Miscelneea I

GRECIA EPOCII ÎNTUNECATE

A.M. Snodgrass

 

CUVÂNT ÎNAINTE

snodgrass---grecia-epocii-intunecate-cop-prelGrecia epocii întunecate, cartea devenită celebră a profesorului A.M. Snodgrass de la Cambridge, ocupă un loc unic în tot ceea ce s-a scris despre Grecia antică, în sAensul că ea se referă la necunoscuta perioadă a secolelor XI-VIII î.e.n., răstimp în care acest străvechi loc de civilizaţie înregistrează o eclipsă aproape totală. De ce, se întreabă Snodgrass? Răspunsurile pe care le-au dat predecesorii săi invocau unele invazii în Grecia ale populaţiilor din nord, inclusiv dorienii, care ar fi distrus cultura miceniană. Civilizaţia miceniană era prelungirea celei minoice prin intermediul acelor negustori-luptători care au răspândit-o din Creta în toată Grecia. Snodgrass demonstrează, utilizând izvoarele istorice, cronografice şi arheologice, că în acea epocă întunecată, caracterizată prin depopulare şi sărăcie, Grecia nu a fost invadată de nici o populaţie din nord, nici de imperiul asirian, aflat într-un prelung declin. Civilizaţia s-a prăbuşit acolo datorită mişcărilor interne ale diverselor etnii greceşti care s-au rotit, pe continent, în şi peste Marea Egee, şi s-au reaşezat de mai multe ori până să-şi ocupe locurile pe care le găsim în epoca arhaică, după începutul secolului al VIII-lea î.e.n.

În cursul atâtor răsturnări, legăturile cu exteriorul fiind suspendate şi menţinută doar cea cu Ciprul, se trece, graţie acesteia, de la ancestrala şi unica tehnologie a bronzului la adoptarea tot mai răspândită a tehnologiei fierului. Acesta este momentul genezei civilizaţiei greceşti care va atinge în epoca clasică punctul ei culminant. Tocmai de aceea lucrarea lui Snodgrass este atât de importantă, fiindcă el ne demonstrează că această civilizaţie a renăscut altfel din cenuşa celei anterioare, adaptând împrumuturile în modul ei propriu, inconfundabil.

Când în iarna primăvăratecă a lui 1988 îl vizitam la Cambridge pe profesorul A.M. Snodgrass, în cabinetul său de lucru, ochii mi-au căzut pe cartea pe care astăzi o avem în versiune românească. „Ce poetică magnifică şi riguroasă”, i-am spus. „O cunoaşteţi?” - „Am citit-o la Bucureşti, la câţiva ani după apariţie, şi mi s-a părut o deosebită reuşită, un model al creaţiei ştiinţifice, în care sunt puse în operă cunoaşterea profundă şi critică a tuturor surselor, interpretarea lor nuanţată şi câtuşi de puţin apteră, dimpotrivă”.

Dând expresie dorinţei marelui editor şi om de cultură care a fost Modest Morariu, de a avea în seria lucrărilor despre civilizaţia greacă, publicate în traducere de Editura Meridiane, şi o carte care să acopere pata albă a perioadei amintite, l-am rugat pe profesorul A.M. Snodgrass să accepte traducerea ei în româneşte în condiţiile în care cultura noastră, atunci ca şi astăzi, nu dispune de valuta necesară achitării copyright-ului. Profesorul Snodgrass a fost de acord şi mi-a înmânat propriul său exemplar, cu adnotări şi aduceri la zi, motiv pentru care textul înfăţişat publicului românesc este de fapt o ediţie actualizată. Iată că, după o lesne de înţeles întârziere, traducerea vede, în sfârşit, lumina tiparului.

Şi i-a fost dat să o vadă într-un moment cu totul altul decât cel în care a fost proiectată. Între timp s-a prăbuşit o lume al cărei sfârşit credeam că nu-l vom mai apuca nici noi, nici urmaşii urmaşilor noştri. Ori dacă el s-ar fi produs, ca o minune a hazardului, revenirea la normalitate, la firesc, ar fi fost neapărat instantanee şi de la sine înţeleasă. Abia acum ne dăm seama că reconstrucţia va fi şi mai trudnică decât silnicia şi obida dezastrului.

Grecia epocii întunecate este şi din acest motiv o carte pasionantă, iar printr-o benefică întorsătură a destinului, o carte de stringentă actualitate. Anatomia dezastrului pe care a întreprins-o ca la disecţie, cu bisturiul unei ascuţite pătrunderi şi cunoaşteri, este atât de elocventă încât pare în cele din urmă o grandioasă alegorie a realităţilor cu care noi înşine ne confruntăm astăzi.

Depopularea Greciei îşi regăseşte echivalentul în depopularea şi distrugerea satelor româneşti, dezafectarea unor cetăţi în distrugerea centrelor istorice ale oraşelor noastre şi apariţia unor monotone şi stereotipe locuinţe etajate, dintr-un alt material, mai ieftin: betonul; rotirea populaţiilor în spaţiul grecesc îşi are contrapartea actuală în migrarea la oraş a mai multor milioane de rurali, în funcţie de apariţia noilor industrii, unii din aceşti migratori de nevoie fiind „navetiştii” cotidieni; lipsa produselor alimentare de bază este echivalentul pauperizării de acum, spre beneficiul unei hipertrofice şi falimentare industrii a fierului. Atare stranie coincidenţă peste milenii ne învaţă că civilizaţia poate fi mimată, în vreme ce ea dispare treptat din minţi şi din inimi. Dezastrul adus de un război poate fi refăcut într-un anume timp. Prăbuşirea morală, culturală şi socială se repercutează însă pe generaţii întregi. Doar o asemenea prăbuşire, ea singură, poate determina refacerea esenţială a structurilor, dacă un popor mai are într-adevăr în adâncul său ceva de spus vieţii. Grecii acelor vremuri întunecate au avut; ei s-au regăsit pe ei cei adevăraţi şi care poate că nu se cunoscuseră încă, iar motorul civilizaţiei lor nu a funcţionat de atunci încoace prin preluarea mecanică a modelelor străine, ci, graţie structurării unui filtru selectiv prin care, trecând, orice lucru nongrec devenea grec.

Doresc să exprim aici mulţumirile mele profesorului A.M. Snodgrass pentru explicitarea unor termeni arheologici englezeşti şi colegului profesor Alexandru Vulpe pentru cea mai potrivită echivalare a lor în româneşte.

 

Mihai Gramatopol

misc1

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2