Miscelanea II

ITINERARE ÎN LUMEA CIVILIZAŢIEI DACO-ROMANE

Conf. univ. dr. D. Protase

Ieşită de sub tipar la Editura Sport-turism, cartea lui  Mihai Gramatopol se axează pe două coordonate fundamentale: latura  metodologică a cercetării artei traco-dacice şi romane, iar apoi cea practică, aplicativă, cu referire la probleme de istorie antică ori piese de arheologie. Ca aplicare a problemelor teoretice, vrednică de relevat se dovedeşte a fi sistematizarea materialului bogat referitor la motivul animalier, care este urmărit de la Pacific la Atlantic, pentru ca în cadrul unei arii atât de mari să poată fi precizat locul artei traco-dacilor, cu diferitele ei implicaţii zonale. Pe baza tipologiei, analogiilor şi datării unor tezaure trace, sunt convingător demonstrate relaţiile strânse care au existat între tracii europeni şi cei din Asia Mică, în perioada anterioară războaielor greco-persane. Demnă de toată aprecierea apare şi demonstraţia autorului prin care se redau mediului geto-dacic produse artistice extrem  de valoroase, considerate străine de unii cercetători.
Cu privire la arta monedelor geto-dacice, justificat se pune în evidenţă marea importanţă a acestor piese ca izvor complex de informaţie. Aici, contribuţia principală a lui M. Gramatopol se  concretizează în identificarea acelei serii cu iconografie autohtonă, graţie căreia trei tipuri monetare au fost scoase din masa imitaţiilor după monedele macedonene. Datorită unei atari identificări, începuturile monetăriei dace pot fi plasate înainte de apariţia primelor monede la celţi. Faptul are o însemnătate particulară, deoarece se arată că baterea monedelor dacice nu s-a aflat sub influenţă celtică, ci reprezintă consecinţa dezvoltării interne şi a relaţiilor străvechi cu sudul tracic şi elenic. Existenţa unei serii monetare autohtone, pe lângă una de imitaţie şi alta de influenţă - cum le împarte autorul - merită cu deosebire reţinută, pentru că, pe temeiul acestei diferenţieri, se va putea încerca în viitor, cu sporită precizie, datarea absolută a monedelor dacice.
Referitor la problema atitudinii lui Burebista şi Decebal faţă de penetraţia romană, trebuie subliniat că ne găsim în faţa unei reuşite sinteze, întocmită pe temeiul tuturor categoriilor de izvoare istorice. Cu deplin temei, istoria Daciei, pe timpul celor doi regi, este plasată în contextul larg al realităţilor politice şi economice din ţinuturile balcanice şi nord-pontice. Faptele istorice din timpul lui Burebista şi Decebal apar amplu şi nuanţat comentate, într-o perfectă coerenţă logică şi prin raportarea frecventă la documente. În mod judicios, se face o distincţie între cauzele opoziţiei lui Burebista şi cele ale lui Decebal faţă de puterea şi expansiunea romană. Ideea apartenenţei economice a Daciei la lumea elenistică egeică, pe care Pompei intenţiona s-o refacă – ceea ce explică în parte şi adeziunea lui Burebista la politica acestuia – este nouă şi interesantă. Aceeaşi noutate  şi acelaşi interes îl prezintă susţinerea că Burebista, ca întemeietor al primului stat dac unitar şi independent, nu a distrus cetăţile greceşti din Dobrogea, ci sub stăpânirea sa ele s-au bucurat de o scurtă şi binevenită pace şi siguranţă.
Operând cu o bogată informaţie în toate domeniile istoriei, arheologiei şi artei, precum şi în filozofie, antropologie culturală, filozofia ştiinţelor, autorul pune pe cititor în situaţia de a înţelege mai bine specificul civilizaţiei daco-romane. Scrisă într-o formă aleasă, vioaie şi nuanţată, cartea lui M. Gramatopol se impune şi prin optica de larg orizont istoric-artistic, prin contribuţia ştiinţifică pe care o aduce, ca sinteză de sănătoasă respiraţie,  pe tărâm autohton şi universal, în acelaşi timp.

cop-impart

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2