Studia I

CAMEE

Marea Camee a Franţei,

Biblioteca Naţională a Franţei

Grand_CamC3A9e_de_France_thumbN. red. Camee în sardonix în cinci straturi; înălţime max. 31, lungime max. 26,5 cm. al doilea sfert al sec. I  e.n.; achiziţionată de Ludovic cel Sfânt între 1239 şi 1242 la Constantinopol. Menţionată în primul inventar al tezaurului de la Sainte-Chapelle înainte de 1279. Depusă din ordinul lui Ludovic XVI la Cabinetul de Medalii, la data de 1 mai 1791. Este cea mai mare camee pe care Antichitatea ne-a lăsat-o moştenire, are gravate 24 de personaje, repartizate în trei registre. Semnificaţia generală este de a confirma legitimitatea dinastică, continuitatea şi gloria Julio‑Claudienilor în Imperiul Roman. Tronând în centru, îl recunoaştem pe Tiberius, cu aspectul lui Jupiter, şi pe mama sa, Livia, văduva lui Augustus, ţinând în mâna dreaptă un buchet de spice, în maniera zeiţei Ceres. Alături de ei se află familia lui Germanicus, mort în 19 e.n.: fiul cel mare, Nero Drusus (pe care Tiberius l-a desemnat ca moştenitor al său), îl salută pe suveran; în spatele tronului, mezinul Drusus îşi ridică ochii spre cer, spre tatăl său, Germanicus, călare pe un cal înaripat, condus de un Amoraş şi întâmpinat de Augustus (sau Iulius Cezar), cu văl pe cap şi diademă radială, precum şi de un personaj cu veşminte orientale, care ar putea fi troianul Enea, originea mitică a dinastiei. Se mai presupune că la stânga lui Augustus ar fi Drusus cel Tânăr ţinând cu amândouă mâinile scutul de argint care-i fusese dăruit prin decretul senatului. La picioarele tronului şi în registrul inferior, alte personaje simbolizează dominaţia romană: captivi barbari, parţi cu bonete frigiene şi germanici cu plete.

Le Grand Camée de France,

Bibliothèque Nationale de France

N. réd. Camée en sardonyx à cinq couches; hauteur max. 31; largeur max. 26,5 cm; le second quart du Ier siècle ap. J.C.; acquis par Saint Louis entre 1239 et 1242 à Constantinople. Cité dans le premier inventaire du trésor de la Sainte-Chapelle avant 1279. Déposé sur ordre de Louis XVI au Cabinet des Médailles le 1er mai 1791. Il est le plus grand camée que l'Antiquité nous ait légué, est gravé de vingt-quatre figures, réparties en trois registres. La signification générale est d'affirmer la continuité et la légitimité dynastique des Julio-Claudiens dans l'Empire Romain. Trônant au centre, on reconnaît Tibère, sous l'aspect de Jupiter, et sa mère Livie, veuve d'Auguste, tenant à la main droite un bouquet d'épis à la manière de Cérès. A leurs côtés se trouve la famille de Germanicus, mort en 19 ap. J.C.: le fils aîné, Néron Drusus (que Tibère désigna comme son héritier), salue le souverain; derrière le trône, son cadet, Drusus, lève les yeux au ciel, vers son père Germanicus, monté sur un cheval ailé conduit par un petit Amour et qu'accueillent Auguste (ou Jules César), la tête voilée et ceinte d'un diadème rayonnant, ainsi qu'un personnage en costume oriental, qui pourrait être le Troyen Énée, l' origine mythique de la dynastie. On propose aussi de voir à gauche d'Auguste, Drusus le Jeune tenant des deux mains le bouclier d'argent qui lui avait été offert par décret au sénat. Au pied du trône et dans le registre inférieur, d'autres personnages figurent la domination romaine: captifs barbares, Parthes à bonnet phrygien et Germains à longs cheveux.

