Miscelneea I

„A DOUA ÎNTEMEIERE A HISTRIEI”

În comunicarea din 7 decembrie 1966 ţinută în cadrul Societăţii de Studii Clasice, în sala de şedinţe a Institutului de istorie, prof. D.M. Pippidi a vorbit despre „a doua întemeiere” a Histriei de care se face menţiune într-o inscripţie descoperită cu puţin mai înainte de această dată, la Histria. Inscripţia este scrisă pe o placă de marmură reutilizată în acest scop şi având o primă funcţie ca element arhitectonic.Textul este un album al binefăcătorilor care au contribuit la „a doua întemeiere a cetăţii”. El este precedat de un singur rând explicativ, fără preambul sau expunere de motive, care glăsuieşte astfel: „binefăcătorii din tribul. ...( spart )... care au luat parte la a doua întemeiere a cetăţii” şi urmează lista numelor acestora pe mai multe coloane.

Prof. Pippidi, bazându-se pe considerente asupra grafiei, pe decretul pentru Aristagoras al lui Apaturios, pe stratul de cenuşă existent la Histria şi datat stratigrafic pentru sec. I î.e.n. şi pe menţiunea Gerusiei de la Histria (sec. II e.n.) în care se pomeneşte expresia „cea de a doua întemeiere” (nu se poate preciza dacă a cetăţii sau a Gerusiei, spune D.M. Pippidi; eu însă socot că este vorba de Gerusie căci aşa se explică de ce nu se mai repetă numele acesteia aşezat puţin mai înainte şi de ce nu apare cel al oraşului dacă e vorba de cetate, căci grecii nu redactau ambiguu textele oficiale) vede în monumentul în discuţie confirmarea fără posibilitate de tăgadă a faptului că Burebista a ars Histria până în temelii, arătând că la Olbia procedase în chip similar, iar în împrejurimile Messembriei purtase un război necruţător.

În vederea ilustrării celor afirmate prof. D.M. Pippidi a făcut să circule prin sală fotografia inscripţiei ce o comunica însoţită de cea a decretului pentru Aristagoras al lui Apaturios. Având astfel posibilitatea să iau contact direct, fie numai pentru câteva minute, cu monumentul, am ridicat în încheierea discuţiilor care au avut loc o serie întreagă de probleme dintre care pe câteva le-am adresat în scris prof. D.M. Pippidi, în ziua următoare.

Dau în linii mari conţinutul acestei scrisori, adăugând argumentelor scrise, pe cele orale formulate în timpul şedinţei.

Stimate Domnule Profesor,

Intervenţia mea din seara trecută, cu totul accidentală şi provocată de surpriza şi importanţa deosebită a inscripţiei comunicate, n-aş dori să vă fi lăsat impresia că a fost cât de puţin intenţionată a ieşi din hotarele respectului ce vi-l port. Îmi îngădui să revin cu îndoieli şi observaţii în convingerea că le adresez unei competente destinaţii.

- În situaţia tulbure a Dobrogei către mijlocul sec. I î.e.n. stratul de arsură nu constituie un argument că Burebista a ars Histria.

- De asemenea decretul pentru Aristagoras nu pomeneşte numele lui Burebista, dar se referă la nişte „greutăţi” prin care a trecut cetatea, mult prea mari pentru a nu menţiona numele unui rege atât de cunoscut şi de temut, deci decretul nu se poate referi la acesta.

- Faptul că ştim sigur că Burebista a distrus Olbia şi a asediat Messembria, nu este un argument. Olbia situată în mediu scito-sarmatic, iar Messembria în mediu tracic, puteau face politică diferită de interesele regelui dac. Cetăţile din Dobrogea mă îndoiesc că s-ar fi pus rău cu geţii din teritoriul lor rural şi indirect cu Burebista numai de dragul unei opoziţii nejustificate, căci duşmanul comun atât al lui Burebista cât şi al grecilor din aceste cetăţi era totuşi imperialismul Romei. Pe vremea lui Mithridate ele se raliaseră regelui pontic, iar la Dionysopolis Akornion întreţinea relaţii strânse cu Burebista. Nicăieri în lumea greacă care se integra în „imperiu” cetăţile greceşti nu au servit Romei ca puncte întărite de agresiune împotriva băştinaşilor vecini cu care convieţuiau de secole. Ar fi avut un alt motiv Burebista sa distrugă Histria în afară de atitudinea acesteia faţă de Roma? Nu cred.

