Miscelanea II

ARTĂ ŞI ARHEOLOGIE

Dinu C. Giurescu

mg---arta-si-arheologie-cop-prel_g1În volumul Artă şi arheologie dacică şi romanăinfo  Mihai Gramatopol supune atenţiei specialiştilor şi tuturor celor atraşi de civilizaţia antichităţii o serie de studii cu o tematică diversă, dar însumând de fapt şi reprezentând contribuţii la arheologia şi istoria veche a României, rânduite cronologic între secolele IX î.e.n. - IV e.n.
Sunt contribuţii de un interes aparte şi menite a determina controverse. Fiindcă autorul, printr-o investigare atentă şi minuţioasă a informaţiilor oferite de documentele scrise, numismatice, ceramice, de artă decorativă, ne propune – pe direcţia şi în dezvoltarea iconologiei lui Erwin Panofsky – un „triptic paradigmatic aplicabil cu precădere istoriei artei, arheologiei şi disciplinelor auxiliare ale istoriei” (p. 9). Triptic care cuprinde: paradigma vizuală „poetică” – adică a creaţiei operei de artă; aceea „vizuală estetică” – a receptării imediate a aceleiaşi opere de artă şi „paradigma vizuală exegetică”, adică aceea a interpretării (pp. 17-18). Formularea teoretică este urmată de aplicarea ei în cercetare. Rezultatul? Abordări noi, schimbări sau propuneri de a modifica perspective, imagini, puncte de vedere, concluzii, socotite până acum tradiţionale şi beneficiind de autoritatea cercetărilor anterioare. În acest sens, unii vor fi îndemnaţi să reţină caracterul „iconoclast” al volumului recent apărut. Suntem mai aproape de realitate dacă socotim volumul ca un îndemn şi o invitaţie de a regândi şi de a investiga arta veche de pe teritoriul patriei noastre şi de a considera operele ei ca documente de istorie, de civilizaţie materială, de cultură spirituală, menite să întregească – de multe ori în chip substanţial – informaţia adusă de izvoarele scrise. Demersul autorului capătă o largă cuprindere şi prin faptul că interpretările sunt aşezate în cadrul firesc al sud-estului european şi al Asiei Mici, al ariilor de civilizaţii interferate în spaţiul carpato-pontic; dar nu mai puţin – şi aceasta constituie un fapt esenţial – al mentalului, al vizualităţii proprii comunităţilor dacice şi daco-romane, ca răspuns al acestor comunităţi la realităţile spaţiului şi la evoluţiile evenimentelor externe.
mulaj-cameea-roFie îngăduit a aminti câteva din interpretările noi aduse de Mihai Gramatopol. El distinge o artă cu motiv animalier proprie traco-dacilor, aflată sub înrâurirea Greciei, dar care „păstrează deopotrivă organicitatea figurii umane şi a profilului animal, schematizându-le la maximum şi epuizându-se în faţa unui nou şi viguros aflux al sudului care era arta propagată de puterea economică, militară şi colonizatoare a Romei”  (pp. 44-45). Impresionantul şi mult discutatul tezaur descoperit la Vălcitrăn (R.P. Bulgaria) din secolele IX-VIII î.e.n. este atribuit  Asiei Mici - „Orientului” - socotind după tehnologie, decoraţie şi funcţionalitate. În „Toreutica traco-dacică târzie şi antecedentele ei” (pp. 80-97) se arată care ar fi piesele de legătură dintre marile tezaure ale secolelor V-IV î.e.n. şi operele de argintărie dacică din perioada clasică (sec. I î.e.n.), piese care, până în prezent, nu fuseseră considerate ca reprezentând verigile intermediare ale amintitelor două etape.
Monezile emise de înaintaşii noştri – rămase încă în număr impresionant de mare – sunt grupate de autor altfel decât în lucrările de până acum, anume în trei serii: a) autohtonă, în sensul că nu au vreun prototip străin; b) de imitaţie – care merg  către o copiere fidelă a unor tipuri de monede macedonene şi  c) seria de influenţă – cu tezaurele monetare „ale zonei limită daco-celtice din Banat şi până în nord-vestul ţării”  (pp. 100-101). Emisiunile seriei „autohtone” au stat „sub semnul artei tracice a baterii monedei” (p. 108), iar începuturile monetăriei geto-dacice sunt rânduite cronologic în prima jumătate a secolului IV î.e.n. (faţă de datarea obişnuită admisă, în jurul anului 300 î.e.n.).
