Studia I

O TENDINŢĂ A CARICATURII ELENISTICO-ROMANE ÎN LUMINA UNUI GRYLLOS INEDIT

Una din finalităţile caricaturii greco‑romane este şi efectul estetic decorativinfo atestat în ceramica attică, în grupul vaselor fliacice sau în ceramica italiotă în general, în pictura murală, ca în atriumul casei lui Menandru, la Pompei, în toreutică, pe pereţii cupei de la Boscoreale. Fie şi numai sub aspectul ei estetic decorativ, caricatura elenistico‑romană numără un şir considerabil de monumente, cu o bogată problematică. Ne mărginim, în ceea ce ne priveşte, a decela o tendinţă a acesteia, care în decursul secolelor următoare avea să devină principala modalitate decorativă caricaturală.
fig1În colecţia de pietre gravate a Cabinetului numismatic al Academiei se află o camee în agată în două straturi, relief alb pe fond negru, format piriform (26 × 24 mm, 12 mm grosime), reprezentând în relief, puternic detaşat de masa pietrei, un cap caricatural masculin spre stânga (fig. 1). Exagerările caricaturale principale ale profilului sunt nasul coroiat, lung, ascuţit şi perforat, gura deschisă cu dentiţia prognată, chelia totală, marcată printr‑un mic smoc de păr în partea occipitală, gâtul subţire, ridat, cu mărul lui Adam pronunţat. Portretul acestui anonim aparţine categoriei gliptice a gryllilor, în sensul larg în care sunt cuprinse de către Binsfeld şi caricaturile antice de acest geninfo (fig. 2). fig2fig3Faptul că o camee cu o superioară realizare artistică de felul celei de care ne ocupăm reprezintă o caricatură conferă un sens şi altor monumente descoperite în diferite părţi ale lumii romane, dar care se reunesc cu toate sub acelaşi numitor comun al tipologiei şi al datării. În primul rând plastica în terracottă oferă numeroase specimene dintre care menţionăm capul grotesc de la Terentuminfo (fig. 3), atribuit atelierelor alexandrine din secolul al II-lea, similitudinile de realizare ale figurii fiind remarcabile dacă ne gândim la cameea în discuţie. Aceloraşi ateliere sau, în tot cazul, aceleiaşi lumi şi aceluiaşi secol îi aparţin şi figurinele din pământ ars descoperite la Izmir în 1921 şi conservate la Muzeul din Genevainfo, dintre care remarcăm un capinfo cu o expresie identică cu a piesei de care este vorbainfo.

fig4În colecţia dr. Severeanu a Muzeului de Istorie a oraşului Bucureşti există un cap din lut ars, de dimensiuni reduse (inv. 1758) (fig. 4) provenind, probabil, din unul dintre atelierele coroplastice ale cetăţilor greceşti de pe litoralul dobrogean şi databil, după criterii stilistice şi de prelucrare a pastei, pentru secolul al II-lea.
De curând la Histria au apărut într-un mormânt roman din acelaşi secol două foarte interesante vase plastice miniaturaleinfo, unul reprezentând un cap de fată, iar celălalt un cap grotesc de factura tipului ce-l urmărim, ceramică acoperită cu o glazură măslinie specifică atelierelor egiptene ale veacului al II-lea. În ultimele campanii de săpături au ieşit la iveală din ce în ce mai multe fragmente de vase acoperite cu asemenea glazurăinfo, fapt care dovedeşte răspândirea nu numai accidentală şi în aceste părţi ale Imperiului a ceramicii amintite.

