Miscelanea II

PAGINI DE JURNAL - ZECE ZILE LA ROMA

Adrian Marino

8 decembrie 84

13-prelRoma imperială (şi mai puţin... imperială) este la picioarele noastre. Concepem (cu I. D. B.) un nou plan de acţiune demn de cel mai riguros stat major. Obiectivele sunt atinse pe rând: Panteonul, mereu impunător prin solemnitate şi sobrietate, Fontana di Trevi, cu stâncile sale, fals colţuroase (simularea barocă a reîntoarcerii la natură), Pontificia Università Gregoriana, închisă, unde ni se îngăduie totuşi să pătrundem („noi siamo due scienziati romeni etc. etc.”), uimiţi de liniştea, curăţenia şi austeritatea sălilor şi amfiteatrelor. Multe teze de doctorat, trecute recent, expuse în vitrine, prezintă titluri (aparent insolite) de tipul: L’Impuissance est-elle un empêchement de droit naturel ou positif ? În vitrina librăriei Tombolini (Via 4 Novembre, din apropiere) observăm... autori oarecum cunoscuţi. Din nou, eşec, la Coloana Traiană, în plină restauraţie, acoperită de o plasă verde de protecţie şi de o schelă metalică. O bună lucrare, recentă, Arta imperială a epocii lui Traian de Mihai Gramatopol (Bucureşti, Meridiane, 1984) mă consolează, dar numai în parte. Autorul este un  „liber profesionist” al antichităţilor greco-latine, specialist şi în civilizaţia elenistă, fin, erudit şi de intelectualitate ridicată. Campidoglio, cea mai puternică imagine romană estetic-vizuală păstrată în memorie, carcerele mamertine (nu tocmai comode). Forul roman, inaccesibil, privit doar de sus, încheie o vizită nu numai rituală dar şi pasionantă. Întoarcere la origini printr-un fenomen poate (dar termenul s-a banalizat prin uz excesiv) de „anamneză”.
Epuizat, I.D.B. (care pleacă mâine spre ţară) iese din cursă. Îmi spun, în ce mă priveşte, că seara nu poate fi totuşi ratată. Cobor spre Piazza di Spagna, unde o mulţime enormă nu se risipise încă. Papa depusese la picioarele Madonei din faţa lui De Propaganda Fide o mare jerbă de trandafiri. Pavoazări festive dar şi cordoane severe de carabinieri şi numeroase care negre de poliţie. Am urmărit din ochi vreo zece. Spre două mici capodopere arhitectonice, care se numesc San Carlo alle Quatro Fontane de Boromini şi S. Andrea al Quirinale de Bernini, ambele închise. Mereu contrastul brutal dintre circulaţia rutieră dezlănţuită şi austeritatea solemnă a acestor biserici, ziduri ilustre, palate. Barbaria mecanică modernă nicăieri nu este mai vizibilă decât la Roma. Piazza del Tritone, noaptea, are o surprinzătoare eleganţă cu jocurile sale de neon colorat. Pe Via del Babuino intru pentru câteva minute în biserica Sant’Anastasio. Chiesa Cattolica di Rito Greco. Slujbă de „vecernie”...

cop-impart

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2