Gemma Augustea,

Kunsthistorisches Museum din Viena

gemaaugusteaN.red. „Cameea este din sardonix de Arabia, cu relieful sculptat în stratul alb lăptos, fundalul fiind brun-liliachiu. Măsoară 19,05 cm înălţime, 22,86 cm lăţime, iar grosimea medie este de 1,27 cm. A fost lucrată de Dioscuride sau unul din ucenici, probabil, la curtea lui Caesar Augustus. La un moment dat, în antichitate, a fost dusă la Bizanţ, poate după ce Constantin a mutat oficial capitala Imperiului în acest oraş. Gema a apărut în 1246 în vistieria Mânăstirii St. Sernin din Toulouse, Franţa; în 1533 Regele Francisc I şi-a însuşit-o şi a dus-o la Paris, de unde a dispărut prin 1590. Ulterior vândută pe 12.000 monede de aur regelui germanic Rudolf  II. În sec. 17 a fost montată în aur german. Reprezentarea este împărţită în două scene. În registrul superior este înfăţişat Augustus şezând, redat aici nu ca primus inter pares, cel dintâi cetăţean al Imperiului, ci ca egal al zeilor. În seminuditate eroică, e aşezat pe un tron dublu sub care a poposit vulturul lui Jupiter. În mâna stângă ţine sceptrul. În partea stângă a tronului şade Deea Roma. Între capetele lor este plasat Capricornul, semnul zodiacal sub care s-a născut Augustus. Ceva mai în spate stă Oikumene, personificarea lumii locuite şi civilizate. Cu mâna dreaptă ea îl încoronează pe Augustus cu o cunună de lauri. În partea stângă a acestui registru este Tiberius, care coboară dintr‑un car triumfal, şi un bărbat tânăr - probabil Germanicus. Tiberius ţine un sceptru şi poartă cunună de lauri. În spatele lui, în car, se află Victoria cu hăţurile cailor şi un bici în mâini.

Scenele de sus şi de jos se desfăşoară în timpi diferiţi şi sunt, în principiu, cauză şi efect. Scena din partea inferioară are loc la frontiera nordică imediat după bătălia câştigată de romani şi se prezintă ridicarea unui monument închinat victoriei. Prizonierii îşi aşteaptă pedeapsa cerând îndurare”.

Niels Hannestad

Monumentele publice ale artei romane, Editura Meridiane, 1989.

Traducere de Mihai Gramatopol.

Gemma Augustea,

Kunsthistorisches Museum de Vienne

N. réd. «Camée en sardonyx d’Arabie, le relief sculpté dans la couche blanche laiteuse, le fond étant brun-lilas. Il a 19,05 cm hauteur, 22,86 cm largeur, tandis que l’épaisseur moyenne est de 1,27 cm. La gemme a été travaillée par Dioscoride ou par un de ses disciples, probablement, à la cour de César Auguste. À un moment donné, dans l’Antiquité, elle a été emportée à Byzance, peut-être après Constantin avait transféré officiellement la capitale de l’Empire à cette ville. La gemme a apparu en 1246 dans la trésorerie de l’Abbaye St. Sernin de Toulouse, France; en 1533 le Roi François Ier s’est emparé d’elle et l’a emportée à Paris, d’où elle a disparu vers 1590. Ultérieurement vendue pour 12.000 monnaies d’or au roi germain Rodolphe  II. Au 17ième siècle elle a été montée en or allemand. La représentation est partagée en deux scènes. Au registre supérieur on présente Auguste assis, représenté ici non pas comme primus inter pares, le premier citoyen de l’empire, mais comme égal des dieux. En seminudité héroïque, il est assis sur un trône double au-dessous duquel l’aigle de Jupiter s’est arrêté. À la main gauche il tient le sceptre. La Déesse Rome est assise du côté gauche du trône. Entre leurs têtes il y a le Capricorne, le signe zodiacal sous lequel Auguste est né. Un peu à l’arrière il y a Oïkumène, la personnification du monde peuplé et civilisé. De la main droite elle ceint Auguste d’une couronne de laurier. Au côté gauche de ce registre il y a Tibère, qui descend d‘un char triomphal, et un jeune homme - probablement Germanicus. Tibère tient un sceptre et porte une couronne de laurier. Derrière lui, dans le char, il y a la Victoire, les brides des chevaux et un fouet dans ses mains.

Les scènes du registre supérieur et celles du registre inférieur se déroulent en temps différents et sont, en principe, cause et effet. La scène de la partie inférieure a lieu à la frontière nordique immédiatement après la bataille remportée par les romains et on présente l’érection d’un monument voué à la victoire. Les prisonniers attendent leur peine, en priant de la pitié.»

