Gustul eternității II

ADDENDA

1

„Bedford College, University of London, Regent’s Park, N.W.1; 20.IV.66

Professor Mihai Gramatopol, Cabinet Numismatique de l’Académie Roumaine, Bucarest, Roumania.

I should be grateful for a copy of your article on the Apotheosis of Julian the Apostate in the latest issue of „Latomus“, if you have any spare separate.

With best wishes, Alan Cameron.“

2

„Fábrica Nacional de moneda y timbre. Madrid, le 7 Juin 1966.

M. le Directeur de l’Académie de la RSR Bucureşti (Rumanía).

Très honoré Monsieur, nous avons l’honneur de vous envoyer poste‑à‑part, les six numéros de notre revue NUMISMA, correspondants à l’année complète 1964. En même temps nous vous prions d’avoir la bienveillance de nous faire arriver l’étude de M. Gramatopol „Primele emisiuni monetare dacice“ qui nous interesse specialement. En vous remerciant à l’avance, croyez, très honoré Monsieur le Directeur, à nos sentiments les plus distingués.

Dr. F. Gimeno, Conservateur en Chef au Musée de la Monnaie.

Fábrica Nacional de Moneda y Timbre, Jorge Juan, 106, Madrid‑9.“

3

„Bedford College, University of London, 1/7/66

Prof. Mihai Gramatopol, Cabinet Numismatique (etc.)

Many thanks for the copy of your article. I have passed your letter on to JPC Kent, and asked him to pass it on to the editor of Numismatic Chronicle, though I fear I am not a numismatist myself and I don’t know these people very well: I’m sure you will receive a reply.

Yours sincerely Alan Cameron.“

4

„The British Museum, Departament of Coins and Medals, Royal Numismatic Society, 20th July, 1966.

Mr. Mihai Gramatopol, Cabinet Numismatique de l’Académie Roumaine, Bucurest, Rumania.

Dear Sir,

Mr. Alan Cameron has passed on to me your letter indicating that you would like to contribute an article to the Numismatic Chronicle.

The editorial committee is always prepared to consider articles submitted but I note that you indicate that your article amounts to 70 pages plus 10 plates. I very much regret that this is far too long for consideration for our periodical in which articles rarely exceed something like 30‑40 pages and some 5 plates. If you feel that your article can in some fashion be condensed we should be glad to consider its suitability. It would also be much more acceptable if the article could be submitted in English.   

Your faithfully, R.A.G. Carson, Hon. Secretary, R.N.S.“

5

„10 sept. 1966, Paris

Dragă amice,

Multe mulţumiri pentru ultima ta scrisoare, primită acum câtva timp deja, dar iată că‑ţi răspund de abia acum, deşi de multă vreme am această intenţie. Care nu mi‑a fost mirarea, trecând în revistă publicaţiile expuse pe rafturile uneia din sălile de lucru ale Bibliotecii Naţionale, să te găsesc menţionat de două ori, în câte două publicaţii editate de Academia dumitale; o dată ca responsabil colaborator al listei de achiziţii a Cabinetului numismatic, apoi ca autor al unui studiu despre Caligula. Nu aş fi bănuit că tocmai Caligula este eroul dumitale de căpătâi, dar precum vezi, totul se află la Paris.

Am avut toată vara activităţi itinerante foarte variate, soarta nemiloasă purtându‑mă la Londra, Baden‑Baden, München, Viena, insula Egina, Sf. Munte Athos şi Stambul, unde, în Fanarul strămoşesc am fost sărutat pe frunte de sfinţia sa Patriarhul, care m‑a poftit apoi cu el la masă.

Experienţă plăcută şi folositoare, comparaţiile făcute mi‑au satisfăcut multe curiozităţi. Am văzut‑o pe prietena dumitale Aurora economică (Aurora Leicand); dacă‑ai şti în ce oficină ultra scurtă lucrează, te‑ai lepăda de ea cât mai e timp.

