Miscelanea II

INTERPRETĂRI ARHEOLOGICE: CONSIDERAŢII ASUPRA CAMEEI ORGHIDAN

prof. dr. doc. Kurt Horedt

Într-un merituos studiu M. Gramatopol se ocupă cu un produs important al glipticii romane, intrat în circuitul ştiinţific abia în al patrulea deceniu al acestui secol şi căruia i s-a acordat, din acest motiv, o atenţie mai redusă în publicaţiile de specialitateinfo. După mărime şi greutate, cameea Orghidan ocupă un loc de frunte printre produsele de acest fel şi este expusă în prezent în  Muzeul de Istorie al României, fapt ce justifică să se discute în publicaţia acestei instituţii, pe scurt, unele probleme legate  de această piesă remarcabilă.
În partea de jos a cameei sunt reprezentaţi doi vulturi retrocefali, cu aripile deschise, iar deasupra lor se află busturile unui bărbat şi al unei femei, între care stă un palladium (fig. 1). Autorul mai sus citat o datează în sec. al IV-lea şi  o interpretează ca apoteoza împăratului Iulian Apostatul, ca fiind reprezentarea unui împărat a cărui soţie a decedat  scurt timp înaintea soţului ei şi care a beneficiat, de asemenea, de consecratio. J. Banko susţinea că grupul de pe camee înfăţişează apoteoza lui Septimius Severusinfo, pe când C. Moisil o atribuia lui Lucius Verusinfo. Interpretările variate care au fost propuse pentru diferitele camee mari, de ex. pentru cameea Marlboroughinfo, arată cât de dificilă este datarea şi încadrarea unor piese de acest gen şi este explicabil că nici sardonixul de la Bucureşti nu face o excepţie în această privinţă. Fără pretenţia de a discuta  în mod exhaustiv problemele lui, şi mai mult pentru a contribui la formarea unei păreri unitare şi general admise, încercăm să facem unele precizări şi sugestii privitoare la interpretarea cameei Orghidan.
Ipoteza că ea trebuie atribuită lui Iulian Apostatul  se bazează pe un raţionament de ordin logic şi istoric, faţă de care se pot invoca însă câteva obiecţii. Cameea de pe coperta vestitului codice Ada din Biblioteca municipală de la Trier (fig. 2) reprezintă în registrul superior, deasupra unor vulturi asemănători, de asemenea retrocefali şi cu aripile deschise, imaginea unei familii imperiale (a lui Claudius sau Constantin)info, caz în care este greu de admis ca şi copiii să fi fost trecuţi printre zei şi să fi fost deja morţi la data lucrării cameei. În a doua jumătate a secolului al IV-lea, când creştinismul era recunoscut de câteva decenii ca religie oficială de stat, este şi îndoielnic dacă împăratului Iulian i s-a mai acordat apoteoza. Prin aceasta  se pune însă sub semnul întrebării datarea şi atribuirea propusă pentru piesa bucureşteană.
Împotriva interpretării amintite pledează însă şi argumente stilistice. Pe când în secolul al IV-lea împăraţii poartă părul  de obicei pieptănat drept şi spre frunte, acoperit cu o diademă de perle, bărbatul de pe camee are o barbă mai stufoasă şi părul vâlvoi. Aceste trăsături sunt, mai de grabă, caracteristice pentru portul părului pe la sfârşitul secolului al II-lea şi începutul secolului următorinfo, iar explicaţiile anterioare (propunând pe Lucius Verus sau pe Septimius Severus) se încadrează  de asemenea în acest interval de timp. La Lucius Verus ochii sunt însă adânciţi în orbiteinfo, iar la Septimius Severus nasul este mai proeminent, pe când forma amigdaloidă a ochilor  de pe cameea Orghidan caracterizează mai degrabă portretele lui Commodusinfo. Dacă încadrăm piesa, corespunzător atribuirilor mai vechi şi pe baza portului părului, în perioada de trecere de la secolul al II-lea la cel de al III-lea, atunci ea ar putea  să reprezinte, după forma ochilor, cel mai probabil portretul lui Commodus. În acest caz piesa trebuie să fi fost lucrată abia după 197 e.n., deoarece lui Commodus i s-a aplicat mai întâi, după moarte, damnatio memoriae şi abia după cinci ani  Septimius Severus l-a reabilitat şi i-a acordat consecratio, voind să lege stăpânirea şi dinastia lui de cea premergătoareinfo.
În afară de această atribuire există şi o altă posibilitate pentru interpretarea sardonixului bucureştean. Acesta are, în afară de piesa de la Trier, cele mai apropiate legături cu cameea de la Berlin, care reprezintă, într-un cadru oval, aceeaşi scenă: doi vulturi cu aripile deschise şi cu capetele întoarse înapoi, iar deasupra lor bustul unui bărbat şi al unei femei, cu un palladium în mijloc (fig. 3)info.
Elementele componente ale celor două piese (de la Bucureşti şi Berlin) sunt deci identice. Pentru cea din urmă,  A. Furtwängler neagă executarea ei în secolul al IV-lea şi  o datează, întocmai ca şi pe cea de la Trier, în timpul împăratului Claudius. Nu consideră că bustul masculin reprezintă un portret, ci crede că s-a redat, doar în mod general, capul unui erou cu barbă, înrudit cu imaginea lui Hercule. Cameea reprezintă „apoteoza unui erou care poartă palladiul pe mână şi este încoronat de zeiţa unui oraş”. Ar putea să fie „Aeneas divinizat, Divus Pater Indiges, cu palladiul troian, care  este încoronat de zeiţa oraşului Lavinium, de unde palladiul ar fi ajuns mai tîrziu la Roma”. Explicaţia pentru scena  de pe piesa berlineză ar trebui să fie valabilă şi pentru cameea  de la Bucureşti, dată fiind identitatea elementelor constitutive. Din punct de vedere cronologic există însă probabil o anumită diferenţă în timp, deoarece se pot observa fără îndoială deosebiri stilistice în executarea celor două camee. Dacă prima  a fost datată în timpul lui Claudius, pentru cea de a doua, încadrarea în jurul anului 200 e.n. pare să fie mai probabilă.
Există deci pentru interpretarea piesei bucureştene alternativa, dacă aceasta reprezintă pe Aeneas sau pe Commodus. Eventual se pot îmbina cele două posibilităţi, dacă se ia în considerare faptul că Commodus şi-a atribuit după un mare incendiu al Romei titlul de „Hercules Romae conditor”info. Încă pentru bustul masculin de pe cameea din Berlin  A. Furtwängler a sesizat asemănarea cu imaginea lui Hercule.  Cu atât mai puţin ar fi de mirare această înfăţişare la Commodus căruia îi plăcea să fie reprezentat „in Herculis habitu”info. Ţinând seamă de aceste date scena de pe cameea Orghidan ar putea  să reprezinte apoteoza lui Commodus, care a fost redată în figura lui Aeneas, după o compoziţie mai veche, păstrată pe cameea din Berlin, ca un al doilea întemeietor al Romei. S-a ales acest motiv eventual şi pentru faptul că în apoteoza lui Commodus nu putea să figureze soţia lui, Crispina, executată pentru un presumptiv adulter încă în anul 182.
Datele enumerate se îmbină astfel neforţat pentru o nouă explicare a cameei Orghidan, explicare ce pare să fie deocamdată, dintre cele propuse, cea mai probabilă.