Niels Hannestad

Monumentele publice ale artei romane (Les monuments publics de l’art romain), Edition Meridiane, 1989.

Traduction par Mihai Gramatopol.

Cameea Gonzaga,

Muzeul Ermitaj, St. Petersburg

gonzagaN.red. „Denumită după posesorii ei din perioada Renaşterii, familia Gonzaga, duci de Mantua (înainte de 1603), această camee este poate unul dintre cele mai celebre monumente ale Antichităţii. Între 1630 - 1648 a fost găzduită în tezaurul habsburgic din Praga; din 1648 - 1689 a fost deţinută de Regina Christina a Suediei. În 1689 intră în colecţia Ducelui de Odescalchi; în 1794 a fost achiziţionată pentru Vatican de Papa Pius VI. În 1798 este adusă în Franţa, intră în colecţia Împărătesei Josephine de Beauharnais, soţia lui Napoleon, iar în 1814 este preluată de Muzeul Ermitaj. În gliptică, arta gravurii miniaturale în pietre colorate, cameele (cu o imagine gravată convex) au apărut pentru prima oară în timpul perioadei elenistice (sfârşit de sec. 4 – de sec. 1 î.e.n.). Centrul de producţie era Alexandria din Egipt, iar cel care a executat această gravură, pe o bucată mare de sardonix de Arabia, a fost un litoglif din sec. 3 î.e.n., care a ştiut să exploateze calităţile picturale inerente pietrei (15,7 x 11,8 cm).

În acest portret al cuplului Ptolemeu II Filadelful şi Arsinoe II, soţia şi sora sa, suverani zeificaţi ai Egiptului, gravorul, la fel ca poetul Teocrit, a redat personajele aidoma „perechii cârmuitoare a Muntelui Olimp”, fratele şi sora, Zeus şi Hera, care au încheiat o „căsătorie sfântă”. Inundat de o lumină strălucitoare, chipul bărbătesc şi pasionat al regelui contrastează cu calmul Arsinoei, un profil clasic corect. Cele două chipuri sunt gravate în centru, în stratul mai deschis la culoare al agatei, prin care se poate vedea al treilea strat, gri, transpărând prin acesta şi formând un fundal ce creează un astfel de efect încât chipul Arsinoei pare în umbră. Părul, coiful şi scutul (egida) lui Ptolemeu/Zeus sunt plasate în stratul superior, maroniu, al pietrei; incrustaţiile luminoase i-au permis litoglifului să reliefeze rozeta de pe coif şi capul Meduzei şi al lui Febus (personificarea groazei) pe scut.

Marile camee în agată – un material mai dur decât oţelul – necesitau câţiva ani pentru a fi realizate şi de aceea erau foarte costisitoare. Cameea Gonzaga este un exemplu grăitor al luxului de la curtea lui Ptolemeu, care probabil a servit drept obiect de adoraţie şi ca simbol al cultului acestor noi suverani-zei”.

O. Neverov, Anticinâe Kamei, Izdateltsvo „Avrora”, Leningrad, 1971

Le Camée Gonzaga,

Musée Ermitage, St. Pétersbourg

N. réd. „Nommé selon ses possesseurs de la période de la Renaissance, la famille Gonzaga, ducs de Mantoue (avant 1603), ce camée est peut-être un des plus célèbres monuments de l’Antiquité. Entre 1630 - 1648 il a été hébergé dans le trésor habsbourgique de Prague; dès 1648 – 1689 il a été detenu par la Reine Christine de Suède. En 1689 il entre dans la collection du Duc d’Odescalchi; en 1794 il a été acquis pour le Vatican par le Pape Pie VI. En 1798 il est apporté en France, il entre dans la collection de l’impératrice Joséphine de Beauharnais, épouse de Napoléon, et en 1814 il est pris par le Musée Ermitage. Dans la glyptique, l’art de la gravure de petites dimensions en pierres colorées, les camées (d’une image gravée convexement) ont apparu pour la première fois pendant la période hellénistique (fin du 4ième siècle et du 1er siècle av. J.C.). Le centre de production en était Alexandrie d’Égypte et celui qui a exécuté cette gravure, sur une grande pièce de sardonyx d’Arabie, a été un lithoglyphe du 3ième siècle av. J.C., qui a su exploiter les qualités picturales inhérentes à la pierre (15,7 x 11,8 cm).

