Studia I

VECHI PODOABE DE AUR ÎN COLECŢIILE CABINETULUI NUMISMATIC AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Mihai Gramatopol şi Răzvan Theodorescu

Răspunzând iniţiativei Cabinetului Numismatic al Academiei Republicii Socialiste România info de a publica sistematic valoroasele colecţii adunate vreme de aproape un secol şi îmbogăţite substanţial în anii din urmă, ne vom îndrepta atenţia în paginile ce urmează asupra unor piese în care, aproape de fiecare dată, meşteşugul prelucrării aurului s-a îmbinat armonios cu fantezia şi inspiraţia artistică. Ne-am oprit exclusiv asupra podoabelor făurite din acest metal preţios întrucât am socotit - cu deplină justeţe, credem - că tocmai în categoria de bijuterii menţionată sunt mai bine şi mai unitar reprezentate toate perioadele artei prelucrării metalului în antichitate, începând cu mileniul al II-lea î.e.n. până în epoca romano-bizantină.

O caracteristică a materialului prezentat este ineditul său, punându-se astfel pentru prima dată în circuitul ştiinţific o colecţie bogată ca număr şi varietate cuprinzând unele exemplare remarcabile ce se adaugă cunoştinţelor noastre despre podoabele antice.

La baza colecţiei de care ne ocupăm stau trei fonduri deosebite. Cel mai de seamă este acela provenit din donaţia Ing. Constantin Orghidan, făcută Academiei Române în 1944 şi care reprezintă majoritatea pieselor. Provenienţa lor nu este cunoscută, colecţionarul obişnuind să achiziţioneze prin reprezentanţii săi la toate marile vânzări publice din străinătate sau să intre în legături cu anticarii occidentali cărora le erau cunoscute gustul şi priceperea sa, dublate de largi disponibilităţi materiale. Mult mai restrâns, dar însemnat din punctul de vedere al locului de descoperire al obiectelor, este fondul provenit din colecţia Băncii Naţionale, transferat Academiei. Din acesta face parte, de pildă, tezaurul de la Suluc - Dobrogea (nr. 124-127).

În afara celor două fonduri, considerate închise, ne-am referit aci şi la un al treilea, reprezentând colecţia propriu-zisă a Academiei, fond deschis şi în continuă creştere, îmbogăţit prin importante achiziţii recente cum ar fi, de pildă, podoabele din inventarul unui mormânt de la Tomis (nr. 102 şi 110).

*

Cele peste 150 de vechi podoabe de aur păstrate în colecţiile Cabinetului Numismatic oglindesc în chip fidel principalele etape de înflorire ale artei prelucrării acestui metal preţios de la începutul mileniului al II-lea î.e.n. până dincolo de mijlocul primului mileniu al erei noastre. Cu alte cuvinte este reprezentată aici arta aurului din vremea bronzului, din perioada veche greacă, din epocile elenistică, romană şi romano-bizantină, prin piese a căror valoare artistică conferă acestui tezaur de la Bucureşti o însemnătate deosebită.

Provenite majoritatea, cu mare probabilitate, din regiunea mediteraneană şi din aceea balcanică, numeroasele piese de podoabă - cercei, inele, coliere, brăţări - reprezintă tipuri cunoscute şi de largă circulaţie în lumea veche, din Italia până în regiunea nord-pontică şi din aceea carpato-dunăreană până în insulele arhipelagului grecesc şi în Asia Mică.

Prima epocă ilustrată, de altfel şi cea dintâi ce cunoaşte în chip curent podoabe de metal obişnuit sau preţios, este aceea a bronzului (mileniul II î.e.n.). Inelele de buclă (aşa numitele „Lockenringe”: nr. 6-17) ce constituie podoabe predilecte ale vremii, separate sau dispuse în lanţuri, cerceii şi brăţările datând din această vreme se întâlnesc în forme ce variază prea puţin atât în Grecia miceniană cât şi în culturile contemporane şi înrudite ale bronzului european, în centrul continentului, în regiunea Dunării, până în Cuban. Este cunoscut faptul că într-o epocă de deosebită înflorire a metalurgiei aurului, în faza de trecere de la epoca bronzului la prima epocă a fierului (secolele XI-IX î.e.n.), metalul preţios din belşug aflat în spaţiul carpatic, în Transilvania, a constituit o materie primă din care s-au făurit podoabele ce-au circulat în aria atât de vastă mai sus indicată, prin schimb în primul rând (unele piese având chiar o funcţie de semne premonetare info), ca şi prin alte legături culturale multiple.

Cele două epoci ale fierului european - Hallstatt (sec. XI-V î.e.n.) şi La Tène (începând cu sec. V î.e.n.) - stând ca şi lumea bronzului sub înrâurirea directă a formelor cultural-artistice ale sudului mediteranean, mai precis sub influenţa Greciei epocilor arhaică, clasică şi elenistică, - au cunoscut o particulară înflorire a artei prelucrării metalelor preţioase (este cazul, de pildă, al La Tène-ului dacic vestit pentru podoabele sale de argint).

Varietatea tipurilor de podoabe în epocile arhaică, clasică şi mai cu seamă în aceea elenistică, constituie una dintre trăsăturile caracteristice artei aurului în lumea greacă. În colecţiile Cabinetului Numismatic piesele datate în vremea elenistică (sec. IV-I î.e.n.) se numără printre cele mai reuşite exemplare. Cerceii terminaţi cu capete de leu, ţap sau lup (nr. 32-40) se înscriu într-o categorie de bijuterii foarte larg răspândite pe un teritoriu ce merge din Sicilia, prin Balcani până în Crimeea, ilustrând gustul şi viziunea estetică a unei epoci în care un nou val de influenţă a Orientului - reprezentat aici de protomele animaliere - venea să îmbogăţească repertoriul de motive al artei greceşti info.

Cerceii terminaţi cu Eros, constituie de asemenea un tip de podoabă frecvent în lumea mediteraneană începând cu secolele IV-III î.e.n. info când predilecţia pentru această divinitate ca şi înclinaţia, oarecum barocă, spre o decorare cât mai amplă şi mai minuţioasă a bijuteriilor, puteau da exemplare ca perechea de cercei nr. 42, de o execuţie greu de depăşit. Diadema (nr. 48) - o realizare artistică ce poate rivaliza cu piese similare din marile muzee, cu eflorescenţa sa de motive vegetale şi antropomorfe caracteristice epocii - , alături de alte piese de podoabă, întregeşte tabloul artei aurului în perioada elenistică.

