Studia I

AMFORE STAMPILATE DIN TOMIS

Mihai Gramatopol şi Gh. Poenaru Bordea
Cu toate că la Tomis s-au făcut în ultimii ani descoperiri de mare importanţă şi o parte din ele, măcar, au fost făcute cunoscuteinfo, despre viaţa economică a oraşului în epoca elenistică se ştiu încă destul de puţine lucruri.
Ştampilele de pe amfore, categorie extrem de importantă de materiale arheologice, erau practic necunoscuteinfo, spre deosebire de situaţia de la Histriainfo şi Callatisinfo, chiar dacă şi în cazul celor două centre, aflate la nord şi sud de Tomis, se simte nevoia unor revizuiri şi aduceri la zi în cazul primului, a publicării urgente a majorităţii materialelor, inedite încă, în cazul celui de-al doileainfo. Lipsa totală a acestor mărturii foarte sensibile în a înregistra direcţiile de comerţ ale unui oraş sau a altuia, neputând fi suplinită de cunoaşterea situaţiei în centre importatoare învecinate, aşa cum e lesne de înţeles, constituia o lacună gravă în calea cercetării realităţilor economice din Tomis şi, în acelaşi timp, o pată albă pe harta legăturilor comerciale ale oraşelor din Pontul Stâng.
Cercetarea noastră tinde să aducă în discuţie un prim lot de ştampile provenind din Tomis, lot care, chiar dacă nu prea numeros, va fi în măsură să dea totuşi o imagine generală a importului amforelor elenistice la Tomis.
Materialul, fără excepţie, se află în colecţia Muzeului de arheologie Dobrogea. Pentru un număr destul de mare din exemplarele care-l compun, nu avem decât indicaţia vagă că au fost descoperite în Constanţa, uneori cu menţiunea anului descoperirii sau a perioadei în care s-a format colecţia de unde provin. În această situaţie se află următoarele numere din catalogul care urmează: 1, 3, 9, 12, 15, 16, 18, 29, 36, 37, 40, 43, 53, 64, 66, 71, 79-83, 85, 92, 94, 95 = 25 exemplare (1930-1940); 10, 22, 23 (1957); 11, 21, 24 (1958); 41 (1959); 31 = 8 exemplare, adică un număr de 33 exemplare, reprezentând circa 1/3 din total. Încă două, provenite din colecţia I. Petrescu (nr. 6 şi 7), poartă o indicaţie topografică vagă: Str. Mircea. Situaţia este mai bună în privinţa celorlalte, ele putând fi situate pe harta oraşului (fig. 1), numerele de mai jos corespund cu cele de pe hartă. Locurile de descoperire sunt: 1) Mozaic: nr. 8, 14, 32, 34, 38, 39, 44, 46, 51, 52, 54, 61, 63, 67, 69, 74-77, 86-88, 90, 91 = 24 exemplare; 2) str. Marcus Aurelius: a) săpături T.C.E.H. (1956) nr. 2, 4, 5, 25, 26, 28, 56, 96 = 8 exemplare şi b) săpături canalizare (1962) nr. 17, 20, 27, 30, 35, 42, 45, 47-50, 55, 57-60, 62, 68, 70, 73, 78, 89 = 22 exemplare; 3) Bazilica de la intrarea în port: nr. 33, 65, 72 = 3 exemplare; 4) Str. Muzeelor (fostă str. Elena Pavel): nr. 13, 19; 5) B-dul Carpaţi (fost I.C. Frimu): nr. 84; 6) săpături Transformator (1959): nr. 93; 7) Valea portului: nr. 97. Situarea pe hartă a locurilor de descoperire indică peninsula, punctul cel mai depărtat fiind colţul dintre străzile Marcus Aurelius şi Roza Luxemburg, ceea ce dă temeiuri suficiente pentru a plasa cu aproximaţie cele două exemplare marcate „str. Mircea", menţionate mai sus, între Piaţa Ovidiu şi Poştă, cel mult (8). Această constatare îşi are importanţa ei, ţinând seama de împrejurarea că până în prezent limitele oraşului elenistic nu sunt cunoscute cu precizieinfo. Indicaţia topografică pe care o desprindem din repartiţia ştampilelor de amfore va trebui coroborată cu alte date pe care doar cercetările sistematice le pot oferi. Pentru moment însă ea nu pare să fie contrazisă de nici un alt element cunoscut nouă, întrucât cu excepţia materialelor din necropolele elenisticeinfo, spre nord-vest de locul amintit, nu au apărut fragmente ceramice din această vreme. Chiar aşa stând lucrurile, nu putem duce o linie din punctul limită de care vorbeam mai sus, pentru că ne lipsesc datele despre partea opusă a peninsulei unde descoperirile de ştampile se opresc la Mozaic.
hartapag163Revenind acum la exemplarele cu locuri de provenienţă mai bine precizate, vom încerca să le examinăm din punctul de vedere al situaţiei stratigrafice. Nu e locul să zăbovim prea mult aici asupra marilor dificultăţi create de împrejurarea că oraşul antic este suprapus de oraşul modern şi de faptul că mai mult de jumătate din cele 2/3 rămase în discuţie provin din săpături efectuate în alte scopuri decât cele arheologice.
Ştampilele provenite din săpăturile de la Mozaic şi cele din săpăturile efectuate la Bazilica creştină, situată la intrarea în portinfo, cuprinse în catalogul pe care l-am întocmit, şi care sunt singurele venite din cercetări, au fost aflate fie în umplutură modernă sau amestecate cu materiale mai târzii, antrenate de intervenţia următoare epocii elenistice, fie nu au, dintr-o pricină sau alta, menţiunea locului exact de găsire. Într-un singur caz situaţia a fost deosebită, dar din păcate materialul respectiv nu este cuprins printre numerele catalogului acestui prim lot. Într-un sondaj executat la 17 octombrie 1961, s-a atins o „groapă" cu material elenistic constând din numeroase fragmente de amforă şi puţine cu firnis şi cenuşii. S-au aflat atunci 12 toarte ştampilate, marea majoritate din Rodos (la care sunt de adăugat câteva aflate anterior în aceeaşi groapă şi altele câteva găsite cu prilejul urmăririi zidului dinspre edificiul principal al magaziilor aflate la un nivel mai jos şi mai apropiate de mare) dar şi din Cnidos, iar altele circulare monogramatice. Am notat de asemenea prezenţa unor toarte bifide specifice Cosuluiinfo.