ARCHÄOLOGISCHE DEUTUNGEN:
BEMERKUNGEN ZUM CAMEO ORGHIDAN
Zusammenfassung


Kürzlich wurde für den im Bukarester historischen Museum aufbewahrten Cameo Orghidan eine Datierung in das 4. Jh. unde seine Zuweisung an Kaiser Julian Apostata vorgeschlagen, die aber wenig wahrscheinlich sind. Auf Grund der Haartracht könnte der Stein eher einem Kaiser um die Wende vom 2. zum 3. Jh. und wegen der mandelförmigen Augen des Männerkopfes Commodus zugewiesen weden. Andererseits stimmen die Bildelemente des Bukarester Stückes völlig mit denen auf dem Berliner Cameo überein, von dem A. Furtwängler annimmt, daß auf ihm Aeneas mit dem trojanischen Palladium und der Stadtgöttin von Lavinium dargestellt sind. Von Commodus ist bekannt, daß er nach einem großen Brand in Rom den Titel „Hercules Romae conditor” annahm. Stück bewahrten Vorbild die Apotheose von Commodus als eines zweiten Aeneas und Neugründers Roms darstellen. Man wählte vielleicht absichtlich dieses Motiv, da die Gemahlin von Commodus, die bereits 182 hingerichtet wurde, nicht abgebildet werden konnte. Der Stein muß aus der Zeit nach 197 u.Z. stammen, da Commodus zuerst die damnatio memoriae erhielt und erst nach fünf Jahren ihm Septimius Severus die consecratio gewährte.

cop-impart

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2