Cele mai numeroase piese din colecţiile Cabinetului Numismatic - cercei şi inele în primul rând - aparţin epocii romane şi celei romano-bizantine, ilustrând dezvoltarea artei aurului în primele şapte veacuri ale erei noastre.

Împletirea moştenirii elenistice manifestată în motive, în tehnică şi chiar în unele tipuri de podoabe, cu influenţele lumii stepelor şi ale Orientului, cu vădite tendinţe spre policromia obţinută prin încastrarea pietrelor preţioase şi semipreţioase info, a dat naştere unor exemplare de o reuşită artistică deosebită între care putem număra şi unele dintre piesele pe care le publicăm (nr. 93, 106), exemplare ce exprimă sugestiv luxul şi fastul specifice artei aulice romane târzii şi romano-bizantine info. Circulaţia pieselor de podoabă în secolele III-VII în cadrul Imperiului şi dincolo de hotarele acestuia, în lumea populaţiilor migratoare germanice, răsăritene sau slave, imitarea celor mai reuşite exemplare în atelierele provinciale romane şi mai apoi bizantine din Egipt, Siria, Asia Mică sau în acelea ale regiunii nord-pontice, au determinat, aşa cum bine se ştie, o orientare generală a gustului spre aceste podoabe făurite din metal preţios şi pietre colorate, gust ce avea să se accentueze în cursul epocii prefeudale pe întreg cuprinsul continentului.

O cât mai justă datare şi încadrare cultural-artistică a bijuteriilor şi în acest fel, totodată, sublinierea apartenenţei pieselor ce le publicăm la diferite categorii de podoabe, comune mai multor regiuni în antichitate, le vom încerca în cele ce urmează, o dată cu descrierea succintă a fiecărui exemplar.

 

Epoca Bronzului

a) Cercei

1. Cercel ovoidal, gol în interior, cu extremităţile foarte apropiate, înălţate şi subţiate. Dobrogea. (B 2, 18 mm, 12,09 gr, I/1).

2. Doi cercei cu corpul semilunat prezentând o umflătură pe care se disting muchii, cu bara subţiată la extremitatea superioară (O2/52, 20 mm, 5,05 gr, I/2). Piesa are analogii în spaţiul cipro-micenian (sec. XV-XII î.e.n.), forma fiind adoptată în epocile geometrică şi arhaică (sec. X-VI î.e.n.) ca şi în arta feniciană şi cartagineză info.

3. Idem (O2/51, 21 mm, 4,97 gr, I/3).

4. Cercel obţinut prin tragere, din bară circulară în secţiune (O2/66, 18 mm, 3,15 gr, I/4).

5. Cercel cu corpul semilunat format din patru spirale cuprinse între patru nervuri, toate subţiindu-se spre extremităţile ascuţite (O1/13, 23 mm, 7,26 gr, VI/7). Are analogii, în perioada finală a bronzului, în regiunile sudice, greceşti, în mediul cipro-micenianinfo.

b) Inele şi inele de buclă

6. Inel de buclă cordiform din foaie îndoită, cu extremităţile mult întrepătrunse (O1/1, 36 mm, 9,78 gr, I/8). Acest tip de podoabă îşi găseşte analogii, în metal preţios sau bronz, în Mesopotamia, la Troia, în Cuban, în Grecia, în culturile epocii bronzului din Europa est-centrală (Unetiče, Bjelo-Brdo) ca şi pe teritoriul românesc (culturile Monteoru şi Verbicioara şi culturile bronzului transilvan), cunoscând cea mai mare răspândire spre mijlocul şi în cea de a doua jumătate a mileniului II î.e.n.info.

7. Idem (O1/2, 19 mm, 3,60 gr, I/7)info.

8. Două inele de buclă cordiforme din foaie îndoită, prinse între ele (O1/3, 23 mm, 5,57 gr, I/6).

9. Inel de buclă masiv, ornamentat cu zimţi pe marginea exterioară, cu un rând de granule pe marginea interioară şi cu crestături pe corp. Extremităţile piesei sunt mult răsucite spre interior (O1/4, 18 mm, 9,03 gr, I/10 şi VI/5). Decoraţia cu crestături este caracteristică şi brăţărilor de aur de la Săcueni şi Acâş info datate în ultima fază a epocii bronzului.

10. Lanţ format din trei inele de buclă masive cu extremităţile răsucite (O1/9, 34 mm, 22,65 gr, II/2).

11. Idem, (O1/10, 42 mm, 19,62 gr, II/1).

12. Lanţ format din două inele de buclă masive cu extremităţile răsucite; una din piese poartă urmele baterii (O1/11, 32 mm, 21,01 gr, II/3).

13. Inel de buclă format dintr-o piesă cordiformă, masivă, obţinută prin turnare, decorată cu granule şi cu crestături pe marginile interioară şi exterioară, căreia i-a fost înscrisă, prin sudare, o altă piesă de aceeaşi formă, nedecorată. Aceasta din urmă îşi găseşte unele analogii în Transilvania şi în Ungaria info. (O1/23, 29 mm, 12,95 gr, III/3).

14. Lanţ format din 35 de inele de buclă din foaie, cordiforme, cu capetele mult întrepătrunse (O3/131, 530 mm, 135,15 gr, II/5). Inele de buclă prinse în lanţ întâlnim şi în cunoscutul tezaur de aur de la Şmig, datat în epoca mijlocie a bronzului info.

15. Fragment de inel de buclă din foaie îndoită (O1/5, 15 mm, 1,32 gr, I/9).

16. Idem (O1/6, 19 mm, 2,16 gr, I/11).

17. Idem (O1/7, 22 mm, 2,70 gr, I/5).

18. Inel masiv format dintr-o spirală dublă cu muchiile rotunjite datorită utilizării (O1/16, 20 mm, diametrul 27 mm, 38,52 gr, III/1). Se datează în perioada de trecere de la epoca bronzului la prima epocă a fierului, găsindu-şi analogii în Grecia perioadelor protogeometrică şi geometrică timpurie (sec. X-IX î.e.n)info.