Dans ce portrait du couple Ptolémée II Philadelphe et Arsinoé II, son épouse et soeur, souverains déifiés d’Égypte, le graveur, tout comme le poète Téocrite, a représenté les personnages en tous points pareils au «couple dirigeant du Mont Olympe», le frère et la soeur, Zeus et Héra, lesquels ont célébré un «mariage saint». Inondé par une lumière étincelante, le visage masculin et passionné du roi contraste avec le calme d’Arsinoé, un profil classique correct. Les deux figures sont gravées au centre, dans la couche d’une couleur plus claire de l’agate, à travers de laquelle on peut voir la troisième couche, grise, qui la transperce et forme un fond qui crée un tel effet que la figure d’Arsinoé semble être danns l’ombre. Les cheveux, la casque et le bouclier (l’égide) de Ptolémée/Zeus sont placés dans la couche supérieure, brune, de la pierre; les incrustations lumineuses ont permis au lithoglyphe de mettre en relief la rosette sur la casque et la tête de la Méduse et de Phébus (personification de l’horreur) sur le bouclier. Les grands camées en agate, «un matériau plus dur que l’acier», nécessitaient quelques années pour être réalisés et pour cela ils étaient très coûteux. Le Camée Gonzaga est un exemple éloquent du luxe de la cour de Ptolémée, lequel a servi probablement comme objet d’adoration et comme symbole du culte de ces nouveaux souverains-dieux.”

O. Neverov, Anticinâe Kamei, Izdateltsvo „Avrora”, Leningrad, 1971

Vasul Farnese,

Muzeul Arheologic Naţional din Napoli

tassanapoliN.red. Cameea este din sardonix, cu patru straturi, lucrată în relief pe ambele feţe. Operă lucrată la Alexandria, în Egipt, din epoca elenistică (sec. I  î.e.n.), este o cupă fără picior (vas pentru libaţii), folosită la ceremonii rituale la curtea egipteană. Decoraţia interioară, o minuţioasă alegorie a prosperităţii Egiptului în timpul domniei regilor ptolemaici, are o dublă interpretare, una egipteană, alta grecească.

Se presupune că reprezintă triada egipteană divină Serapis‑Isis‑Harpocrates, sau triada eleusiniană: Hades/Pluto-Demetra-Horus/Triptolemus. În dreapta-jos două personaje feminine, întruchipând probabil anotimpurile. În partea superioară se ridică în zbor doi tineri, dintre care unul suflă în trâmbiţă, reprezentând vânturile de vară care provoacă inundaţiile Nilului. La exterior o mare mască apotropaică priveşte ameninţător la duşmanii statului. Reprezentarea, în ansamblul ei, ar fi deci o alegorie a prosperităţii în timpul domniei ptolemaice în Egipt. Imaginile ar reprezenta‑o pe Cleopatra III, pe soţul ei, Ptolemeu VII (mort în 116 î.e.n.) şi pe fiul Ptolemeu X Alexandros; după alţii însă, pe cupă este reprezentată Cleopatra VII, ultima regină a Egiptului, înfrântă, de Octavian, în 31 î.e.n.

Prin amalgamarea zeităţilor egiptene şi greceşti şi prin identificarea lor cu membrii familei regale, dinastia Lagizilor încerca să perpetueze concepţia tradiţională a puterii divine moştenite de la Egiptul faraonic.

După cucerirea Egiptului, de către Octavian, în 31 î.e.n., Cupa Farnese a intrat în Tezaurul Imperial de la Roma; după căderea Imperiului a fost dusă la Constantinopol, dar se presupune că a revenit în Italia, după ocuparea Bizanţului, în 1204. În sec. XV, de la curtea lui Federico II di Svevia a ajuns la curtea persană din Herat sau poate Samarkand, de unde s-a întors în Italia, la curtea lui Alfonso de Aragon din Napoli. În cele din urmă, Lorenzo Magnificul a achiziţionat faimoasa "cupă de calcedonie" la Roma, în 1471. Ulterior a trecut în posesia Margheritei de Austria, apoi a ajuns să facă parte din colecţiile familiei Farnese, care a cedat-o Muzeului Arheologic Naţional din Napoli.

