Studia I

DOCUMENTAREA ISTORICĂ PRIN ICONOGRAFIA NUMISMATICĂ

Moneda, ca document iconografic, spre deosebire de tot ceea ce omul a produs ca imagine de la începutul manifestărilor sale spirituale, era destinată, prin natura ei specifică, a fi o valoare circulatorie căreia imaginea îi certifica autenticitatea şi valabilitatea. Apariţia acesteia în veacul al VII-lea î.e.n., în Lydia, prin impostarea, pe lingouri de o anumită greutate redusă a unui semn al emitentului, este într-un fel legată necondiţionat de importanţa ce se acorda imaginii aflătoare pe aceste mici lingouri, care scutea de cântărire fiecare piesă în parte, marcând totodată şi diferenţele valorice, căci, în unele cazuri, prin fragmentarea imaginii, se marcau diferenţele ponderale în sensul că, de pildă pe unitate figura o amforă, pe jumătate apărea o jumătate de amforă, iar pe sfert numai un sfert al acesteiainfo. Moneda, prin garanţia dată de imagine, nu constituie numai cea mai veche mărturie a valorii iconografiei, ci, în existenţa ei multimilenară, a avut un rol propagandistic important, fiind un fel de gazetă oficială a statului, dacă ne gândim la Imperiul roman, întins pe trei continente, unde mesajele Romei ajungeau în mâinile locuitorilor celor mai simpli prin imaginile simbolice de pe moneda pe care o foloseau.

În fine, ea constituie pentru cercetătorul de astăzi un indispensabil instrument de lucru şi un vast obiect de studiu sub raportul simbolisticii, artei şi tehnicii, dându-i posibilitatea să pătrundă adânc în descifrarea obiceiurilor, legilor şi specificului epocii a cărei mărturie este, iar pe de altă parte, să deceleze informaţii importante pentru istoria artei sau tehnologiei. Astfel, iconografia monetară devine un instrument al cercetării istorice, valoarea ei documentară fiind diferit evidenţiată, începând din veacul al XVII-lea şi până astăzi.Fără îndoială că preocupările străvechi pentru caracterul documentar al imaginilor monetare erau strâns legate, ca şi astăzi, de alcătuirea unei colecţii care avea în primul rând scop documentar, în acelaşi sens ca şi imaginile străbunilor păstrate în atriile familiilor romane. Caesar, Augustus, Varro, Asinius Pollio, ca şi alţi mecenaţi ai Romei, aveau şi colecţii numismatice, printre alte colecţii de obiecte de artă ajunse la mare preţ şi capabile de a stârni pasiuni uneori rapace. Curiozitatea şi pasiunea colecţionarului erau alimentate de imagistica monedei şi de realizarea artistică a acesteia. Mulţimea şi importanţa monedelor nu au scăpat erudiţilor începutului evului modern, care au procedat la clasarea acestora în ordine geografică şi cronologică, după principiile întocmite pentru prima oară de către Eckelinfo. Decenii de-a rândul, ele au constituit singurul indiciu în stabilirea iconografiei imperiale, dând nume nenumăratelor statui şi portrete dezgropate. Abia cataloagele lui Mionnet şi Coheninfo au ordonat întinsul material numular, constituind o normă de sistematizare pentru orice colecţie. La aceştia, valoarea documentară a monumentelor de care se ocupă capătă o semnificaţie mai adâncă. Subliniem optica lor valabilă şi astăzi, prin aceea că evidenţiau caracterul instructiv al imaginii, precum şi larga ei răspândire înaintea apariţiei tiparului şi a gravurii, când banul constituia singurul instrument de vehiculare al acesteia.

Departe de a întreprinde un istoric amănunţit al evoluţiei ideii de document al imaginii monetare, ne propunem să arătăm metodele mai noi ale interpretării ei iconografice. În această privinţă, două sunt aspectele pe care le vom urmări în iconografia monetară: aportul acesteia la studiul numismaticii însăşi şi contribuţia ei la iconografia generală a antichităţii, vreme pentru care constituie una din principalele surse de informare.

Recenta lucrare a Mariei R. Alföldiinfo clasează cronologic, după criterii iconografice, monedele de aur emise în diversele ateliere ale Imperiului roman în vremea lui Constantin cel Mare şi a urmaşilor săi. Studiind cu amănunţime stilul diverşilor gravori, autoarea caută în acelaşi timp operele care au constituit modelele acestora, urmărind în portretele monetare gradul de perfecţiune al imitaţiilor. În afara dificilului ţel propus, lucrarea urmăreşte ideea forţei şi majestăţii imperiale, aşa cum apare ea pe monede, căutând să deosebească în aceste documente imagistice oficiale ceea ce avea să se dezvolte mai târziu şi să constituie esenţa artei bizantine.