Această „groapă", imposibil de delimitat atunci din cauze obiective, căci ar fi fost necesară o extindere cu perspective de altfel incerte, este singurul loc unde s-a aflat material elenistic neamestecat. Între Mozaic şi Bazilica de la intrarea în port, în faţa încăperii mari a edificiului termalinfo (9) au apărut, din păcate tot în umplutură modernă, trei toarte de amfore, tot rodieneinfo.
Dintre săpăturile executate în alte scopuri se impun atenţiei prin numărul mare de exemplare, cele din str. Marcus Aurelius. Aşa cum aminteam mai înainte, de pe această stradă avem două etape de recoltare (1956 şi 1962) ce se completează reciproc, traseul săpăturilor de canalizare supravegheată, din 1962info, coincizând cu cel al vechii săpături, uneori exact, alteori aproximativ. Cu toate că strada a fost desfăcută pe toată lungimea ei, inclusiv str. Mării, observaţii mai amănunţite în condiţiile pe care o astfel de săpătură le poate îngădui, s-au făcut, pentru nivelurile cu amfore ştampilate, în zona cuprinsă între str. Orientului şi str. Dimitrie Cantemir; materiale din aceeaşi epocă au apărut doar sporadic între str. Tomis şi str. Roza Luxemburg, dar din această zonă şi anume colţul cu str. Roza Luxemburg suntem compensaţi de un lot destul de important descoperit în 1956. Majoritatea ştampilelor au apărut între 3,50 m şi 4 m, parte sub un pavaj descoperit între str. Orientului şi str. D. Cantemir (8 exemplare), parte la nord de pavaj, la colţul format cu str. D. Cantemir spre str. Tomis (11 exemplare). Sub aceste adâncimi s-au mai descoperit încă patru exemplare, unul în zona de sub pavaj între 4-4,50 m, celelalte trei la circa 5 m, mai exact între 4,80 şi 5,20, în cealaltă zonă menţionată mai sus.
Stratigrafic lucrurile se prezintă astfel: sub nivelul pavajului pe care înclinăm să-l considerăm roman târziu au mai apărut urme de zidărie aparţinând desigur tot epocii romane. La 2,20 m am notat o primă lentilă de lut ars, iar la -3,50 m o zonă de arsură cu cărbune în pământul cenuşos pe o lungime de circa 3 m, groasă de 0,06-0,12 m. La -4,85 m pământul se schimbă devenind galben-brun granulos şi prezentând doar rare urme ceramice. Nivelul acesta continuă neschimbat până la -5,50 m unde apare pământul viu.
Notăm că majoritatea ştampilelor s-au descoperit între 3,50 şi 4 m, adică în pământul cenuşos, deci sub zona de arsură, cu o singură excepţie în zona de sub pavaj, o toartă din Sinope, datată între 180-150 î.e.n. (nr. 20), mai degrabă infiltrată ceva mai jos, dar în cadrul aceluiaşi nivel ce coboară până la -4,85 m. Ştampile din Heracleea (nr. 78), Cnidos (nr. 89) şi Rodos (nr. 68) găsite între 4,80 şi 5,20 m, nedatabile, dar care nu pot fi mai vechi de 220-180 î.e.n., sunt şi ele de considerat ca făcând parte din aceeaşi grupă mare, nivelul coborând în partea dinspre nord. Cu excepţia unei torţi rodiene din grupul de sub pavaj, databilă poate între 300-280, restul materialului databil descoperit în 1962 se plasează cronologic astfel: 220-180, nr. 17, 35, 42, 47; 180-150, nr. 48; 150-120, nr. 27 şi 120-70, nr. 30.