19. Inel masiv deschis, cu crestături pe una dintre extremităţi (O1/14, 25 mm, 11,32 gr, III/2). Piesa a putut circula şi ca semn premonetar în perioada de sfârşit a epocii bronzului când este cunoscută vehicularea în spaţiul carpato-dunărean şi mai departe a unor piese de podoabă, brăţări şi inele, produse din aurul transilvan info.

20. Idem (O1/12, 20 mm, 7,87 gr, II/4).

21. Inel de buclă masiv, deschis, cu partea mediană îngroşată (O1/15, 13 mm, 4,55 gr, III/4).Are o analogie pe teritoriul ţării noastre la Cacova info.

c) Brăţări

22. Brăţară în formă de spirală din sârmă torsionată cu muchiile ascuţite şi cu extremităţile îndoite. Forma actuală a fost obţinută printr-o deformare ulterioară (O1/17, 36 mm, 13,74 gr, IV/1).

23. Brăţară din platbandă torsionată (cu excepţia extremităţilor), cu muchiile ascuţite (O1/20, 65 mm, 20,01 gr, IV/2).

24. Brăţară în formă de tiară cu 12 proeminenţe lucrate „au repoussé"; piesa are o bordură perlată continuă lucrată în aceeaşi tehnică, iar la fiecare extremitate este prevăzută cu câte două orificii perforate prin străpungere info (O1/25, 64 mm, diametru 62 mm, 39,93 gr, IV/3).

25. Idem (singura deosebire constă în faptul că partea supraînălţată a brăţării a fost tăiată ulterior în unghi obtuz) (O1/26, 42 mm, diametru 60 mm, 44,98 gr, IV/4).

d) Alte podoabe

26. Perlă tubulară şi bitronconică din foaie de aur cu ornamente granulate, liniare şi triunghiulare (O2/80, 28 mm, 2,67 gr, XI/6). Piesa îşi găseşte, ca formă şi ca decoraţie, unele analogii în Grecia epocii minoice (sfârşitul mileniului III î.e.n. - mileniul II î.e.n.) info.

 

Epoca fierului

27. Fragment de colier hallstattian format din 10 cercei şi un inel, ornamentate cu striuri şi filet, cu motive variate orizontale şi oblice (O1/22, 22,50 mm, 43,02gr, V/1). Are analogii în Hallstatt-ul timpuriu din Transilvania (Brăduţ, Apoldul de Sus, Tăuteu) info. În ceea ce priveşte inelul şi cerceii care compun colierul, pot fi considerate şi drept monete anulare sau inele de buclă info.

28. Brăţară La Tène obţinută prin batere, cu extremităţile înfăşurate pe bara propriu-zisă şi terminate în spirală (O1/24, 70 mm, 32,54 gr, V/2). Este un tip de podoabă cunoscut în întreaga Europă în faza târzie a celei de-a doua epoci a fierului din Gallia până în Dacia. Pe teritoriul acesteia apar piese similare la Remetea şi Cerbel info, iar în Moldova vecină la Poiana info, în vremea de maximă înflorire a artei argintului dacic, fiind contemporane cu vestitele brăţări cu capete de şerpi.

 

Epoca Greacă

a) Cercei

29. Cercel cu corpul semilunat cu trei mici inele, două dintre ele servind la ataşarea a patru lanţuri din fir împletit cu perlă de aur la extremităţi, iar al treilea pentru ataşarea unei plăci cu două perle de aur la o extremitate. Corpul propriu-zis al cercelului este decorat cu filigran, iar capetele semilunei sunt înfăşurate în fir (O2/78, 45 mm, 6,18 gr, VI/6). Acest tip de podoabă îşi găseşte analogii în perioada arhaică şi clasică greacă (sec. VI-V î.e.n., la Kerci info, Eretriainfo, Duvanljinfo) ca şi în arta feniciană şi cartagineză info. Tipul va fi întâlnit, cu unele modificări, în perioada elenisticăinfo.

30. Cercel semilunat cu corpul în formă de „coşuleţ”, ornamentat „au repoussé” cu granulaţie conică; la extremităţile corpului propriu-zis se află câte un lăcaş înconjurat de un cerc perlat (O1/29, 22 mm, 3,87 gr, VI/2).

31. Cercel semilunat cu corpul din foaie şi extremităţile suprapuse. Capetele semilunei sunt înfăşurate în fir, iar mijlocul este mărginit la partea superioară şi inferioară de câte un rând de granule (O2/61, 17 mm, 3,08 gr, VI/4).

32. Cercel cu bara din fir răsucit în jurul unui alt fir, terminat cu un cap de leu care are gura deschisă şi gâtul decorat cu motive perlate şi filigranate (O1/36, 19 mm, 4 gr, VII/6). Acest tip de podoabă are o largă răspândire la sfârşitul sec. IV î.e.n. şi în sec. III î.e.n. în întreaga lume elenistică (vezi introducere), exemplare similare fiind descoperite la Salonic, Amphipolis info, Syracuzainfo, Odessos info (Varna) şi Mal-Tepeinfo în Bulgaria.

33. Cercel cu bara din fir răsucit în jurul unui alt fir, terminat cu un cap de ţap cu gura deschisă, coarnele răsucite şi gâtul decorat cu motive perlate şi filigranate (O1/34, 19 mm, 2,18 gr, VII/9). În ceea ce priveşte datarea şi răspândirea, piesa intră în categoria în care se înscrie şi nr. 32.

34. Cercel cu bara din fir răsucit în jurul unui alt fir, terminat cu un cap de lup cu gura deschisă şi gâtul decorat cu motive perlate şi filigranate (O1/35, 16 mm, 1,42 gr, VII/12). În ceea ce priveşte datarea şi răspândirea, piesa intră în categoria în care se înscriu nr. 32 şi 33.

35. Cercel identic cu nr. 32 (O1/37, 19 mm, 4,28 gr, VII/3).

36. Cercel identic cu nr. 33 (A/39, 19 mm, 3,07 gr, VII/5).

37. Cercel cu bara simplă terminat cu cap de leu, având detalii incizate; în bot poartă inelul pentru prinderea celeilalte extremităţi a barei terminate cu o perlă de aur (O3/95, 19 mm, 3,07 gr, VII/8), sec. IV-III î.e.n.