La Coupe Farnèse,

Musée Archéologique National de Naples

N. réd. Camée en sardonyx à quatre couches, travaillé en relief sur ses deux faces. Oeuvre réalisée à Alexandrie, en Égypte, à l’époque hellénistique (Ier siècle av.J.C.), c’est une coupe sans patte (tasse pour des libations), utilisée lors des cérémonies religieuses à la cour egyptienne. La décoration intérieure, une minutieuse allégorie de la prospérité de l’Égypte pendant le règne des Ptolémées, a une double interprétation, une egyptienne, autre grecque.

On suppose qu’elle représente la triade egyptienne divine Sérapis-Isis-Harpocrate, ou la triade grecque célébrée lors des Mystères d’Éleusis: Hadès/Pluton-Déméter-Horus/Triptolème. À droite-en bas, deux personnages féminins, représentant peut‑être les saisons. En haut, deux jeunes hommes s’envolent, un d’eux sonnant de la trompette, représentant les vents Étésiens qui causent les innondations du Nil. À l’extérieur une grande masque apotropaïque regarde d’une manière menaçante les ennemis de l’État. La représentation, en son ensemble, serait donc une allégorie de la prospérité pendant le règne des Ptolémées en Égypte. Les images représenteraient Cléopâtre III, son mari, Ptolémée VII (mort en 116 av. J.C.) et le fils Ptolémée X Alexandre; mais selon d’autres, sur la coupe est représentée Cléopâtre VII, la dernière reine de l’Égypte, vaincue par Octavien, en 31 av. J.C.

En amalgamant les divinités egyptiennes et grecques et en les identifiant avec les membres de la famille royale, la dynastie des Lagides essayait de perpétuer la conception traditionnelle du pouvoir divin, héritée de l’Égypte pharaonique.

Après la conquête de l’Égypte par Octavien, en 31 av. J.C., la Coupe Farnèse est entrée dans le Trésor Impérial de Rome; après la chute de l’Empire elle a été emportée à Constantinople, mais on suppose qu’elle est revenue à l’Italie après l’occupation de Byzance, en 1204. Au XVième siècle, de la cour de Frédéric II de Svevie elle est arrivée à la cour persane d’Herat ou peut-être de Samarkand, d’où elle est rentrée à l’Italie, à la cour d’Alphonse d’Aragon de Naples. Finalement, Laurent le Magnifique a acquis la fameuse «coupe en calcédoine» à Rome, en 1471. Ultérieurement elle passe dans la possession de Marguerite d’Autriche, ensuite elle arrive à faire partie des collections de la famille Farnèse, laquelle l’a cédée au Musée Archéologique National de Naples.

Cameea Orghidan

Biblioteca Academiei Române, Bucureşti

Marea Camee a RomânieiUna dintre cele mai interesante piese, a colecţiei de gliptică, aparţinând Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române, este Marea Camee a României în sardonix policrom (maro, brun-violet, verde-brun, alb şi brun-roşu), de formă eliptică şi de dimensiuni excepţionale (17,5 cm/13,6 cm, în greutate de 905 g). Ca greutate şi ca dimensiuni este a cincea camee din lume după cele de la Paris, Viena, Haga şi Napoli. Face parte din colecţia ing. Constantin Orghidan, donată Academiei Române. A fost cumpărată de la anticarul vienez Zapletal (care venea cu ea din Siria).

Reprezintă apotepoza unui cuplu imperial, Iulian Apostatul şi Flavia Helena. Două acvile cu aripile întinse ţinând în gheare o ghirlandă de frunze şi fructe, susţin busturile cuplului imperial, afrontate de Minerva şi despărţite de un palladium.

În volumul Artele miniaturale în antichitate, Meridiane, 1971, la p. 70, Mihai afirmă: „...în faţa strălucirii policrome a originalului trebuie de două ori să ştii ce să vezi. Lucrând eu însumi pe originalul unei camee monumentale, ştiu că era imposibil să îmi concentrez privirea mult timp asupra unui detaliu sau să am o viziune de ansamblu a pietrei. Pentru aceasta era neapărată nevoie de un mulaj, deoarece strălucirea originalului îţi lua literalmente ochii.”

cop-studia-1

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2

cronici-250x500