Avem aşadar un nivel de depunere gros de peste 1 m (circa -3,50-5 m) format între 220-70 î.e.n. Nivelul inferior în care au apărut, între 5 şi 5,50 m, câteva monede corodate de formă concav-convexă, dintre care una de la Filip al II-lea se datează sigur înaintea acestei date. Luând în consideraţie şi descoperirile din 1965 observăm că amforele de Tasos (nr. 2, 4, 5) par a face parte din grupa databilă între 220-180 î.e.n., datare faţă de care se impun desigur rezerve, mai ales în ce priveşte data de sfârşitinfo, iar cele din Sinope fac parte toate (nr. 25, 26, 28) din grupa datată între 150-120 î.e.n.
În privinţa descoperirilor de pe str. Muzeelor şi B-dul Carpaţi putem afirma numai că şi acolo s-au putut constata niveluri de cultură din epoca elenisticăinfo, fără a fi însă în posesia altor detalii. Acelaşi lucru este valabil şi pentru exemplarul marcat Transformator, 1959.
Un număr mai mare de exemplare a fost descoperit, aşa cum rezultă de mai sus, pe str. Marcus Aurelius şi în cercetările de la Mozaic. Înainte de a trece la examinarea situaţiei de ansamblu pentru întregul material descoperit la Tomis, credem că nu e lipsit de interes să comparăm cele două loturi, din punctul de vedere al centrelor de origine şi al cronologiei ştampilelor ce le compun. Pe str. Marcus Aurelius situaţia se prezintă astfel: a) săpături 1962, Sinope, nr. 17, 20, 27, 30 = patru exemplare; Rodos, nr. 35, 42, 45, 47-50, 55, 57-60, 62, 68, 70, 73 = 16 exemplare; Heracleea, nr. 78; Cnidos, nr. 89; b) săpături T.C.E.H. 1956, Tasos, nr. 2, 4, 5 = trei exemplare; Sinope, nr. 25, 26, 28 = trei exemplare; Rodos, nr. 56. Exemplarul nr. 96 este de origine necunoscută. Între cele două subgrupe de material nu credem să existe deosebiri cronologice, legătura făcând-o oricum amforele din Sinope datate 150-120 î.e.n. Deosebirea că prima subgrupă nu cuprinde ştampile pe amfore de Tasos, în timp ce în a doua acestea reprezintă aproape ½ din material, poate să constituie o întâmplare. Considerând ansamblul materialului de pe str. Marcus Aurelius obţinem următoarea situaţie numerică: Tasos = trei; Sinope = şapte; Rodos = 17; Heracleea = una; Cnidos = una.
Situaţia se prezintă la Mozaic după urmează: Tasos, nr. 8, 14; Sinope, nr. 32; Rodos, nr. 34, 38, 39, 44, 46, 51, 52, 54, 61, 63, 67, 69, 74-77 = 16 exemplare; Cnidos, nr. 86-88, 90, 91 = cinci exemplare.