38. Cercel (cu titlul aurului foarte scăzut) din bară torsionată, terminat cu cap de leu lucrat din foaie sudată cu detalii şterse şi decoraţie filigranată (A 40, 18 mm, 1,01 gr, VII/2). Sec. IV-III î.e.n.

39. Idem, (A 43, 17 mm, 0,89 gr, VII/11).

40. Cercel cu bară în muchii terminat cu cap de leu, lucrat din foaie sudată (A 42, 15 mm, 1,01 gr, VII/10). Sec. IV‑III î.e.n.

41. Doi cercei cu bară din fire răsucite, terminată cu câte un Eros cu alabastron şi phiale (O2/71, 19 mm, 8,39 gr, VII/1). Cerceii îşi găsesc analogii în perioada elenistică în regiunea nord‑pontică şi în alte părţi din lumea greacă info (vezi introducere).

42. Doi cercei cu câte un Eros ieşind din cornul abundenţei, ţinând într-o mână un alt corn al abundenţei, iar în cealaltă mână o pateră. Cornul cel mare este lucrat în filigran şi granulaţie (strugurii, florile, rodiile) şi din placă (frunza de viţă). Aripile şi pieptul fiecărui Eros sunt decorate cu filigran, iar părul este lucrat prin granulaţie. Închiderea fiecărui cercel se face printr-un racord cu „charnière". (O1/39, 31 mm, 7,36 gr, cercelul cu Eros ţinând în mâna dreaptă patera şi în cea stângă cornul; O1/40, 31 mm, 7,30 gr, cercelul cu Eros ţinând în mâna stângă patera şi în cea dreaptă cornul; VIII).

43. Doi cercei cu bara formată din două fire torsionate prin sudare, terminate la una dintre extremităţi cu un disc din foaie prelucrat aparte şi sudat apoi barei cercelului. Între fire se află o nervură decorată cu pseudogranulaţie (O2/47, 20 mm, 5,98 gr, VI/1). Sec. III-II î.e.n.info

44. Doi cercei cu „charnière", în formă de şarpe muşcându‑şi coada. Partea din faţă este emailată în albastru. Gura şarpelui primeşte printr-un orificiu cealaltă extremitate a cercelului. (O2/46, 15 mm, 2,32 gr, XVI/8). Cercei cu capete de şerpi se întâlnesc în perioada elenistică şi continuă în epoca romană, fiind descoperite asemenea exemplare la Pompei şi Herculanum (sec. I e.n.) info. În ceea ce priveşte procedeul combinării emailului cu metalul, el era curent în perioada elenistică şi mai târziu, în Asia Mică şi în Siriainfo.

b) Brăţări

45. Două brăţări din foaie având o extremitate îndoită în buclă obţinută prin întoarcerea foii şi sudarea capătului liber la rest. Bucla este decorată cu granule şi cu trese care sunt făcute din două fire torsionate alăturate prin sudare. Pe margini brăţara are lucrat un ornament în dublu cordon de împletitură sudat la foaia propriu-zisă. (O1/18, diametrul 54 mm, 3,88 gr; O1/19, diametrul 47 mm, 2,25 gr; bucla ruptă a ultimului exemplar A 57, 24 mm, 1,62 gr, X/1).

Aceste brăţări îşi găsesc similitudini în piese din col. Stathatos şi în altele, descoperite în Tracia (Nesebar) în sec. III î.e.n. info, având prototipuri mai vechi în Italia etruscă de unde se pare că s‑au exercitat unele influenţe asupra atelierelor din Balcani.

c) Alte podoabe

46. Ac de păr în formă de floare cu şase petale, cu centru mărginit de un rând de pseudo-perle (A 56, 48 mm, 2,68 gr, XI/7). Bijuterii de acest tip apar în regiunea egeeană încă în perioada minoică info, dar este foarte probabil ca piesa noastră să aparţină unei epoci mai târzii.

47. Pectoral romboidal din foiţă de aur având în centru un cap de leu lucrat prin impresiune, cu volumele feţii bine precizate. Reprezentarea zoomorfă este înscrisă într-un cerc liniar încadrat de două palmete ionice, totul într-un chenar de cercuri tangente. (O3/132, lungime 123 mm, lăţime 47 mm, 2,43 gr, IX/1). Această piesă de podoabă de veche tradiţie miceniană se datează probabil la sfârşitul secolului VI şi începutul secolului V î.e.n., palmeta de pe piesa noastră găsindu-şi cele mai apropiate analogii în jurul anului 470 î.e.n.info

48. Diademă din foiţă de aur cu reprezentări de motive vegetale lucrate prin impresiune: în centru un bulb şi o palmetă de acant cu lujeri dezvoltaţi lateral într-un traseu elegant. De o parte şi de alta a palmetei centrale se află câte un Eros cythared (cel din dreapta aproape distrus), iar pe lujeri câte două păsări aşezate fiecare în faţa uneia dintre reprezentările antropomorfe. (O3/92, lungime 225 mm, lăţime 50 mm, 5,50gr, IX/2).

Piesa îşi găseşte apropiate analogii într-o diademă de la Metropolitan Museum (New York) datată la sfârşitul sec. IV î.e.n. info, de o execuţie apropiată, şi într-o altă diademă de la Louvre (Paris) info. Analogia cu exemplarul de la New York pe care unii cercetători (Becatti) îl cred de provenienţă microasiatică, ne poate duce cu gândul la o apartenenţă similară pentru piesa de la Bucureşti.

49. Inel cu chaton romboidal longitudinal decorat cu granule de aur în formă de ciorchine; aceeaşi decoraţie o are şi partea superioară a barei inelului, spre chaton (O2/70, 23 mm, 4,07 gr, XVIII/1). Se poate data prin analogii de formă în sec. V î.e.n.info.