Din toate locurile văzute, Viena este, după părerea mea, oraşul cel mai plăcut din Europa, nici prea mare, nici prea mic, civilizat, cu lume veselă şi binevoitoare şi cu posibilităţi de distracţie culturală cele mai numeroase. Londra este o metropolă încă opulentă şi elegantă, criza nu se simte, deşi Anglia merge rău de tot, s‑ar crede că ea a pierdut războiul. Germania s‑a refăcut într‑un mod de necrezut, am rămas uluit, chiar pentru unul ca mine venit de la Paris, şi totuşi Franţa pare săracă, relativ vorbind, bineînţeles.

Am regăsit cu plăcere Parisul, spre propria mea mirare, dar cu toate marile lor defecte, francezii sunt fini şi pentru mine aceasta este foarte plăcut.

Sfântul Munte e foarte interesant, merită să fie văzut, dar după o săptămână de bărbi şi de obscurantism am răsuflat uşurat pe vaporul care mă ducea înapoi. Peisajul este minunat, după Majorca poate cel mai frumos pe care l‑am văzut până acum, marea limpede şi superbă, comori în bisericile ridicate şi întreţinute vreme de veacuri mai ales de Ţările Române. Peste douăzeci de ani probabil că nu va mai fi nimeni, mănăstirile se golesc, bătrânii mor şi tineri nu prea vin. Era să fiu dat afară dintr‑una din bisericile unei mănăstiri depărtate, de către un călugăr ce pretindea că nu‑s creştin căci nu vorbesc greceşte. Nu‑mi venea să cred. Gelu a şezut la mine, dar în cele din urmă nu l‑am văzut. Mi‑am întârziat plecarea în vacanţă ca să‑l văd la sosire, a întârziat. Apoi m-am reîntors mai devreme de la mare ca să-l văd înainte de plecare, iarăşi în zadar, plecase lăsând o scrisoare cu scuze pentru spargerea unui pahar. Iată consecinţele regretabile ale călătoriilor de studii. Sunt convins că şi tu ai petrecut foarte bine la mare şi că voi avea veşti în curând.

Al tău, Mihai (Sturdza)“

6

„Atena, 16‑X‑1966 (originalul scrisorii în greceşte)

Stimate Domn,

Din mai trecut am lipsit aproape neîntrerupt din Atena (deplasare de studii la Meteora, Congresul de studii balcanice de la Sofia, cel de studii bizantine de la Oxford şi altele), încât abia acum m‑am apucat serios de diversele obligaţii. Nu‑mi amintesc dacă am răspuns scrisorii dvs din 12 aprilie 1966 care mi‑a produs o deosebită impresie datorită foarte elegantei limbi greceşti pe care o folosiţi.

Biblioteca Academiei Române şi Institutul de arheologie primesc, cred, în mod regulat, Buletinul arheologic pe care‑l editează într‑un volum în fiecare an Societatea arheologică grecească (Bulevardul Regina Sofia, 22, Atena), precum şi periodicele anuale ale acesteia Jurnalul arheologic şi Materialele Societăţii arheologice. În aceste publicaţii veţi găsi ce vă interesează. O publicaţie numismatică anume nu se editează.

Pentru cercetări specializate de numismatică precum şi pentru diverse informaţii vă puteţi adresa doamnei Manto Iconomides, directoarea colecţiei de numismatică a Muzeului arheologic naţional (strada Tositza 2, Atena). Dumneaei vă va răspunde cu multă solicitudine (îmi este dealtfel rudă).

Sunt la dispoziţia dumneavoastră cu oricare altă informaţie (serviciu) şi rămân cu aleasă consideraţie, Leandros Vranusis.“

7

„Fábrica Nacional de Moneda y Timbre, Museo. Madrid, le 30 décembre 1966. M. Mihai Gramatopol, 2, rue Nanu Muscel, Bucarest 35, Rumania

Trčs honoré et cher Collčgue,

Je viens de recevoir votre travail „Qustions de numismatique Geto‑dace“ (50 feuilles dactylographiées ŕ une seule face, plus 14 feuilles de notes, 1 annexe de 2 feuilles, 2 feuilles d’explications des planches et XIII planches preparées avec les photographies tel que vous me faissiez l’annonce d’envoi dans votre lettre du 5 décembre ecoulé. Les six fascicules de Creşterea Colecţiilor ne sont pas encore arrivés.