- Trecând acum la criteriul epigrafic, constatăm grafii ca NEIKH pentru NIKH - (existentă şi în sec. I î.e.n., dar frecventă în sec. III e.n.), Γ (scris astfel în timp ce la Aristagoras este Π), Ω (deschis), histria-ins-4(arhaizant), Θ (elegant). Impresia generală a grafiei monumentului este că se vrea arhaizantă şi elegantă pe cât este posibil, în ciuda resurselor modeste ale lapicidului.

- În catalog figurează nume ca ΖΟΙΛΟΣ şi MOΝΙΜΟΣ (L. Robert, Noms indigèns şi Études epigraphiques, afirmă că e grec) care însă sunt frecvente în mediu tracic şi greu de presupus că ar putea figura printre cetăţenii histrioni ai sec. I î.e.n.

- Inscripţia, chiar în ipoteza dvs., nu e completă. Ea trebuie să cuprindă, în altă tablă, expunerea de motive, căci „o a doua întemeiere” se va fi făcut pe o oarecare bază; act care va fi trebuit să menţioneze pe ilustrul Aristagoras pe care îl credeţi contemporan cu monumentul.

- Nu cunosc şi v-aş rămâne îndatorat dacă mi-aţi putea cita un act similar, în epocă greacă, prin care o cetate să se reîntemeieze în chip oficial. Ştim bine că grecii o dată distrusă o cetate ori o reconstruiau pe acelaşi loc, ori imediat în vecinătate (cazul Miletului), ori îi schimbau numele dacă se uneau cu alţii rămaşi fără patrie (ca în Graecia Magna). Niciodată nu făceau caz de o a doua întemeiere, aceasta fiind în contradicţie cu ideea continuităţii şi a patriotismului grec (Atena distrusă de perşi şi arsă de două ori până în temelii a fost întemeiată a doua oară?).

- Pe de altă parte ne sunt foarte cunoscute „reîntemeierile” din epoca imperială şi mai ales titlul de „al doilea întemeietor” dat de către cetăţile greceşti împăraţilor, în chip laudativ, fie că aceştia contribuiseră sau nu la vreo operă edilitară în oraşul respectiv. Activitatea constructivă a lui Hadrian şi a Severilor a prilejuit nenumărate acordări ale acestui titlu laudativ.

- Indiferent de câte ori cetatea respectivă acorda titlul, el rămânea mereu acelaşi, de al doilea întemeietor.

- Aşadar, având în vedere cele de mai sus, inscripţia în chestiune se referă la un astfel de titlu, fiind din epocă imperială. Monumentul cuprindea o lespede centrală în care se pomenea numele împăratului şi motivul pentru care fusese numit al doilea întemeietor, încadrată de listele cetăţenilor pe triburi (de aceea era nevoie de rândul care menţiona tribul şi evenimentul în capul fiecărei liste) care contribuiseră efectiv cu bani sau muncă la acea operă edilitară din oraşul lor.

- Astfel de opere edilitare imperiale sunt atestate la Histria şi pe monede (un exemplar din colecţia dr. Severeanu de la Severus Alexander, publicat în B.S.N.R., XXV-XXVI, 1930-1931, pp. 16-19, care trimite la un revers identic al unei piese emise sub Elagabal, Pick, nr. 511, pe care figurează un turn înalt).

- Construcţii de oarecare anvergură sunt la Histria în epocă imperială destule de care să se lege monumentul în discuţie pe care, după grafie, înclin să-l situez la începutul sec. III e.n.

-/-

 

La puţină vreme după comunicare, despre această inscripţie s-a făcut menţiune într-un articol al prof. D.M. Pippidi, „Burebista şi Histria” publicat în primul număr din Magazin istoric, unde se dă şi o fotografie a monumentului.

Opinia subsemnatului a fost consemnată în linii aproximativ exacte în procesul verbal al şedinţei, publicat în Studii clasice, IX, 1967. [ v. pp. 181-191 ]

histria-semnatura

ms-1-prelms-2-prelms-3-prel

misc1

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2