50. Colier cu medalion, compus din patru lănţişoare prinse între ele prin şiruri de granule. Medalionul (diametrul 23 mm), reprezentând capul Meduzei lucrat „au repoussé", este confecţionat din foaie de aur circulară montată într-o ramă de aceeaşi formă decorată cu un cerc perlat între două cercuri lineare. Figura Meduzei este tratată cu îngrijire, scoţându-se în relief proeminenţele arcadelor, sprâncenele, nasul, maxilarele. Părul e strâns pe frunte într-un smoc înălţat, iar cele două aripi ale capului sunt orientate spre spate şi sumar tratate (O3/134, lungime 393 mm, lăţime 7 mm, 42,18 gr, X/3). Medalioane decorate în aceeaşi tehnică cu capete feminine şi de Meduze s-au descoperit în unele morminte din regiunea nord-pontică, făcând parte din broşe, pandantive şi coliere datate în sec. IV î.e.n. În aceeaşi epocă asemenea reprezentări apar pe monete ale unor însemnate centre de artă elenistică (Syracuza, Amphipolis) info.

51. Fragment de colier (?) reprezentând un cap de felină (panteră?) cu decoraţie filigranată pe gât; lăcaşul aflat pe gâtul felinei şi cele purtate în bot serveau pentru încastrarea unor pietre, azi căzute (O3/98, 28 mm, 2,77 gr, X/2). Sec. IV‑III î.e.n.

52. Porumbel cu o verigă de suspensie (provenind, cel mai probabil, de la un cercel) decorat cu filigran şi cu almandină încastrată pe piept. Pasărea stă pe un piedestal decorat de asemenea cu filigran (O2/79, 23 mm, 2,70 gr, XI/5). Analogiile de cercei elenistici cu porumbei sunt numeroase şi se pot data în sec. II-I î.e.n.info.

53. Cap de bou din foaie de aur (fragment de bijuterie greu de identificat). (A 47, 11 mm, 0,50 gr, XIV/1). Sec IV‑III î.e.n.info

54. Cap de berbec din foaie de aur cu un inel în gură (fragment de bijuterie greu de identificat). (A 43, 17 mm,0,81 gr, XIV/2). Sec. IV-III î.e.n.

55. 13 piese din foiţă de aur provenind de la o diademă: cinci rozete cu un decor floral octolobat obţinut prin impresiune cu tiparul, având mai multe perforaţii marginale pentru ataşare; opt piese romboidale dintre care trei poartă urmele impresiunii unor denari romani republicani: la două piese se identifică aversul şi reversul unui denar al lui Sulla info, ceea ce asigură datării întregii diademe un terminus ante quem în secolul I î.e.n. (mai precis la 82-81 î.e.n.). (O3/90, diametrul unei piese 26 mm, 2,32 gr, XIX/1).

56. Bijuterie (pandantiv?) din bară de secţiune romboidală, cu extremităţile spiraliforme decorate cu granule. În interior i s-a sudat un fir de aur cu extremităţile de asemenea spiraliforme, decorate cu câte o granulă (A 50, 16 mm, 1,60 gr, VII/4).

57. Cercel masiv din bară trasă. O porţiune a barei este ornamentată cu mici granule simetric dispuse pe cele patru feţe laminate, iar spre mijloc şi la unul dintre capete are înfăşurată câte o foaie de aur. (A 36, 20 mm, 1,56 gr, VII/7).

 

Epoca romană şi romano-bizantină

a) Cerceiinfo

58. Cercel din sârmă de aur cu o extremitate în buclă sudată având o mică spirală înfăşurată pe fir. (A 17, 14 mm, 0,34 gr, XII/1). Această piesă, ca şi toate cele ce urmează până la numărul 76 inclusiv, au o circulaţie curentă în lumea romană în secolele III-IV, cu unele analogii şi în descoperiri de pe teritoriul ţării noastre, în Dobrogea info.

59. Cercel din sârmă de aur cu o extremitate în buclă sudată (A 18, 17 mm, 0,61 gr, XII/2).

60. Idem, deformat (A 19, 19 mm, 0,42 gr, XII/3).

61. Cercel din sârmă de aur cu o extremitate în buclă sudată având înfăşurată o mică spirală din sârmă de aur; cealaltă extremitate a cercelului e făcută cârlig prin îndoire. De corpul piesei e suspendată o verigă din sârmă de aur cu extremităţile libere (A 20, 13 mm, 0,67 gr, XII/4).

62. Idem, fără verigă suspendată (A 21, 14 mm, 0,61 gr, XII/5).

63. Idem (A 22, 14 mm, 0,56 gr, XII/6).

64. Idem, ambele extremităţi fiind în buclă (A 23, 13 mm, 0,58 gr, XII/7).

65. Idem (A 24, 14 mm, 0,80 gr, XII/8).

66. Idem (A 25, 15 mm, 0,81 gr, XII/9).

67. Idem (A 26, 14 mm, 0,92 gr, XII/10).

68. Idem (A 27, 15 mm, 0,99 gr, XII/11).

69. Idem (A 28, 15 mm, 0,74 gr, XII/12).

70. Idem (A 29, 12 mm, 0,81 gr, XII/13).

71. Idem (A 30, 18 mm, 1,80 gr, XII/14).

72. Idem (A 31, 19 mm, 1,96 gr, XII/15).

73. Idem, una dintre extremităţi fiind făcută cârlig prin îndoire (A 32, 22 mm, 2,44 gr, XII/16).

74. Idem, ambele extremităţi fiind în buclă, de corpul piesei fiind prinsă o sârmă de aur care servea, probabil, pentru suspendarea unei pietre sau a unei perle (A 33, 16 mm,

1,09 gr, XII/17).

75. Idem, lipsind sârma de aur prinsă de corpul piesei; una dintre extremităţi este ornamentată cu o perlă de aur (A 35, 17 mm, 1,26 gr, XII/18).

76. Cercel cu o extremitate în buclă, iar cealaltă având sudate un scut cu umbo cu marginea perlată şi un alt ornament în formă de ciorchine alcătuit din granule. (A 37, 18 mm, 1,61 gr, XVII/3). Ornamentul în formă de scut apare la o categorie de cercei romani din sec. II - III. Asemenea piese au fost descoperite în ţara noastră la Noviodunuminfo, ca şi în Bulgaria (unele piese având în plus şi celălalt ornament, în formă de ciorchine)info.

77. Idem, fără ornamentul în formă de ciorchine (A 38, 19 mm, 1,23 gr, XVII/2).

78. Cercel cu ornament hemisferic sudat la bară. De aceasta este suspendat un fir de aur care susţinea, probabil, o piatră. (O2/59, 13 mm, 0,94 gr, XVII/4).