Notre revue, un peu arrierée de parution les derniers mois, va ętre mise au jour immédiatement. Tous les numéros jusqu’ŕ décembre 1966 sont déposés ŕ l’imprimerie. Ainsi votre travail pourra paraître dans les premičres livraisons de 1967.

En vous remerciant de votre collaboration et avec les meilleures voeux de Nouvel An, veuillez agréer, trčs honoré Monsieur et Collčque, l’expression de mes sentiments les meilleurs.

Dr. Fernando Gimeno, Conservateur en Chef au Musée de la Monnaie.“

8

„American School of Classical Studies, Agora Excavations, March 10, 1967. Mr. M. Gramatopol, 2 Nanu Muscel, Bucharest, 35, Romania.

Dear Mr. Gramatopol:

Thank you for the interesting suggestion in your letter of March 3 just received.

I will be glad to discuss your proposed publication of stamps from Callatis with Professor Homer Thompson when he arrives here at the end of April. I think it is a good idea for a numismatist to publish stamps.

In the meanwhile, please write again and tell me how you propose to illustrate your stamps. The drawings in Mr. Canarache’s volume on stamps in Istria are not as good as goods photographs, but they are very much better than simple readings.

I look forward to seeing your article on stamps from Tomis.

Your sincerely, Virginia Grace.

Mrs. Maria Petropoulakou who is collaborating with me in a book on stamps of Cos suggests that I ask you if you would be willing (as Soviet scholars have been) to send us copies of the Coan stamps found in Callatis, also in Tomis, if there are any. These would not be published of course without specific permission from you, but might help us to correct errors in our manuscript, which certainly will not be actually in print for several years. We might also be able to help you with difficult readings of stamps of this class, as we have a very large repertory. We would need good photographs, rubbings or drawings.“

9

„Prof. Mihai Gramatopol, str. Nanu Muscel 2, Bucureşti 35

Stimate Domnule Gramatopol,

Cerându‑ţi scuze pentru zăbava răspunsului din cauza unor mutări şi răsturnări făcute aici prin Institut şi birouri îţi comunic că literele ∆ΥΟΗΣ pe monede nu cred să fie cifră, „2“ (lipsită total de analogii). Dacă literele sunt adâncite pot fi adaus ulterior; mai curând ne‑am gândi însă la vreun nume (antroponim?). Este oricum nevoie de o cercetare, găsirea de analogii, rămânând la loc de cinste... ipoteza şi conjectura! Cele mai cordiale salutări şi optime urări. I.I. Russu (1.04.67).“

10

„Paris, 28 mai 1967, 14 rue Desrenaudes

Dragă amice,

Îţi scriu după nu ştiu câtă vreme. Nu am deloc timp, mai ales în aceste ultime luni s‑au adunat atâtea lucruri de făcut şi cu slujba şi cu şcoala şi cu apartamentul pe care l‑am pus la punct cu mâna mea, căci vopsitorii, tapiţerii etc. te ţin cu anii şi sunt mai ales de o scumpete înfricoşătoare. Astfel încât, încetul cu încetul, cum aveam un moment, lipeam o hârtie pe pereţi, vopseam alţi pereţi, coseam o perdea, mă făcusem într‑un cuvânt fată‑n casă, hamal, femeie la toate, maître d’hôtel şi homme‑toutes‑mains. Când totul a fost isprăvit, am dat o primire foarte simandicoasă şi contrar obiceiului parizian şi aşteptărilor pariziene deloc plicticoasă.

