Morfologia Dezastrului

MORALA FABULEI

Zi de vară caniculară la ţară, într-un sat din marginea Bărăganului. Pe ultimul său drum era dus unul dintre bătrânii care cunoscuseră vreme de mulţi ani sistemul închisorilor şi lagărelor de exterminare comunist. Micul convoi funerar era încheiat de doi foşti deţinuţi politici septuagenari şi de fiul de peste 40 de ani al unuia din ei; celălalt venise neînsoţit din comuna învecinată!
„- S-a dus şi bietu' Gogu...
L-a iertat Dumnezeu de suferinţe...
- Aprig a mai fost şi de multe ori chiar el şi-a înăsprit soarta!
- Dumnezeu să-l odihnească!
- Ai pensie bună, Ioane!
- Am, Vasile, cam pe la 150.000, cu sporul pentru puşcărie cu tot!
- Aşa am şi eu! E bine, Ioane! Şi pământ tot zece hectare ţi-au dat?
- Tot!
- Din ăla bun?
- Din ăla...
- Şi mie! Ce ne mai trebuia nouă, la vârsta noastră, zecile de hectare pe care le aveam înainte când eram fruntaşi ţărănişti în plasa noastră? Cu ce şi cu cine să le mai munceşti? Dumnezeu să-i dea sănătate lui Iliescu...
- Să-i dea! Dar uite că nu înţeleg de ce şefii noştri de la PNŢCD mereu spun că de la Iliescu se trage tot răul?
- Iar aţi început cu prostiile, interveni din spate băiatul care era de fapt bărbat cu copii mari.
- Ce te bagi tu, deşteptule?
- Mă bag fiindcă doi ca voi care au făcut Canalu', unul de la cap, celălalt de la jumătate pot ridica osanale!...
- Ei, băiete, se vede că încă nu ţi-a căzut caşu' de la gură! Noi am fost acolo unde ziseşi, ca şi bietu' Gogu, dar el n-a vrut să se facă frate cu dracu' până ce treceam puntea şi, uite, nici acum după '89 nu s-a muiat deloc, ca şi Coposu, de-i spunea Iliescu la început Căposu, şi a rămas şi fără pensie şi fără pământ!
- Puntea a fost foarte lungă, iar dracu' a avut timp să devină nu numai frate, ci şi tată şi mamă!
- Ce ştii tu care n-ai fost acolo; ai pierdut tu ceva?
- Ştiu că cu greu am putut face câteva clase şi apoi am plecat la oraş să mă ascund, deşi nu-mi era sufletul la ciocan şi la şaibă! Ce-am pierdut eu? Mi-am pierdut viaţa!
- Şi crezi că noi vom fi pierdut altceva?
- Voi v-aţi pierdut sufletul, căci puntea a fost lungă şi v-aţi lăsat la mila dracului!
- Măi Gheorghe, tu semeni cu răposatu' Gogu, Doamne iartă-mă!
- Pe care voi nu-l plângeţi decât în felul vostru!...
- Acum, chiar te întreci cu gluma.

*

Această cărţulie a fost scrisă pentru cei ce asemenea lui Gogu nu şi-au vândut sufletul, ca Ion şi Vasile, fără să ştie, şi pentru cei care aidoma lui Gheorghe au trăit în „libertate” concentraţionară, pierzându-şi viaţa, cum ne-am pierdut-o cu toţii, dar ne-am păzit cu bună ştiinţă fiinţa spirituală! Toţi cei ce se simt în descendenţa continuităţii intelectuale interbelice o vor înţelege cu siguranţă nu numai în litera ei!

morf dez

manuscrise250x500