Pluralitatea şi importanţa încheierilor degajate de studiu în ceea ce priveşte disciplina numismaticii în ea însăşi (clasarea cronologică a emisiunilor), sau referirile la arta unei epoci următoare (arta bizantină), dovedesc resursele nesecate ale cercetării iconografice a monedelor.

Ultima ediţie amplificată a cărţii lui Louis Robert: Villes d'Asie mineure, Études de géographie ancienneinfo subliniază în concluzie că ieşirea numismaticii din limitele strâmte ale cercetării şi informării ei are consecinţe pozitive pentru progresul studiului antichităţii în general. Cunoscutul clasicist francez ne-a ilustrat această afirmaţie prin interpretarea constructivă a iconografiei monetare a Asiei Mici, identificând pe baza acesteia, a toponimiei şi a altor izvoare geografice, nenumărate localităţi care au înflorit în estul lumii greceşti. Cel mai bun serviciu care se poate aduce numismaticii este acela de a face să înceteze izolarea sa, asociind-o constant şi strâns cu celelalte discipline. În cursul vizitei făcute în ţara noastră în anul 1965, eruditul francez ne-a înfăţişat un interesant exemplu de multilaterală informare iconografică asupra lumii vechi, în care numismatica îşi avea rolul ei. Cunoscute pentru specialişti erau simbolurile monetare de pe denarii romani republicani, precum şi obiceiul larg practicat de a figura pe monedă însemnele comerciale ale agoranomilor.

De asemenea, cunoscut era un pond roman de la Callatisinfo purtând pe ambele feţe următoarele simboluri: balanţa, cleştele, biciul etc. În Muzeul regional al Dobrogei se află vestitul sarcofag roman de marmură, care a preocupat îndelung pe specialişti sub aspectul atribuirii şi semnificaţiei simbolurilor de pe laturi: biciul, balanţa, clopotul, cleştele. Multă vreme acestea au fost interpretate de savanţii români sau străini ca însemne ale justiţiei penale; Louis Robert, făcând apropierea care se impunea între iconografia monedelor, a pondului şi a sarcofagului, a concis, cum este evident acum pentru oricine, că beneficiarul sarcofagului de la Tomis era un agoranom, poate chiar de la Callatis (unde-i cunoaştem un pond) sau în tot cazul un agoranom tomitan contemporan.

Cercetările numismaticii româneşti au înregistrat în ultima vreme un real progres în domeniul monetăriei geto-dacice, axându-se în principal pe studiul iconografiei monedelor care ne-au parvenit în număr însemnat, ca singure monumente complexe asupra civilizaţiei materiale şi spirituale a strămoşilor poporului român. Abordarea laturii artistice-iconografice a acestor monumente ca făgaş de studiu a constituit o noutate într-un domeniu în care fundamentalele cercetări ale lui Constantin Moisil, datând de o jumătate de secol, se cereau continuate. Aportul Cabinetului numismatic al Academiei Republicii Socialiste România, păstrător al celor mai importante loturi de monede geto-dacice, constă în studierea iconografică comparativă a emisiunilor dacice de pe întreg teritoriul ţării noastre, pe toată durata emiterii acestora.

Cercetările mai vechi şi mai noi ale lui Octavian Iliescu în acest domeniuinfo, interpretând fructuos latura iconografică a monedelor în discuţie, au dus la stabilirea tipului Pieleşti - având ca model tetradrahma lui Filip al III-lea şi nu cea a lui Alexandru cel Mare cum se presupunea anterior - marcând în acest fel continuarea sursei de inspiraţie grecească în seria monedelor dacice şi după diminuarea emisiunilor de largă circulaţie ale epocii lui Alexandru. Stabilirea de către acelaşi cercetător a apartenenţei tipului Amphipolis - Larissa la o fază premergătoare imitaţiilor sus-amintite a format punctul de plecare pentru cercetările ulterioare în deosebirea seriilor autohtone de seriile de imitaţie.

Studiind detaliile iconografice şi stilistice ale întregului material monetar dacic s-a ajuns la concluzii formulate şi demonstrate pentru întâia oară pe baza unor argumente de stil şi de imagine: că emisiunile dacilor au un caracter etnic unitar specific, net deosebit de emisiunile celtice sau de alte imitaţii barbare după monedele greceşti; că există serii autohtone care nu au ca model prototipurile macedonene, ci se bazează pe un fond iconografic comun traco-macedonean - acestea datându-se pentru începutul secolului al IV-lea î.e.n.; că mai târziu şi chiar paralel cu succedaneele prototipuri autohtone, apar seriile de imitaţie macedoneană, ambele categorii stilistice continuându-şi apariţia concomitent, până la sfârşitul monetăriei geto-dacice.