Comparând cele două loturi de ştampile, din punctul de vedere al centrelor de provenienţă, înregistrăm la Mozaic slaba reprezentare a materialului din Sinope şi o mai bună reprezentare a Cnidosului. Singurul exemplar din Sinope se datează 120-70 î.e.n., în rest exemplarele din Rodos databile se succed după cum urmează: 220-180 î.e.n., nr. 34, 44, 51; 180-150 î.e.n., nr. 46, 54, 69; a doua jumătate a secolului al II-lea, nr. 38, 39. Situaţia cronologică este cam aceeaşi cu a primului lot, singura diferenţă fiind cea pusă în evidenţă mai înainte şi care chiar dacă nu e rodul unei întâmplări, aşa cum este posibil, nu permite interpretări, măcar pentru moment.
Trecând acum la examinarea ansamblului ştampilelor de amfore din Tomis, desprindem din catalog următoarea situaţie: Tasos, 14 exemplare (nr. 1-14); Sinope, 18 exemplare (nr. 15-32), dintre care 6 ştampile cu astinomi (nr. 15, 17, 18, 20, 22, 25), 11 ştampile cu astinom şi producător (nr. 16, 19, 21, 24, 26-32) şi o ştampilă cu producător (nr. 23); Rodos, 45 exemplare (nr. 33-77), dintre care 28 ştampile cu eponimi (nr. 33-60) 9 fiind de format circular (nr. 33, 35, 38, 39, 42, 47, 48, 50, 59), iar 19 de format rectangular (nr. 34, 36, 37, 40, 41, 43-46, 49, 51-58, 60) şi 17 ştampile de producători (nr. 61-77), toate de format rectangular; Heracleea, 6 exemplare (nr. 78-83), dintre care 5 ştampile englifice pe gât (nr. 78-81, 83) şi o ştampilă englifică pe toartă (nr. 82); Cos, 2 exemplare (nr. 84-85); Cnidos, 6 exemplare (nr. 86-91), dintre care 5 ştampile rectangulare (nr. 86-90) şi o ştampilă circulară (nr. 91); diverse, 6 exemplare (nr. 92-97), dintre care 3 ştampile monogramatice circulare (nr. 92-94) de atribuire încă controversatăinfo; o ştampilă de provenienţă cretană (nr. 95)info; o ştampilă anepigrafică cu medalion oval (nr. 96) reprezentând un atletinfo şi, în fine o ştampilă de epocă romană (nr. 97)info.
Situaţia procentuală a ştampilelor de epocă elenistică (prin rotunjire) se prezintă astfel:
Tasos = 14 exemplare = 15%
Sinope = 18 exemplare = 19%
Rodos = 45 exemplare = 47%
Heracleea = 6 exemplare = 6,25%
Cos = 2 exemplare = 2%
Cnidos = 6 exemplare = 6,25%
Diverse = 5 exemplare = 4,5%
Cum însă în cazul torţilor cu ştampilă de la Rodos se aplică de obicei procedeul împărţirii lor la doi, după noi discutabilinfo, pentru a obţine o situaţie lesne comparabilă vom aplica şi noi acelaşi procedeu. Rezultatul astfel obţinut este următorul:
Tasos = 14 exemplare = 19%
Sinope = 18 exemplare = 24%
Rodos = 23 exemplare = 31%
Heracleea = 6 exemplare = 8%
Cos = 2 exemplare = 3%
Cnidos = 6 exemplare = 8%
Diverse = 5 exemplare = 7%
Înainte de a încerca o comparaţie cu situaţia din alte centre, vom arăta că o situaţie absolută e foarte greu de stabilit, ţinând seama pe de o parte că nu suntem nici măcar pentru Tomis în posesia întregului material descoperit, de faptul că asemenea descoperiri continuă să se facă, iar pe de altă parte de împrejurarea că, pentru lotul în discuţie chiar, dacă am încadra la Tasos cele trei ştampile circulare şi la Creta exemplarul cu nr. 95, am şi obţine procente diferite de cele de mai sus. În privinţa încadrării celor patru exemplare acum amintite, am renunţat însă să o facem întrucât primele trei sunt clasificate de obicei la grupa centrelor nedeterminate, iar în celălalt caz atribuirea nu poate fi pentru moment verificată. Ne-am ferit însă să includem în catalogul nostru ştampilele descoperite la Medgidiainfo, pe motiv că ele ar fi ajuns acolo prin intermediul Tomisului, aşa cum V. Canarache a inclus în catalogul ştampilelor de la Histria pe cele de la Sinoe-Zmeicainfo, Tariverdiinfo şi Baia-Hamangiainfo, situaţia, aşa cum s-a arătat de curând pentru limanul Nistrului, fiind nu numai diferită de cea de la Tyras, dar şi diferită de la caz la caz şi fiind prin urmare de judecat ca atareinfo.
Procentul pentru Histria nu-l vom recalcula, întrucât scoaterea celor 91 de exemplare nu-l modifică în limitele lui esenţialeinfo. Nu socotim necesară aici nici recalcularea procentului pentru Tyrasinfo, ne vom mulţumi doar să reproducem din tabelul alcătuit de Salnikovinfo, procentele pentru coloniile greceşti de pe coasta de nord şi de vest a Mării Negre.