Acum a sosit mama la faţa locului; după un avânt neistovit al primelor zile, când se angajase într‑un program mult prea încărcat faţă de distanţele şi complicaţiile Parisului, se odihneşte. Am avut şi vizita lui Radu Niculescu, neschimbat, care, precum ştii desigur, urmează un stagiu. M‑a distrat foarte mult vestea plecării lui Vlad la Los Angeles şi a dumitale la Călimăneşti. Sper că n‑ai avut prea multe angarale cu Nunuţă: acestea‑s genul de persoane care te dezgustă şi pe care pe bună dreptate, în ceea ce mă priveşte, le apreciez cu atât mai mult cu cât le văd mai puţin. (În acest context nu mai ştiu cine era numit Nunuţă, n.n.).

Aud că Gelu se plânge de lunga mea tăcere. Îi scrisesem totuşi de Crăciun, precum şi ţie şi lui Dan Berindei; se pare că poşta n‑a ajuns. Am avut ocazia de a găsi, la voia întâmplării, prin diferite anticariate unde zăceau pierdute şi pe preţ de nimic, multe din lucrările publicate în veacul trecut asupra ţărilor române. De fiecare dată rămâneam pe gânduri văzând ce văl opac şi plin de indiferenţă acoperă aici tot ceea ce are vreo legătură cu Europa răsăriteană. „Ça vous interesse, vous, ces pays là?“

Mi‑am constituit tot aşa un început de colecţie de hărţi vechi reprezentând ţările române, am vreo 15 până acum. Ai putea să vezi dacă s‑a scris vreo lucrare asupra acestui subiect şi cam câte hărţi există la Stampe.

Scrie‑mi te rog ce revistă numismatică vrai să‑ţi trimet, mi se pare că mă înştiinţaseşi deja asupra acestei dorinţe, dar fiind atunci în dârdora mutatului, ţi‑am pus scrisoarea bine şi aşa a rămas.

Al dumitale amic devotat, Mihai (Sturdza).“

11

„American School of Classical Studies, Agora Excavations, July 3, 1967.

Dear Mr. Gramatopol,

Thank you very much for your letter of March 20 with the list of Coan handles (received while I was in Egypt) and your note of June 1 with offprints enclosed.

I have discussed with Professor Thompson the possibility of your publishing in Hesperia your stamps from Callatis, but we both suggest that you write to her directly: Mrs. B.D. Meritt, Institute for Advanced Study, Princeton, N.J. 08540, U.S.A.

The fact is that Hesperia is in principle intented for the publications of finds of the American School of Classical Studies, or of articles related to the work of our scholars.

I am myself not very happy about an unillustrated publication of stamps. I would find the usefulness of such an article very limited. Whatever was new would not really carry convinction. Myself, I made many mistakes in my long article in Hesperia 1934, but the article continues to be valuable, because of photographs. Perhaps the publication of the Tomitan finds will convince us of the value of your proposed article on those from Callatis.

Yours sincerely, Virginia Grace.“

12

„Paris, decembrie 1967

Dragă amice,

Sunt convins că vei încheia acest an cuprins de o ruşine fără margini, căci sunt exact şase luni de când nu mi‑ai scris un singur rând. Nu sunt decât două explicaţii la această atitudine: ori faci economii la timbre, ori te‑ai lenevit fără speranţă de vindecare. Te rog totuşi să transmiţi felicitarea alăturată lui Radu şi Vioricăi de la care am primit o scrisoare foarte plăcută şi care a fost aruncată împreună cu tot curierul săptămânii de către o jupâneasă apucată de furia curăţeniei. Le‑am pierdut şi adresa cu această ocazie. Mai scrie‑mi câteva rânduri vesele din când în când. Al tău prieten Mihai (Sturdza).“

