Miscelneea I

MULT STIMATE DOMNULE PROFESOR,

Intervenţia mea din seara trecutăinfo, cu totul accidentală şi provocată de surpriza plăcută şi importanţa deosebită a inscripţiei comunicate, n-aş dori să vă fi lăsat impresia că a fost cât de puţin intenţionată a ieşi din hotarele deosebitului respect ce vi-l port, însă altcuiva în afara domniei voastre socotind că nu pot adresa opiniile şi nelămuririle mele pentru a le situa în cel mai serios şi competent climat al problemei, permiteţi-mi să revin asupra unor îndoieli şi observaţii:

- fotografia m-a înşelat, dacă în adevăr pe piatră e altfel, dar grafia scrisoare-histria-ins-1 pentru scrisoare-histria-ins-2 izvorâtă din confuzia cu alt cuvânt cu fonetism identic, am mai întâlnit-o pe monede imperiale din Asia Mică;

- numele scrisoare-histria-ins-3 şi scrisoare-histria-ins-4 le întâlnim în sec. III-II î.e.n. la Histria? (ştiu că pentru al doilea L. Robert - Noms indigèns... şi études epigraphiques et phil. - afirmă că este grec.)

- impresia mea, după ansamblul grafiei inscripţiei, este că avem de-a face cu o încercare de a da un aer cât mai vechi şi mai luxos acestei grafii;

- faptul că printre toţi evergeţii pomeniţi în catalog nu am reţinut numele ilustrului contemporan Aristagoras al lui Apaturios, constitue încă o nelămurire a mea;

- pe de altă parte, dacă monumentul datează din epoca imperială, ar fi fost pomenit numele împăratului cinstit cu titlul de al doilea întemeietor şi motivul pentru care i s-a dat titlul;

- înşirarea numelor evergeţilor fără a se pomeni cu ce au contribuit nu [ne] îndeamnă a crede ori că aportul lor a fost modic (sunt şi foarte mulţi), ori numai simbolic ?

- în cazul acesta, având în vedere cele de mai sus, nu va fi fost o inscripţie centrală în care era pomenit împăratul şi fapta pentru care i s-a dat titlul, încadrată de lespezile cu numele acelora dintre cetăţeni care s-au îngrijit sau au contribuit la opera respectivă ?

- în sprijinul acestei ipoteze ar veni şi o monedă, nu de la Caracalla cum greşit am spus seara trecută, ci de la Severus Alexander, publicată de dr. Severeunu în B.S.N.R., XXV-XXVI, 1930-1931, pp. 16-19, care trimite la un revers identic al unei piese emise sub Elagabal, Pick, nr. 511; cred că dr. Severeanu are dreptate când vorbeşte de construcţia unui turn mare la Histria, atestat iconografic în acest chip (cf. toate presupunerile şi motivările sale în text).

Aş dori din toată inima ca ipotezele înşirate mai sus să nu se dovedească adevărate pentru că, aşa cum aţi interpretat monumentul, el întregeşte minunat tabloul prezenţei lui Burebista la Histria, aducând în plus o preţioasă mărturie asupra marii puteri a acestui rege dac.

 

Primiţi, Domnule Profesor, expresia celor mai alese sentimente,

Mihai Gramatopol

semnatura-2-prel

 

Bucureşti, 8 dec. 1966

info „Ştiu că atunci când i-am pulverizat inscripţia despre «a doua întemeiere a Histriei», distrusă chipurile de Burebista, comunicare la care asistase în păr întreaga gardă de seniori a istoriei vechi de la Bucureşti (Condurachi, Vulpe, Gheorghe Ştefan, Iorgu Stoian, Graur, Tudor, Vladimir Dumitrescu, Ion Nestor etc.), Daicoviciu nu se putuse afla în sala de comunicări a Institutului Iorga, fiind probabil la cine ştie ce şedinţă a Consiliului de stat. Fusese totuşi imediat informat despre noua inepţie a plăcintei epigrafice şi era atât de dornic să afle chiar de la mine cum se desfăşuraseră lucrurile, încât peste câteva zile o limuzină luxoasă oprea în faţa Bibliotecii Academiei, iar Daicoviciu, printre plecăciuni şi ploconeli, tot întreba unde este Cabinetul numismatic. Ajuns din urmă de un director, nu mai ştiu care, acesta i-a deschis servil uşa pe care se afla plăcuţa cu denumirea biroului. Întrebarea tună ex abrupto: — Unde este Gramatopol? — Aici sunt, răspund eu stând la scundul meu birou, sub raza vizuală a marelui om. — Ceilalţi ieşiţi afară, porunci mandarinul academic şi pe sub ochii săi inexpresivi au defilat în pas alergător damele şi avocatul-numismat treziţi brusc din dulcea lor toropeală de năvălirea neaşteptată a Marelui Dac. Îşi vor fi închipuit o clipă că pentru tot ce nu făcuseră, dar mai ales pentru tot ceea ce îmi făcuseră, zeii care nu bat cu parul, îi izgoneau acum din ostrovul preafericiţilor, din dulcea lor Arcadie de mucava. Lăsaseră deschise cărţile pe care moţăiau şi risipite monedele pe care chipurile le studiau et quasi properantes ad Orcum se înghesuiau spre culoarul întunecos, umplut, la răspândirea veştii, de amploiaţii ce populau birourile unde erau prelucrate şi fişate cărţile.

Relatarea a fost scurtă şi cuprinzătoare, precizându-i că toate argumentele i le-am trimis lui Pippidi a doua zi, prin scrisoare recomandată: — Foarte bine ai făcut! Apoi l-am condus până în capul scărilor când mi-a spus brusc: — Acum lasă-mă! Mai târziu m-am dumirit că interesul consta în mutarea centrului activităţii lui Burebista din interiorul arcului carpatic la Dunărea de Jos, fapt ce pentru Daicoviciu constituia o gravă încălcare a „frontierelor ştiinţei socialiste“, în scopul unei evidente ascensiuni de prestigiu şi politice, lucru ce era menit să-l îngrijoreze!”

[v. Gustul eternităţii, II, Memorii, pp. 141-142]

[ N. red. După această dată - decembrie 1966 - (v. p. 181; text scrisoare, pp. 182-191) pentru că îşi exprimase o părere contrarie celor afirmate în comunicare, Mihai a fost „temeinic” împilat şi anihilat, ani întregi, de către cel care ţinuse comunicarea.

În acei ani a lucrat cu îndârjire la identificarea gemelor şi cameelor din Colecţia Orghidan aflate la Cabinetul numismatic al Bibliotecii Academiei Române.

Publicate în 1974, Bruxelles, Latomus, Les pierres gravées du Cabinet Numismatique de l’Académie Roumaine; material constituind Teza de doctorat: Geme şi camee din colecţia Cabinetului numismatic al Bibliotecii Academiei Române susţinută la Institutul de Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca, 1977. Ediţii retipărite în 2009, Editura Transilvania Expres, Braşov ]

misc1

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2