Personalitatea lui Burebista este reliefată în primul rând ca om politic; opţiunea sa pentru Pompei s-a îndreptat către o putere romană care ar fi avut temeiul spre Orientul mediteranean şi care ar fi restituit elenismului şi Balcanilor un mod de existenţă politică şi economică care-i era „tradiţional” (p. 135). Totodată, autorul observă că nu avem mărturii scrise de epocă, din care să rezulte că Burebista ar fi atacat şi distrus cu armatele sale cetăţile pontice de pe ţărmul de vest al  Mării Negre.
Dintre studiile referitoare la epoca romană, reţinem acela privind „Marea camee a României” – din sardonix policrom, a cincea în lume ca mărime şi greutate (905 grame, 17,5 cm înălţime), după cele păstrate la Paris, Viena, Haga şi Neapole. Deosebindu-se de identificările anterioare, se demonstrează că reprezentarea de pe camee este, în fapt, apoteoza împăratului  Iulian Apostatul şi a soţiei sale Flavia Helena.
Un capitol final (pp. 194-206) formulează interesante puncte de vedere şi sugestii pentru analiza artei romane din Dacia „unul din foarte eficacele instrumente ale romanizării” şi pentru întărirea romanităţii la nord de Dunăre în secolele IV - VII (după retragerea aureliană). La fel de interesantă este discutarea relaţiei tradiţie - inovaţie - creaţie interpretativă în arta traco-geto-dacilor din Dacia. Discuţie care, reluând argumentările şi demonstraţiile diferitelor capitole,  se pronunţă „împotriva scitismului sau celtismului ca forma mentis în aprecierea specificului culturii materiale şi spirituale a geto-dacilor”, dar infirmă în acelaşi timp neaoşismul absolut care, de la apariţia cărţii pseudoştiinţifice a lui  N. Densuşianu (Dacia Preistorică, Bucureşti, 1913) dă proeminenţă elementului tracic şi dacic (p. 205) cu ignorarea romanităţii.
Ca orice lucrare ce propune alte concluzii decât cele devenite „tradiţionale”, volumul pe care-l prezentăm cititorilor  va stimula obiecţii, observaţii, păreri contrarii, completări.  Se vor aduce argumente pro sau contra; vor veni utile nuanţări şi reluări. Un exemplu: ar fi necesară o mai amplă discuţie, la paginile 119 şi 142, pentru a evalua cantitatea de metal preţios luată ca pradă de Traian din Dacia.
Cum cercetarea nu se încheie vreodată, ci este reluată cu fiecare generaţie, argumentele şi contraargumentele vor continua. Unele din concluziile volumului vor fi întărite, altele nuanţate, altele schimbate. Mihai Gramatopol are meritul de a fi adus cu suportul erudiţiei, al cercetării unor multiple documente, al unei abordări teoretice şi metodologice, o sumă de vederi şi concluzii noi în cunoaşterea artei geto-dacice şi romane de pe teritoriul patriei. Şi urmărindu-i studiile, mi-am reamintit un gând al lui  Galileo Galilei „Vor fi o sumă de oameni care, după ce  vor fi citit scrierile mele, nu vor gândi să analizeze dacă ceea ce am spus este adevărat, ci vor căuta toate mijloacele bune sau rele, pentru a respinge argumentele mele”.
Este meritul Editurii Sport-Turism de a fi dat specialiştilor şi tuturor iubitorilor de artă, vizitatori ai muzeelor şi monumentelor noastre, acest volum care prezintă creaţia antichităţii geto-dace şi romane cu noi cuprinderi şi înţelesuri.

15-prel_gStimate domnule coleg,

Pentru superba „Artă şi arheologie dacică şi romană”, operă de largă şi profundă cunoaştere a întregii culturi antice, îţi exprim cele mai cordiale mulţumiri şi felicitări. Este o realizare ştiinţifică de valoare deosebită, scrisă în stilul clasic cu care ne-ai obişnuit în numeroasele lucrări precedente. Dedicaţiainfo elogioasă mă onorează, în chip firesc; dar în acelaşi timp constituie o piedică formală (sau protocolară) pentru mine, de a face o prezentare a volumului în vreo publicaţie de aci sau din Bucureşti. El  va fi desigur onorat (afară de cercul... ulpingenian) de specialiştii obiectivi, după merit. M-au interesat şi le voi cita în special, capitolele despre arta şi numismatica daco-tracilor şi Orientul etc. În dorinţa de a vedea apărând şi alte asemenea lucrări din aceeaşi pană măiastră, îţi urez spor la muncă şi multă sănătate; totodată respectuoase complimente Doamnei Gramatopol,
al Dtale cordial : I.I. Russu
Acest mic mesaj a întârziat din cauza unui tratament medical.


17.06.1982

 

cop-impart

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2