de Const. Moisil, chiar sub oraşul Râmnicul Vâlceainfo, îşi dezveleşte din când în când zidirile de piatră în opus isodom în câte un şanţ de fundaţie sub privirile aceluiaşi pasionat şi de bună-credinţă amator, căruia îi datorăm conservarea atâtor preţioase documente numismatice.

studia-2

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2