13

„Paris, 24 martie 1968

Dlui Mihai Gramatopol, str. Dr. Nanu Muscel 2, Bucureşti, România

Mihai dragă,

Am ales pentru tine o imagine pseudo‑clasică, că ştiu că domeniul îţi face plăcere şi că îl ilustrezi cu sârg. Ştii bine ce scrie pe faţada bătrânei clădiri din ilustrată, aşa că ia aminte la noţiunea de „om mare“ şi aminteşte‑ţi cum îl imitam, la Bucureşti. Ca să venim noi ceilalţi să‑ţi căutăm ca lui Bergson etc. cenuşa sub vreo dală sau în vreo nişă împodobită cu medalii reprezentându‑te stilizat. (à propos, la Viena, la Cabinetul de medalii m‑am gândit la tine). Cu drag, Răzvan (Theodorescu).“

14

„In flight with OLYMPIC, 18 august 1968.

Dragă prietene,

Mă aflu în zbor peste ţări şi mări, părăsind Grecia dumitale însorită şi guralivă spre a mă reîntoarce la Paris. Vacanţele au fost foarte plăcute şi liniştite, într‑un colţ pierdut al Cretei, într‑o mare de cleştar, un aer îmbălsămat etc.. Aveam nevoie de o perioadă de linişte după toate emoţiile şi angaralele prin care am trecut în cursul lunilor mai şi iunie. Ţi‑am primit mai demult scrisoarea în care mă felicitai pentru talentele mele de pedagogie ortoepică. Aşa elev mai rar. În sfârşit, am o amintire dintre cele mai neobişnuite, numai la asta nu mă aşteptam (probabil că citase eronat titlul unei piese de Ionesco, iar eu îi atrăsesem atenţia, n.n.).

L‑am avut la mine luna trecută pe amicul Vlad pe care l‑am adăpostit câteva zile sub o pătură istorică. Cred că‑ţi va fi povestit călătoria noastră pe valea Rinului şi în Austria, în noua sa maşină.

Mi‑a făcut o deosebită plăcere să‑l revăd, deşi găsesc că prea a devenit exclusivist cu părerile. Europa întreagă (cu excepţia României) nu face două parale, nimic pe lume nu se poate compara cu cele două somităţi ale civilizaţiei umane care sunt San Francisco şi Naum Râmniceanu. Hors de là point de salut. Glumesc, bineînţeles. (Nu era chiar o glumă, dacă te gândeşti că nici Sturdza, nici Georgescu n‑au pus piciorul într‑un muzeu de artă ori de arheologie, peste tot pe unde au colindat: de pildă Sturdza a fost în Creta, a aterizat deci ca şi mine la Iraclion, dar nici o vorbă despre marele muzeu de acolo ori despre faimosul sit al lui Evans de la Cnosos, situat la un sfert de ceas cu piciorul de Iraclion. Şi doar ambii se pretindeau istorici, chiar dacă modernişti. E ca şi cum te‑ai duce în Egipt fără să vezi Piramidele şi să te lauzi că te‑ai îmbăiat în Marea Roşie în nu ştiu ce staţiune cu vile splendide din prefabricate din beton, n.n.).

Mă bucur să aflu că pregăteşti lucrări de importanţă. Cred că acum întreaga echipă care ţinea fruntea sus la Cotul Ciorii şi aiurea a ajuns să se afirme, fiecare în domeniul său. Am aflat de volumul scos de Sorin prin prietenul său Ţepeneag care pretindea că mi l‑a adus. Bineînţeles că mi‑ar plăcea să‑l citesc (deşi lui Sturdza poezia îi spunea tot atât de mult ca muzica preclasică, n.n.).

Şi subsemnatul, tot scotocind şi cercetând, a depistat o mare cantitate de scrisori, studii şi articole necunoscute. Am dat deja la tipar la Paris un articol care va apare într‑o revistă a Sorbonei, apoi m‑am pertractat de curând şi în principiu pentru a publica la Bucureşti câteva povestiri fantastice şi necunoscute despre români, apărute în străinătate în epoca romantică. Vom vedea deci ce ne va aduce viitorul.

