Miscelanea II

MEMORIILE LUI HADRIAN

Zaharia Sângeorzan

„Să evoc o viaţă cunoscută, împlinită, fixată (cât pot ele fi vreodată) de Istorie, în aşa fel încât curba ei întreagă să fie dintr-o dată cuprinsă cu privirea; mai mult, să aleg momentul în care cel ce a trăit această existenţă o cântăreşte, o examinează, fiind pentru o clipă capabil să o judece. Să fac astfel ca el să se găsească în faţa propriei vieţi în aceeaşi poziţie ca şi noi”. Ideea  Margueritei Yourcenar devine faptă, ia chipul realităţii, ni se înfăţişează cu o excepţională voinţă de a reînvia o epocă, o lume, un destin memorabil, din momentul în care romanciera acordă privirii, judecăţii obiective, rolul fundamental de a reconstitui viaţa Istoriei în raport cu viaţa lui Hadrian. Lumea romană, mitul ei, timpul retrăit şi recunoscut în prezent, dar mai cu seamă existenţa lui Hadrian, regrupează într-un text românesc de valoare o experienţă tragică în aspiraţia ei de a nu-şi pierde oglinda memoriei, de a nu-şi distruge formele ei de civilizaţie. Romanul Margueritei Yourcenarinfo este o extraordinară recuperare a istoriei: o mitologie ascunsă în semne, captivă legendei, terorizată de adevăr şi de minciună, făcută astăzi să trăiască în realitatea prezentului, ca expresie „a dragostei de viaţă”, cu o putere de convingere neobişnuită. Timpul regăsit este supus alianţei cu epoca modernă („...să citeşti un text din secolul II cu ochii, sufletul şi simţurile acestui secol...”) faptele nu sunt „comentate”, ci sunt reînsufleţite printr-o ascetică vizualizare, participare. Istoria romană este provocată să vorbească, să-şi interogheze destinele, să-şi dezvăluie dramele, şi totul la persoana întâi. Orgoliu şi exil al imaginaţiei, o binecuvântare pentru memorie de a nu întâlni dogma discursului „intermediar”. Este provocat Hadrian să-şi povestească viaţa, să-şi scrie memoriile. El îşi analizează, cu detaşare şi ironie, aventurile tinereţii, procesul de formare, victoriile şi eşecurile, erorile şi iluminările, fericirea şi dezastrele morale. Romanul va fi întru totul opera unui memorialist ajuns la capătul vieţii, lucid, imperturbabil în faţa bolii şi timpului, stoic, reamintindu-şi evenimentele unui destin. Imperiul, 18 ani de domnie şi de războaie, de viaţă trăită în fast, dar şi în asceză, sunt judecate cu o superioară înţelegere. Rememorându-şi istoria din Istoria lumii romane, Hadrian îşi transcrie, de fapt, amintirile îmbrăţişate de sentimentul morţii apropiate. Viaţa trebuie să dureze în istorie, să lase urme, ca timpul să nu-i distrugă pentru totdeauna identitatea, să nu o falsifice. Memoriile sunt şansa eternităţii lui Hadrian, şansă pe care Marguerite Yourcenar i-o acordă cu generozitate şi cu o estetică romanescă rar întâlnită în romanul istoric de azi.
Spovedaniile lui Hadrian sunt ale unui stoic contemplându-şi opera în amurgul existenţei. El îşi povesteşte timpul trăit în afara oricărei duplicităţi. Un film viu, destinat celor ce vor conduce Roma, Imperiul, un model deschis iniţierii. Hadrian îşi creează „romanul” cu o nesfârşită melancolie. Moartea  îl avertizează să-şi încheie Povestea, viaţa îl ademeneşte să nu-şi refuze voluptatea de a fi fericit. Memorialistul transcrie, examinează fapte, creează temporalitatea lor, se analizează şi  se judecă. Marguerite Yourcenar este de neîntrecut în arta de a fi de faţă la acest banchet de adio, pe care Hadrian îl organizează, îl pune în scenă, îl oferă lumii, cu conştiinţa că un zeu şi-a luat zborul spre înălţimile albastre ale spaţiului mediteranean. Spovedaniile împăratului roman sunt şi o Carte de învăţătură supravieţuind prin adevărurile pe care viaţa unui om, gândirea unui înţelept, experienţa unui luptător, formează substanţa unor admirabile aforisme morale. Ele sunt şi un strălucit model uman, ne reamintesc de o cultură şi de o civilizaţie strălucită, dar şi de reperele unui viitor anticipat de Hadrian, cu o mare intuiţie. Condiţia umană modernă îşi va redescoperi în această „Carte de învăţătură” nu o istorie pietrificată, sterilizată de semnificaţii, golită de viaţă, ci o istorie vie, tulburătoare,  o filosofie cu rădăcini în lumea de azi. Marguerite Yourcenar  a făcut să rodească erudiţia într-un superb roman, într-un poem epic de o modernitate a ficţiunii, imaginarului exemplară. Ea ne dovedeşte într-un mod strălucit, prin Memoriile lui Hadrian (excelent traduse şi prefaţate de Mihai Gramatopol), că romanul istoric autentic nu şi-a epuizat resursele, nu şi-a abandonat temele, actualitatea, atâta timp cât istoria este ea însăşi o conştiinţă, revelaţia unei memorii şi vârste necunoscute, el  se confundă cu dragostea noastră pentru adevăr, pentru o lume ce crede în raţiune.

cop-impart

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2