Odesos Histria Tyras Olbia Panticapaion Tiritake Phanagoria Tomis
Tasos 28,5 30,9 8,4 8,0 13,9 6,9 16,1 20,2
Rodos 24,3 15,1 41,8 47,0 29,6 6,9 43,1 33,5
Cos - 2,3 9,7 - 4,8 - 4,3 2,9
Cnidos 1,3 5,8 4,5 6,0 3,6 - 5,3 8,7
Heracleea 16,3 3,7 6,0 20,7 16,6 12,1 8,7
Sinope 27,9 38,2 25,7 28,0 26,4 66,8 18,3 26,0
Chersones 1,7 3,9 2,0 5,0 1,0 2,8 0,8 -

Nepotrivirea între procentele date pentru Tomis în tabel şi cele de mai sus se explică prin faptul că ele au fost recalculate în conformitate cu procedeul folosit de cercetătorul amintit, adică ţinând seama numai de ştampilele centrelor exportatoare precis stabiliteinfo.
Examinând acum situaţia importurilor la Tomis, vom arăta că predomină Rodosul fiind urmat de Sinope şi Tasos. Urmează apoi în ordine, dar cu procente mai scăzute, Heracleea şi Cnidosul, egale între ele şi în sfârşit Cosul. Situaţia este deosebită de cea de la Histria unde Rodosul este abia al treilea centru după Sinope şi Tasosinfo. La Tyras şi Olbia unde predomină importurile rodiene urmate de cele din Sinope, Tasosul ocupă un loc cu totul secundar. Cele trei centre cunosc aceeaşi poziţie dominantă la Odessos ca şi la Callatis de altfelinfo, cu deosebirea că acolo Rodosul ocupă locul al treilea, foarte aproape însă de Tasos şi Sinope. Amintim de asemenea că, pentru moment, nu cunoaştem ştampile de amforă de la Chersones şi Paros, centre ale căror produse, chiar dacă în viitor vor fi atestate la Tomis, nu par să fi jucat decât un rol de mică importanţă pe piaţa oraşului.
Am văzut mai sus cum se prezintă situaţia cronologică pe grupe de material. În această privinţă, o comparaţie între Rodos şi Sinope ni se pare interesantă şi am alcătuit un tabel comparativ având în vedere totalitatea materialuluiinfo.

Perioada Rodos Sinope
300-280 1 -
- - -
220-180 12 5
180-150 5 4
150-100 150-120 3 6
120-70 3
21 18