79. Idem, fără fir de aur suspendat (O2/60, 14 mm, 0,92 gr, XVII/5).

80. Doi cercei cu disc mărginit de un rând de granule şi cu un ornament în formă de ciorchine obţinut prin granulare (O2/41, 25 mm, 5,54 gr, XVI/9). Vezi nr. 77.

81. Doi cercei cu pandantiv format din câte cinci pietre albastre, roşii şi verzi suspendate pe un fir de aur (O2/42, 41 mm, 3,93 gr, XIII/4). Tipul respectiv face parte din categoria mai largă a cerceilor cu pietre tăiate şi faţetate, frecvenţi în lumea romană târzie, transmişi perioadei bizantine timpurii. Sec. IV-VII info.

82. Doi cercei cu pandantiv format din trei pietre şi o perlă (piatră albastră, perlă, piatră albastră şi verde), suspendate pe un fir de aur (O2/43, 37 mm, 4,44 gr, XIII/1). Sec. IV-VII.

83. Doi cercei cu câte trei pandantive în formă de lanţ, compuse din ineluşe de foaie de aur sudată şi terminate cu câte două inele, o perlă de aur, o piatră verde şi o perlă. Pandantivele în formă de lanţ se ataşează barei propriu-zise a cercelului prin trei inele sudate şi ornamentate pe una din părţi cu o perlă de aur. Una dintre extremităţile libere ale barei cercelului se termină şi ea cu o perlă de aur (O2/44, 72 mm, 16,10 gr, XIII/3). Piesele au analogie până la identitate într-un cercel din colecţia Stathatos, datat în sec.VI-VII info.

84. Doi cercei din bară trasă şi îndoită, cu câte o piatră verde-albăstrie aflată spre extremitatea subţire a piesei. (O2/45, 33 mm, 6,09 gr. XIII/5). Se datează, cel mai probabil, la începutul perioadei imperiale romaneinfo.

85. Cercel din bară de sârmă trasă decorată cu incizii având la partea subţire un fir înfăşurat (O2/74, 39 mm, 1,88 gr, VI/3).

86. Doi cercei cu medalion oval reprezentând un cap de femeie lucrat în relief şi înconjurat de un rând de perle de aur. Totul este montat într-o placă de aceeaşi formă decorată cu filigran. Pe spate, bara din fir torsionat este ataşată prin sudare. (O2/50, 17 mm, 3,54 gr, XVI/7). Busturi în relief mărginite de fir răsucit, analoge celor de pe piesele noastre, apar şi pe inele romane din sec. IIIinfo, iar cercei cu figură umană în medalion lucrat din sardonyx apar în aceeaşi epocăinfo.

87. Doi cercei cu pandantiv format din pietre verzi între care se află câte o perlă din foaie de aur. La unul dintre cercei pandantivul are în plus o piatră albastră (O2/54, 37 mm, 2,65 gr, XIII/2). Sec. III-IV.

88. Cercel format dintr-o rozetă în care e încastrată o almandină. De corpul piesei este ataşată o altă almandină piriformă suspendată pe un fir de aur (O2/58, 32 mm, 2,25 gr, XVI/4). Partea superioară a bijuteriei are analogii perfecte în piese datate în sec. VIinfo.

89. Cercel cu o piatră verde încastrată într-un lăcaş dreptunghiular înconjurat de o foaie de aur ondulată prin ciocănire. Pe spatele lăcaşului se află sudată bara cercelului (O2/64, 19 mm, 1,24 gr, XVI/5). Sec. IV-VII.

90. Cercel cu o extremitate în formă de placă trilobată având montate trei perle înconjurate de fir torsionat. Cealaltă extremitate, subţiată, se închide într-o perlă de aur. (O3/103,24 mm, 5,20 gr, XVI/6). Sec. II-III.

91. Cercel compus dintr-o almandină încastrată în cadru de aur cu laturile ondulate şi dintr-o piatră verde prinsă în prelungirea unei plăci foliforme de aur (O2/55, 32 mm, 4,17 gr, XVI/3). Piesa are analogii foarte apropiate ce se datează în sec. VIinfo.

92. Doi cercei cu perlă de aur la o extremitate a barei, o buclă pentru prinderea celeilalte extremităţi şi câte o almandină piriformă suspendată (O2/49, 26 mm, 2,77 gr, XVI/1). Sec. III-IV.

93. Doi cercei în formă de piramidă cu baza triunghiulară, având cele trei faţete decorate cu câte un bust lucrat „au repoussé" încadrat într-un câmp cu decor de granule şi filigran. La cele trei colţuri ale bazei piramidei se află suspendate câte o perlă (la unul din cercei, o perlă lipsă). Deasupra piramidei se află o „umbrelă" din placă de aur decorată cu granule şi filigran, având suspendate pe margini câte şapte perle. (O2/76, 35 mm, 4,92 gr; O2/77, 35 mm, 4,72 gr; XV). Forma triunghiulară este caracteristică unor cercei, decoraţi prin granulaţie şi cu pietre încastrate, din lumea gotică nord-pontică a secolului IV info. Piesele noastre datează, cel mai probabil, din sec. IV-V.

94. Doi cercei cu câte o piatră neagră încastrată într-un „coşuleţ” din foaie de aur, cu o perlă la partea inferioară

(O2/48, 29 mm, 4,19 gr, XVI/2). Sec. III-IV.

95. Cercel cu o extremitate răsucită în buclă şi cu o perlă suspendată pe firul de aur ataşat barei (A 52, 15 mm, 0,88 gr, XVI/13). Sec. II-IV.

96. Cercel cu o extremitate în buclă de care este ataşată, pe un fir de aur, o perlă deformată (A 53, 17 mm, 0,64 gr, XVI/12). Sec. II-IV.

97. Cercel având la o extremitate o sferă din foaie de aur prinsă de bară printr-o buclă (O2/72, 39 mm, 4,38 gr, XVI/11). Cercei terminaţi cu sferă sunt cunoscuţi din perioada romană timpurie, reprezentând o tradiţie elenistică (sec. I î.e.n.‑I e.n.)info.