Că figurinele de lut ars de felul celor pomenite mai sus, chiar dacă se găsesc cuprinse într-un inventar funerarinfo, nu pot avea o semnificaţie apotropaică, ne-o dovedesc prin simplă comparaţie cele care au într-adevăr acest caracter şi care exagerează un defect fizic sau o maladie pentru a-şi îndeplini rostul lor talismanicinfo. Pe de altă parte însă, această categorie de reprezentări nu se referă nici la roluri comiceinfo, înfăţişând actori în diferite ipostaze, pentru bunul motiv că de multe ori avem de-a face numai cu capete, şi întotdeauna lipsa măştii sau a oricărei recuzite actoriceşti este un indiciu sigur chiar în cazul reprezentărilor întregului corp omenesc, fără să mai amintim de absenţa pantomimei, caracteristică figurinelor de actori comici. Că tipul în discuţie are o filieră care la un moment dat trece prin faza de abstractizare a personajelor mimului sau ale atellaneiinfo, este însă o altă problemă ce vine să confirme presupunerile noastre asupra evoluţiei sale.

Faptul că în arta dificilă şi preţioasă a cameei se execută un portret caricatural al cărui rost estetic nu putea fi decât decorativ, ne face să reinterpretăm menirea tuturor monumentelor sus-amintite, şi să le atribuim un rol estetic decorativ prin excelenţă, mai ales că acesta corespunde mentalităţii lumii elenistice alexandrine, avidă să transforme cacoshematia şi asimetria în opusul logic al lor, realizând o armonie sincopată prin procedeul naturalismului şi al exoticuluiinfo. Cameea din colecţia Cabinetului numismatic este în acest sens un bun exemplu, nu numai pentru că execuţia ei tehnică este ireproşabilă, dar planurile faciale, legându-se într-o unduire de umbră şi lumină a întregii suprafeţe, dau chipului însuşi plauzibilitatea firescului, deşi unele detalii sunt crude şi organic neverosimile. Aşa, de pildă, este găurirea nasului în punctul său cel mai coroiat, executată conştiincios în reversul stratului alb, cu toate greutăţile tehnice şi riscul de a sparge roca. Se obţine însă un efect deosebit. Tot atât de izbitoare era şi suspendarea de locul perforat al urechii a unui cercel miniatural, căci aşa după cum ne arată reversul nelucrat al pietrei, întreaga camee avea să fie montată într-un pandantiv. Un indiciu în plus asupra provenienţei cameei este dentiţia prognată dar completă, manieră de redare a comicului, specific alexandrină şi diametral opusă concepţiei romane a grotescului în această privinţăinfo.

Grăitoare sunt pentru originea tipului grotesc cu rost decorativ, şi măştile de argilă punice din Muzeul Bardo din Carthaginainfo(fig. 5) exagerând caracterele semitice faciale şi constituind un canon al tuturor interpretărilor alexandrine răspândite în secolul al II-lea din Egipt în restul lumii romane.fig5 Fie că erau importate de pe malurile Nilului, fie că erau copiate în atelierele olarilor sau coroplaştilor romani, chipurile groteşti decorative au o largă răspândire în secolul al II-lea în zona centrală a Europei, de la Rin şi până la Tisa. Caracterul decorativ al unor astfel de măşti, ce se suspendau pe pereţii atriilor, este demonstrat şi prin faptul că exemplarul de la Aquincum (fig. 6) nu are nici ochii şi nici gura perforateinfo, ele putând fi vopsite cu o culoare deschisă sau închisă, în aşa fel încât să creeze un contrast cu restul feţei, după cum tot pentru contrast erau executate şi perforaţiile de mult prea mică dimensiune pentru văz sau sunet, ale măştilor de la Trier, Köln, Worms, Wiesbaden şi Strasbourginfo.fig6Desprindem astfel încheierea că în lumina cameei gryllos de la Cabinetul numismatic al Academiei se conturează în mod mai precis acea tendinţă a artei elenistico-romane de a transforma figura omenească caricaturizată, într-un element decorativ, frângând astfel o dată mai mult normele esteticii clasice greceşti ce concepea omul ca măsură a universului. Este, fără îndoială, în această tendinţă un întârziat răsunet al concepţiei artei egiptene potrivit căreia chipului omenesc îi revine doar un rol decorativ într-o structură artistică, după cum aspectul de care ne-am ocupat al caricaturii elenistico-romane îşi are la rândul său răsunetul târziu în măştile decorative ale stilului gotic.

cop-studia-1

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2

cronici-250x500