Dacă Rodosul ne dă cea mai veche ştampilă de amforă datată şi domină net în perioada 220-180 î.e.n., în perioada 180-150 este ajuns de Sinope şi apoi depăşit în a doua jumătate a secolului al II-lea î.e.n. şi la începutul secolului I î.e.n., când produsele celui de al doilea centru reprezintă ¾ din totalul ştampilelor datate. Nu e mai puţin adevărat însă că produsele rodiene continuă să ajungă la Tomis şi în această vremeinfo.
Din acelaşi tabel rezultă că cea mai veche ştampilă cu cronologie precizată este una rodiană datată între 300 şi 280 î.e.n. Urmează apoi o pauză între 280-220 î.e.n., date între care nu se plasează nici una din ştampilele datate. Am arătat mai sus că în ce priveşte ştampilele tasiene nu avem exemplare care să se poată încadra în alte grupe decât grupa a IV-a, între 220-180 î.e.n.info. Chiar dacă sunt de făcut rezerve în privinţa datării de sfârşit a acestei grupe şi poate şi în privinţa datării altora, considerăm că oricum lipsa materialelor din primele grupe tasiene şi faptul că majoritatea materialului rodian, pe care-l avem astăzi la dispoziţie, pătrunde începând cu circa 220 î.e.n., confirmă penetraţia amforelor tasiene tot după această dată.
Judecând lucrurile în lumina celor constatate până acum, putem afirma că avem de-a face în perioada care începe către sfârşitul secolului al III-lea î.e.n. şi continuă la începutul secolului al II-lea î.e.n. (220-180) cu o sporire sensibilă a importurilor de amfore ştampilate faţă de perioada precedentă când, fireşte sub rezerva posibilităţii unor descoperiri viitoare, ele nu erau decât sporadiceinfo. Ar părea, luând în consideraţie numai ştampilele datate, că după aceea se înregistrează un oarecare declin având pentru următoarele trei decenii nouă exemplare (180-150 î.e.n.) şi pentru următoarele cinci respectiv opt decenii numai 12 exemplare (150-70 î.e.n.) faţă de 17 exemplare în perioada 220-180 î.e.n.; dacă am lua în discuţie amforele prin procedeul împărţirii la doi, pentru centrele cu magistraţi şi producători pe ştampile diferite, situaţia n-ar mai fi exact aceeaşi. Oricum ar sta lucrurile, credem că descoperirile de până acum nu îngăduie asemenea observaţii de detaliu; ne putem gândi însă la eventualitatea compensării prin importuri din alte centre a slăbirii importurilor rodiene.
Dacă există temeiuri pentru a presupune menţinerea unui cuantum destul de ridicat şi în perioadele următoare perioadei 220-180 î.e.n. până către 70 î.e.n., pentru observaţii de detaliu privind progresul activităţii unui centru în dauna altui centru, ponderea pe perioade a centrelor mai puţin bine reprezentate ş.a.m.d., materialul pentru moment la dispoziţia noastră este insuficientinfo.
În lumina celor de mai sus, rămânem oricum cu imaginea unei activităţi comerciale neîntrerupte între 220-70 î.e.n., chiar dacă asupra intensităţii ei în detaliu nu putem face pentru moment decât presupuneri, de formulare cu atât mai anevoioasă, cu cât pe lângă limita ţinând de cantitatea de mărturii arheologice sunt de adăugat altele cum ar fi: cunoaşterea insuficientă a cronologiei unora din centrele producătoare de amfore ştampilate, precum şi, mai cu seamă, lipsa unor săpături arheologice sistematice în Tomisul elenistic.
Datorită caracterelor speciale folosite la publicarea acestei cărţi, paginile următoare nu pot fi prezentate decât în format carte. Se pot citi AICI la pagina 236.

Timbres amphoriques trouvés à Tomis
Résumé
Les 97 timbres amphoriques trouvés à Tomis, dont quelques-uns dans des conditions stratigraphiques un peu moins précises, constituent pour le moment la seule image du commerce de la cité du Pont gauche avec les centres producteurs de Rhodes, Thasos, Cos et des autres îles de l'Egée.
On donne aux pages 222-223 la distribution des découvertes, suivant les lieux d'invention, numérotés dans le texte et sur la carte, de 1 à 8 (fig. 1). Un nombre appréciable d'exemplaires a été recueilli à la suite des fouilles de la rue Marcus Aurelius et de celles de l'Edifice à mosaïque.
Leur répartition par centres de production est donnée aux pages 228-229. La répartition du total des timbres trouvés à Tomis par centres et catégories, (astinomes, producteurs) figure en page 229, étant suivi du pourcentage calculé dans le premier cas avec le chiffre de Rhodes non divisé et dans le second cas avec le total de Rhodes réduit de moitié (pages 229-230). Le tableau de Salnikov pour les villes de la mer Noire s'est enrichi des données de la ville de Tomis (page 232). L'ordre chronologique des timbres provenant de Rhodes et Sinope, susceptibles d'étre datés (page 233 et note 31), indiquent une activité commerciale intense entre 220-70 av. n. è., bien que l'on connaît à Tomis un timbre de Rhodes, daté entre 300-280 av.n.è. ainsi que des amphores de Chios (page 234, note 34). On remarque ainsi que Rhodes est le premier producteur qui occupe, dès 280 av.n.è. le marché de Tomis (45 exemplaires) suivi de Sinope (18 exemplaires) et de Thasos (14 exemplaires).
La publication de tous les timbres amphorique trouvés à Histria et à Callatis sera à même de nous donner l'image des relations commerciales à l'époque hellénistique, entre les cités grecques de la Dobroudja et les centres de la mer Egée et de la mer Noire.
Légende des figures
Fig. 1. - Le plan de la ville de Constanţa avec l'emplacement des découvertes.

cop-studia-1

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2

cronici-250x500