De aici decurge implicit apartenenţa economică, încă din cele mai vechi timpuri, la lumea tracică şi mediteraneană şi nu la cea celtică, aşa cum se afirmase de numeroşi istorici printre care şi Vasile Pârvan, confirmându-se, totodată, prin fapte aparţinând domeniului culturii spirituale, numeroasele cercetări arheologice care stabilesc puternice legături şi influenţe mediteraneene în cultura autentică şi originală a geto-dacilor.

Nu am amintit decât doar câteva exemple de fructuoasă investigaţie iconografică în domeniul complex al monumentelor numismatice, care a dus la rezultate imposibil de obţinut într-alt chip, evidenţiind astfel importanţa iconografiei monetare ca instrument documentar în lămurirea problemelor specifice numismaticii, în întărirea unor teze emise pe baza altor argumente de natură istorică şi arheologică.

Ne rămâne să arătăm, aşa cum spuneam mai sus, contribuţia iconografiei numismatice la iconografia generală a lumii vechi, care sunt tendinţele şi metodele moderne în această direcţie. Pornind de la interpretarea imaginii monetare ca document de sine stătător, unii autori au cercetat portretistica numismatică, reliefând caracterul special al acestei arte şi legăturile ei de-a lungul secolelor cu arta macro-reliefului sau a reliefului în ronde-bosse. Printre aceştia, Jean Babelon dă un istoric al portretului pe monedeinfo, Warwick Wroth un studiu asupra portretisticii monetare bizantineinfo, iar în anii din urmă Henry Longuet consacră câteva capitole în lucrarea sa Introduction à la numismatique byzantine info artei iconografiei monetare, fapte care dovedesc importanţa mereu crescândă acordată investigaţiei stilistice ca furnizor de preţioase informaţii. Cuprinderea iconografiei numismatice şi gliptice (documente legate de monede prin realizarea artistică şi imagistică ca şi prin caracterul miniatural) în lucrările cu profil de corpus ale iconografiei imperiale sau generale a lumii antice s-a realizat, începând cu decenii în urmă, prin opera încă folosită a lui Bernoulliinfo, iar mai apoi în sintezele pe epoci ale lui Wegnerinfo şi Felletti-Majinfo.

De curând, Institutul italian pentru enciclopedie a realizat o preţioasă întrunire de informare iconografică, arheologică şi istorică în monumentala Enciclopedia dell'arte antica, classica e orientale info, în care documentul iconografic monedă este utilizat cu precădere în problemele controversate. În ceea ce priveşte contribuţia românească la studiile iconografice asupra antichităţii cu ajutorul monedelor şi al unor pietre gravate, aflate în colecţiile Cabinetului numismatic al Academiei, s-au adus date, credem, interesante pentru lămurirea iconografiei unor personaje romane ca Agrippa, Caligula, Caracalla, Filip Arabul, Laelianus, Aurelian, Tetrarchii, Iulian Apostatulinfo.

Spre deosebire de alte ştiinţe, prin înseşi cerinţele ei constitutive, numismatica posedă şi din punct de vedere iconografic o clasare definitivă a materialului cu care se ocupă. În prezent, se lucrează, prin colaborare internaţională, la alcătuirea unui corpus al monedelor greceşti. Fazele premergătoare acestuia sunt marcate prin lucrările concepute în sistem sylloge, în care vor fi cuprinse cele mai interesante colecţii din lumeinfo. Studiul iconografic al monedelor are astfel asigurată baza indispensabilă. Lucrările de analiză şi de sinteză sunt de aşteptat în viitor, dar pentru eficienţa acestora trebuie neapărat să se aibă în vedere criteriul istoric: interpretarea iconografică a fiecărei monede nu poate fi ruptă de contextul politico-economic în care a fost emisă.

 

PEЗЮME

Coвpeмeнныe мнoгoчисленные исследования все больше и больше подчеркивают ту важность, которую приобрели иконография монет и нумизматика вообще в изучении древности. Автор предлагает просмотреть доcтигнутые результаты, a также на нескольких примepax продемонстpировать плодоносные ресурсы этих исследований, особенно важные для нaциональной истории, для гето дакской культуры; с другой стороны в богатых коллекциях стpаны находятся экземпляры, существенные для выяснения некоторых вопросов древности. Эти экземпляры, рассматриваемые с иконогрaфической стoроны превращаются в ценные документы.


Résumé
Plusieurs recherches modernes accusent de plus en plus l'importance que l'iconographie monétaire et la numismatique en général ont gagné dans l'étude de l'antiquité. L'auteur se propose de passer en revue les resultats obtenus, ainsi que de démontrer par quelques exemples les ressources très fructueuses de ces investigations, surtout pour l'histoire nationale, pour l'art et la culture géto-dace; d'autre part dans les riches collections du pays il y a des exemplaires essentiels pour l'eclaircissement des certains problèmes de l'antiquité, qui abordés par leur coté iconographique se constituent en précieux documents.

cop-studia-1

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2

cronici-250x500