Miscelanea II

MARGUERITE YOURCENAR

MEMORIILE LUI HADRIAN,

URMATE DE CARNETELE DE NOTE LA  MEMORIILE LUI HADRIAN

Apele Meusei, fluviul pe malul căruia se află castelul Flémalle din Liége al familiei de Crayencoeur, aduc o monedă de bronz gravată cu anii de serviciu ai unui legionar roman. „Veteranul acesta din neam tongru slujise într-una din garnizoanele insulei ce mai apoi a devenit Anglia; intrase în armată în primele luni ale domniei lui Traian. «Îmi place să cred»”, spune descendenta familiei de Crayencoeur (Marguerite Yourcenar, în lumea literară), „că întors de pe mare contingentul lui a debarcat la Colonia, centrul trupelor din Germania de jos, pe vremea când generalul a primit ştirea alegerii sale în fruntea Imperiului, adusă în goana calului de către nepotul lui, Publius Aelius Hadrianus, tânăr ofiţer având în faţă un viitor strălucit.”

Această justificare de natură istorică este făcută de către autoare în cartea ei din 1974, Souvenirs Pieux, genealogie intimă a familiei sale. Capitolul Note, caracteristic romanelor scriitoarei franceze, însoţitor şi al Memoriilor lui Hadrian, are o altă motivaţie a legăturii dintre istorie şi literatură: „Consolidând astfel o operă beletristică, nu facem de altminteri decât să ne conformăm obiceiului lui Racine care-n prefaţa tragediilor sale îşi înşiruie cu grijă izvoarele. Înainte de toate însă, şi pentru  a răspunde întrebărilor celor mai insistente, să urmăm exemplul aceluiaşi Racine indicând locurile, destul de puţin numeroase, în care am completat istoria ori am modificat-o cu prudenţă”.

Trebuie semnalat faptul că această traducere este făcută după ediţia franceză din 1971, existând astfel exact 20 de ani despărţitori (ani în care s-au sedimentat Carnetele de note la Memoriile lui Hadrian) de ediţia princeps. În 1951 şi, desigur, nici în anii imediat următori romanele Margueritei Yourcenar nu au avut ecou la noi şi este, pe de o parte, firească această a treia ediţie în limba română într-o colecţie de popularizare precum „Cartea de pe noptieră”. Pe de altă parte, cea mai bine cotată carte a scriitoarei franceze este târziu recuperată de traducerile din literatura universală: prima transpunere este din 1983, celelalte două, reeditări, din 1994 şi 2001, ultimele la Editura Humanitas.

Carnetele de note aduc şi ele o a treia accepţiune a cuplului istorie / literatură; istoria scriiturii, de această dată: de la mijlocul anilor ’20 Marguerite Yourcenar este preocupată de redactarea Memoriilor lui Hadrian. Fragment după fragment, fluxurile şi refluxurile cărţii se adnotează după sinuozităţile unui jurnal;  eul emiţător se mai lansează într-o confluenţă, cea a memoriilor şi a jurnalului. Mai ales pentru că „jurnalul” respectiv  se complace în meandrele memoriei zise şi involuntară. Într-un loc din Souvenirs Pieux, tatăl, de Crayencoeur, foloseşte pentru scris „foi de formatul acela mai mult lat decât lung, care era  cel al ciornelor lui Proust”.

Peisajul (the landscape!) din care se ridică Memoriile lui Hadrian este, prin urmare, unul complex. Hadrian scrie  o scrisoare lui Marcus Aurelius în care îşi povesteşte viaţa;  îşi ia, desigur, câteva precauţii, spunând despre autori, într-un fel de exordiu, că „poeţii ne transpun într-un univers prea vast sau prea frumos [...] faţă de cel ce ne este dat [...], filozofii impun realităţii aproape aceleaşi transformări pe care focul sau maiul le aduc corpurilor naturale [...], istoricii ne înfăţişează trecutul în sisteme prea complete pentru a fi fost vreodată în întregime adevărate [...]”, iar „povestitorii, aidoma măcelarilor, atârnă de tejghea bucăţi mici de carne pe care se bat muştele”.

Cine este Hadrian? Împăratul care se simţea - şi deci era - zeu, cel care l-a iubit pe Antinous atât de mult încât  i-a făcut tânărului de aproape 20 de ani, care s-a sinucis, un oraş şi un cult religios, cel care l-a iubit pe Lucius şi faţă de care şi-a ţinut jurământul de a-i dărui lumea, cel care-l îndrăgea pe adolescentul de 17 ani Marcus Aurelius şi îi promitea lumea? Imperiul este mereu vacant, Hadrian fiind retras la Vilă, reşedinţa sa de lângă Roma, prea ocupat cu scrisul. În timpul rememorării. Cel regăsit.

 

Dan Gulea

 

cop-impart

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2