98. Idem. S-a păstrat doar sfera din foaie de aur şi unele fragmente din sârmă de aur. (O 2/73, 22 mm, 3,79 gr, XVI/10).

99. Cercel cu o perlă şi o piatră albastră faţetată suspendată pe un fir de aur cu noduri, totul ataşat barei cercelului răsucite în cârlig. (O2/67, 40 mm, 1,08 gr, XIV/7). Are analogii cu piese datate într-a doua jumătate a secolului IIinfo.

100. Cercel din bară trasă cu o extremitate în spirală, iar cealaltă extremitate cu o perlă de aur şi o placă triunghiulară pe care sunt sudate granule. În partea inferioară a cercelului, pe un fir sudat la bară se află perle şi perle de aur. (O3/114, 64 mm, diametru 4 mm, 11,64 gr, XVII/6). Motivul triunghiului granulat apare la piese de podoabă bizantine timpurii, din sec. V sau de la începutul sec. VIinfo, constituind o moştenire a perioadei elenisticeinfo.

101. Cercel având suspendat de bară un trunchi de piramidă hexagonală din foaie de aur, decorat cu două şiruri de granule şi o piatră albastră. (A 54, 21 mm, 3,57 gr, XVII/8). Piesa are analogii în podoabe de argint din perioada romană târzie info.

102. Fragment de cercel de al cărui inel e ataşat un fir pe care se află o perlă de aur, o almandină încastrată într-un lăcaş piriform şi două perle naturale despărţite de o aglomerare de granule de aur. Tomis (A VI/4, 34 mm, 2,80 gr, XVII/7). Sec. III-IV.

103. Cercel cu o extremitate în buclă sudată având alipit barei, tot prin sudare, un scut mărginit de un şir de granule, cu partea bombată în interior. Cealaltă extremitate este îndoită de asemenea în buclă. De bară atârnă un fir de aur, granulat, care servea, probabil, suspendării unei pietre sau unei perle pierdute (A 51, 17 mm, 1,17 gr, XVII/1). Vezi nr. 77.

104. Fragment de cercel format dintr-un fir răsucit la partea superioară în buclă, pe care se află două perle de aur, şi un lăcaş din foaie de aur (piatra lipsă) (O2/69, 26 mm,1,78 gr, XIV/6). Sec. III-IV.

105. Cercel semilunat decorat pe ambele feţe „au repoussé", şi prin gravare, cu ornamente vegetale şi cu o mască mediană purtând diademă. De corpul cercelului este suspendată, pe fir de aur, o piatră verde (O1/38, 27 mm, 1,37 gr, XIV/4).

Sec. IV-VI.

106. Doi cercei formaţi dintr-o placă triunghiulară cu nervură mediană granulată, o altă placă în formă de trunchi de piramidă decorată cu incizii, cu o piatră verde încastrată şi două pandantive formate din două perle de aur şi o perlă aşezate pe un fir cu extremitatea granulată. Între placa triunghiulară şi cea în formă de trunchi de piramidă, ca şi între pandantive şi cea din urmă, legătura este asigurată prin mici balamale (inele din foaie de aur orizontal dispuse) (O2/53,

42 mm, 9,60 gr, XIV/3). Sec. VI-VII.

107. Cercel de a cărui bară este suspendată prin două inele o placă pătrată din foaie de aur cu chenar perlat purtând încastrată o piatră verde. De partea inferioară a plăcii, prin ineluşe, se află suspendate două almandine încastrate într-un lăcaş piriform din foaie de aur. (O2/62, 57 mm, 6,61 gr, XIV/5). Sec. VI-VII.

b) Inele

108. Chaton ovoidal lucrat prin turnare, reprezentând în relief o Venus pieptănându-se (O3/100, 10 mm, 0,29 gr, XVIII/9). Se datează, cel mai probabil, în perioada romană timpurie.

109. Inel cu chaton oval aşezat longitudinal, cu lăcaş pentru piatră (care lipseşte) şi cu o decoraţie geometrică. Reversul chaton-ului este decorat prin zgârierea unui ornament în formă de frunză de iederă (O3/106, 21 mm, 4,86 gr, XVIII/3). Sec. IIinfo.

110. Inel pentru două degete cu două lăcaşuri pentru încastrarea pietrelor, flancate de câte două perle de aur (într‑un singur lăcaş se păstrează o almandină). Din punctul de tangenţă al celor două inele se ridică o tijă cu un al treilea lăcaş, fără piatră, flancat de două perle de aur. Tomis. (A VI/4, lungime 45 mm, lăţime 24 mm, 8,12 gr, XVIII/5). Sec. III-IVinfo.

111. Inel pentru falanga a doua, cu chaton dreptunghiular longitudinal şi decor floral ajurat, având în centru un lăcaş oval pentru piatră (care lipseşte). Inelul este decorat pe placa laterală şi interioară cu cinci nervuri convergente. (O3/113,

24 mm, 29,19 gr, XVIII/2). Are apropiate analogii cu un inel cu decoraţie florală lângă chaton, descoperit în Jugoslavia şi datat cu monetă de la împăratul Aurelian (270-275)info.

112. Inel masiv cu bara traforată în formă de lujer făcând corp comun cu chaton-ul ce poartă încastrată transversal o camee de agată - fond negru, relief alb - reprezentând capul Meduzei din faţă (PGO 45, 27/24 mm, 14,39 gr, XVIII/4). Sfârşitul sec. IIIinfo.

113. Inel de copil, lucrat din foaie de aur imitând masivitatea, cu bara făcând corp comun cu chaton-ul care poartă încastrată longitudinal o camee din agată - fond negru, relief alb - reprezentând o femeie drapată, în mers spre dreapta. (PGO 43, 22/19 mm, 4,52 gr, XVIII/12). Datează, probabil, din sec. IIinfo.

114. Inel masiv de copil, cu două adâncituri reliefând chaton-ul aşezat longitudinal, care poartă încastrată o camee din agată - fond negru, relief alb - reprezentând un bust de femeie drapat şi coafat, spre dreapta (PGO 44, 19/17 mm, 3,95 gr, XVIII/10). Sec. IIIinfo.

115. Inel masiv de copil, cu bară continuă mai lată în partea chaton-ului care poartă încastrată o piatră de jasp brun aşezată longitudinal, reprezentând pe Athena Alkis, în mers spre stânga (PGO 21, 19/19 mm, 6,01 gr, XVIII/6). Sec. III-IVinfo.

