Miscelanea II

O CARTE LA CARE REVII

Mircea Scarlat

Între colecţiile pe care casele noastre de editură le oferă cititorilor, „Biblioteca de artă” (editată la „Meridiane”) ocupă un loc cu totul special. Cuprinzând, până astăzi, aproape patru sute de volume, ea constituie deja un tezaur informativ şi interpretativ de care nici un intelectual nu se poate lipsi. Dacă adăugăm şi faptul că selecţia titlurilor tălmăcite este întotdeauna la înălţime şi că se fac vizibile eforturi spre  a se menţine o ştachetă acceptabilă şi în ceea ce priveşte condiţiile grafice, vom conchide că această colecţie este una din marile realizări editoriale româneşti, oricând competitivă cu alte colecţii similare patronate de edituri străine.
Recent „Biblioteca de artă” s-a îmbogăţit cu patru volume de o extremă utilitate, datorate savantului francez  François Chamoux. Este vorba, de fapt, de două lucrări distincte datorate savantului; deşi scrise la un interval relativ lung, Civilizaţia greacă şi Civilizaţia elenistică formează un organic corp comun şi este lăudabilă iniţiativa Editurii Meridiane  de a le oferi cititorului român aproape simultan.
Prezenta cronică este dedicată numai primei lucrăriinfo, apărută iniţial în seria „Mari civilizaţii” de la editura Arthaud (cartea lui François Chamoux era a doua în serie, venind după sinteza lui Pierre Grimal – tradusă în româneşte – despre civilizaţia romană). Este o lucrare de referinţă, oferind nu doar o uriaşă cantitate de informaţie, dar şi foarte incitante interpretări. Este o carte la care revii, atât graţie ipotezelor, cât mai ales caracterului strict utilitar al lucrării. Căci, în timp ce primul volum oferă sinteza propriu-zisă asupra civilizaţiei greceşti (de la micenieni până la urcarea pe tron a lui  Alexandru cel Mare), volumul secund se constituie într-un instrument de lucru, absolut necesar oricărui intelectual. Mă refer îndeosebi la amplul „Indice documentar” (de peste o sută de pagini), care este o microenciclopedie a civilizaţiei greceşti.
Sinteza din primul volum aduce multe puncte de vedere ce contrastează vizibil cu tradiţia exegetică. Mă gândesc în primul rând la capitolul al VI-lea (Rituri şi zei). Sunt date exemple convingătoare, precum modificarea repetată a unei legende spre a o face să corespundă unor exigenţe morale (vol. I, p. 190).
Capitolul al şaselea este cel mai atrăgător din carte tocmai pentru că este dedicat vieţii spirituale a grecilor. Se insistă asupra faptului că politeismul grec exista cu multe veacuri înainte de Homer (lucru dovedit abia după descifrarea documentelor miceniene) şi că „nici o religie n-a depins atât de strict de simulacru” (vol. I, p. 199).
La fel de atrăgător este capitolul al VIII-lea (Gânditori şi poeţi), care oferă sugestii pentru discuţii de mare actualitate. Interesul major al savantului merge în direcţia implicării în viaţa cetăţii a gânditorilor şi a artiştilor: „Dacă demersul platonician, ca şi cel aristotelic, sfârşeşte în politică este pentru că în ochii grecului totul există prin prisma cetăţii. Cum asupra concetăţenilor nu se poate acţiona decât prin cuvânt, nu este de mirare că grecii au fost creatorii elocinţei, codificând retorica. Dintre toate genurile literare, acesta, strâns legat de evoluţia democraţiei politice şi judiciare, nu s-a dezvoltat decât o dată cu ea, apărând ultimul, din punct de vedere cronologic, în istoria literaturii clasice”. (vol. 1, p. 345)
În ciuda erudiţiei autorului, cartea se citeşte cu plăcere, nefiind un simplu manual. Plăcerea de lectură este întreţinută nu doar de interesul pentru cele expuse, dar şi pentru felul cum sunt prezentate. Într-un loc se vorbeşte despre patetismul ruinelor (vol. I, p. 189), făcându-ne să ne gândim la romanticii care le-au exaltat.
Datorată lui Mihai Gramatopol, versiunea românească merită din plin elogii. Rareori se întâmplă ca o carte de asemenea factură să fie transpusă în altă limbă de unul din cei mai buni traducători (calităţile lui Mihai Gramatopol în această privinţă au fost încununate anul trecut cu un premiu al Uniunii Scriitorilor!) care să fie, în acelaşi timp, un specialist în chiar domeniul abordat de autorul din care se face traducerea. Textul românesc este de o desăvârşită acurateţe.

cop-impart

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2