Miscelanea II

IN MEMORIAM: MIHAI GRAMATOPOL

UN ERUDIT IMPERIAL

Oamenii ca Mihai Gramatopol au o identitate nepieritoare. Ei împodobesc bibliotecile sufletelor noastre de temelie. Fără cărţile lui, efortul cunoaşterii de sine ar fi pentru noi o iluzie mai mult. Iată câteva titluri revelatoare: Civilizaţia elenistică, Artele miniaturale în antichitate, Artă şi arheologie dacică şi romană, Arta imperială a epocii lui Traian, Portretul roman în România, Moira, mythos, drama, Dacia antiqua. Le-am citit cu o curiozitate nesăţioasă, de-a lungul timpului, cum nu mi s-a întâmplat cu mulţi autori.
Acribia lui pentru detaliul material, demonstraţia austeră, deodată cu viziunea integratoare, mi-au impus de la început. Mai târziu, cunoscând erudiţia lui covârşitoare, nici nu l-am mai perceput ca pe un autor de cultură istorică veche.
Mi se părea mai degrabă un spirit imperial fondator.
Puterea sa imaginativă cutreieră şi azi spaţiile vechiului habitat tracic, de la Homer până în zorii civilizaţiei bizantine. Dar tinde cu ardoare spre un centru de mişcare unitar, statornicit undeva în crângurile etnogenezei carpato-pontice.
L-au pasionat cu înflăcărare disputele savante din jurul Monumentului de la Adamclisi şi, complementar cu aceasta, din jurul Columnei daco-romane. În acest cadru a proiectat o viziune nouă, după examinarea minuţioasă a metopelor, şi a impus reorganizarea lecturii pe baza unei demonstraţii care va face şcoală. Ipotezele documentate de el cu privire la războaiele dacice, la portretele lui Traian şi Decebal - protagoniştii legendari ce le-au purtat, aşa cum au fost ele consacrate în marile monumente, au intrat în bibliografia europeană esenţială. Pentru noi, toate acestea au valoarea unei referinţe de căpătâi, care induce argumente durabile în configurarea conştiinţei de sine a neamului românesc.
Din marea poezie universală ce l-a ispitit atât de mult, să-i punem la creştet această superbă epigramă palatină:

„Ele singure, pe înserat, turmele s-au întors în staul
De pe la munte. De nea albite cu toate erau.
Vai, şi Terimahos sub stejar îşi doarme somnul de veci;
Focul ceresc fulgerat de grabă l-a mai culcat!”

Poate că atunci, când vor coborî turmele de la munte, ca din ţărâna centrului celest, pe el îl vor găsi, ca şi pe Terimahos, adormit în Scheii Braşovului, pentru redeşteptarea din veac.

Ion Itu

 

cop-impart

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2