116. Inel masiv cu bara trasă din chaton-ul care poartă încastrată o agată gravată, în trei straturi, reprezentând capul lui Sol-Serapis-Ammon, spre stânga (PGO 11, 24/27 mm, 27,33 gr, XVIII/7). Sec. III-IVinfo.

117. Inel cu bara masivă decorată cu motive florale spre chaton-ul aşezat orizontal; marginea acestuia este decorată cu crestături, iar piatra de serpentin încastrată reprezintă pe Zeus Nicephor pe tron, spre dreapta, cu vultur spre stânga, retrocefal (PGO 13, 25/25 mm, 13,31 gr, XVIII/11). Sec. IVinfo.

118. Inel cu bara filiformă decorată cu împletitură ca şi marginea chaton-ului în formă de „écusson”, aşezat transversal, având încastrată o camee de sardonyx translucid - relief alb lăptos, fond portocaliu - reprezentând un cap de femeie din faţă. (PGO 30, 28/20 mm, 5,58 gr, XVIII/8). Sec. III-IV.

c) Alte podoabe

119. Colier compus din: două rozete circulare formate din câte două cercuri, unul simplu şi altul perlat, în care sunt înscrise patru ornamente din fir de aur în formă de „omega" aşezate cruciform, având în centru o granulă; două agate prismatice; două lănţişoare formate din fir de aur împletit având la fiecare extremitate o perlă de aur; o mărgea cilindrică de agată (perechea ei lipseşte); două lăcaşuri din foaie servind la încastrarea unor butoni din pastă de sticlă albastră; două ornamente stelate în zece colţuri, din foaie de aur, purtând în centru lăcaşul pentru încastrarea pietrelor (care lipsesc), pe fiecare colţ având lucrate „a cuneo" ornamente triunghiulare, iar între colţuri fiind dispuse câte o perlă (opt la o piesă, şapte la cealaltă); două lăcaşuri din foaie, identice celor mai sus descrise, adăpostind butoni din pastă de sticlă galbenă şi verde; o mărgea de agată (perechea ei lipseşte); un lănţişor similar celorlalte două descrise mai sus (O3/88, 356 mm, 25, 89 gr, XIX/2). Colierul are analogii apropiate într-o piesă provenită din Egipt şi datată în sec. V-VIinfo.

120. Amuletă formată dintr-o bară circulară deschisă, de secţiune romboidală, subţiată spre capete şi cu o toartă canelată (O2/68, 21 mm, 2,83 gr, XI/1). Acest tip de amulete se întâlnesc atât în perioada romană imperială timpurieinfo,cât şi mai târziu, în sec. IIIinfo.

121. Idem, având două granule de aur la extremităţiinfo şi o altă granulă de aur la baza torţii canelate (A 49, 17 mm,1,93 gr, XI/3).

122. Miniatură reprezentând o palmă dreaptă strânsă (poate semn gnostic). În podul palmei are încastrată o almandină, iar la partea superioară are dispusă o tortiţă pentru suspensie (O3/99, 27 mm, 1,98 gr, XI/2). Obiceiul reprezentării mâinii - „manus dei” - e întâlnit într-o serie de culte de origine orientală, frecvente în lumea romană târzie, cum ar fi acela al zeului frigian Sabazius info şi acela al lui Jupiter Dolichenus sau Heliopolitanus, ca semn al protecţiei sau al binecuvântării (benedictio). Reprezentările de acest tip aveau de obicei funcţia de talisman sau erau expuse în temple.

123. Medalion gnostic format din: a) ramă din foaie de aur cu o nervură mediană exterioară granulată, având la partea superioară o toartă canelată, iar la partea inferioară trei tortiţe; b) foiţă de aur circulară (diametru 21 mm) având reprezentat prin impresiune un personaj în picioare cu calathos (?), încadrat de două pantere, cu doi şerpi în mânăinfo. În partea superioară, în câmpul drept şi stâng, inscripţia: ΛИΧ ΧΙΗΛ (O3/121,23 mm, 3,19 gr, XI/4). În afara pieselor mai sus descrise, toate inedite, se mai află în colecţiile Cabinetului numismatic următoarele obiecte de podoabă, făcând parte din tezaurul descoperit în 1911, la Suluc (Dobrogea)info.

124. Brăţară de aur masiv cu capetele uşor îngroşate şi foarte apropiate (B 5, lungime diametru 77 mm, lăţime diametru 52 mm, grosime 7-10 mm, 185,80 gr, XX/1).

125. Brăţară din aur masiv cu extremităţile în buclă şi cârlig, cu o sârmă de aur înfăşurată de-a lungul corpului. (B 4, lungime diametru 80 mm, lăţime diametru 62 mm, grosime 7-14 mm, 136,30 gr, XX/2).

126. Pandantiv circular format din patru cercuri - unul simplu şi trei perlate. Centrul piesei este ocupat de patru ornamente din fir perlat răsucite la capete, decorate fiecare la bază cu câte două perle de aur. Pe spate se află o fâşie de foaie de aur întoarsă în buclă la partea superioară, pentru suspendare. (B 3, 21 mm, 4,28 gr, XX/3)info.

127. Fragment de fibulă (B 6, 23 mm, 9,67 gr, XX/4). Din tezaurul de la Suluc mai făceau parte un vas de argint, un cap de statuetă de aur, două lănţişoare şi monete de aur, dintre care trei emise în vremea împăratului Gallienus (253-268), indicând astfel data îngropării tezaurului, în legătură probabil cu evenimentele tulburi de la sfârşitul domniei acestui împăratinfo.

*

Cuprinzând felurite categorii de podoabe de aur, de la cele simple, de o sobră eleganţă, ale epocii bronzului, la cele de o mare exuberanţă a motivelor din vremea elenistică şi mai departe la cele de o remarcabilă strălucire cromatică, din perioada romană târzie, ca şi din aceea romană-bizantină, colecţia prezentată, prin chiar diversitatea sa - determinată de capriciile colecţionării în primul rând - dă posibilitatea urmăririi evoluţiei prelucrării acestui metal preţios într-un răstimp de peste două milenii şi jumătate, constituind totodată unul dintre cele mai însemnate tezaure de podoabe antice din patrimoniul românesc.

cop-studia-1

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2

cronici-250x500