Voi ce‑aţi făcut vara asta? Al n‑lea Costineşti? Mai dă‑mi câteva noutăţi. Uitasem să‑ţi spun că te‑am văzut într‑adevăr pe Podul Mogoşoaiei. Nu numai că nu ai arătat nici un entuziasm şi nici o veselie în clipa trecerii mele, dar arătai o fizionomie ambetată absolut (nu scrutez de obicei sardelele cuprinse în limuzinele oficiale, mai ales când acestea se află în cortegiul unei personalităţi exhibate în public, în cazul de faţă De Gaulle al cărui traducător Sturdza era, n.n.). Nu mă aşteptam la o asemenea atitudine din partea dumitale, doar nu vin atât de des încât să fi ajuns să te plictisesc cu vizitele mele. Dar poate că aşa eşti dumneata mahmur înainte de dejun.

Acestea fiind precizate, te salut de la înălţime. Al dumitale Mihai (Sturdza).

P.S. Mai ţii minte care a fost anul în vara căruia am petrecut vara în vila‑muzeu de la Mangalia? Atunci când o vizitatoare unguroaică admira îndeaproape coapsele lui Hercule?“

15

„American School of Classical Studies, Agora Excavations, October 12, 1968.

Dear Mr. Gramatopol,

Thank you for your letter of September 30, 1968. I look forward to receiving soon the copies of your article on the stamped fragments from Tomis. Are you sending other copies to Athena, for instance to the various foreign archaeological schools? I would like to give a second copy of your work to an institution that had already received one, since they will be needed.

Your stamps from Callatis and from „barbarian“ sites will form another interesting publication, deo volente.

Yours sincerely, Virginia Grace.“

16

„Paris, 10 noiembrie 1968

Dragă prietene,

Să ştii că m‑ai spăriat di tăt. După ce nu dai nici un semn de viaţă vreme de câteva luni şi păstrezi o tăcere exemplară, vii acum deodată să mă zoreşti cu furnizări de articole istorice. Je ne demande pas mieux, numai lasă‑mă vreo zece zile, sau chiar două săptămâni, să‑mi adun gândurile şi să aşez în ordine un articol bibliografic, cu prezentare şi referinţe, intitulat: „La Question d’Orient, l’Empire Ottoman et les Balkans vus par la presse française au temps de la guerre de Crimée, 1853‑1856“. Nu pot să dau altceva deocamdată, „Roznovanu etc.“ este dat şi tot zilele astea am predat unei reviste alt articol bibliografic: „La Russie vue par la presse parisienne de 1848 à 1859. Bibliographie d'un réquisitoire“. M‑am gândit o clipă să dau pentru revista dumitale de la Bucureşti un studiu care va fi interesat fără îndoială mai mult: „Les correspondances moldovalaques de la Gazette d'Augsbourg, 1834‑1859 “, unde identificam autorii articolelor anonime publicate de acest mare ziar. Dar las asta pentru anul viitor, dacă permiţi. Tot aşa alte studii pe care le pregătesc despre: „Un Roumain méconnu (Saint‑Marc Girardin)“, despre „La crise diplomatique à Constantinople vue en 1857 par le prince de Samos et par le ministre des Etats Units“, unde folosesc arhive particulare pe care le‑am găsit după căutări îndelungate, precum şi articole anonime trimise de la Stambul de Ion Ghica.

Precum vezi, dispun acum de un material destul de însemnat, vreo două mii de articole din toate marile ziare europene dintre 1848 şi 1859, cu privire la chestiunea românească, scrise de jurnalişti străini sau de patrioţi moldovalahi. Mă simţeam la un moment dat depăşit de cantitate, dar acum sunt aproape de sfârşit, după trei ani de scotoceală prin colecţiile cele mai bizare (zicându‑mi că nu se ştie de unde sare iepurele, văd că avui dreptate).

Îmi rămâne să le clasez. Aşa că rău faci spunându‑mi să mă ocup de istorie şi nu de nuvele romantice. Nuvelele romantice sunt găsite pe parcurs, trebuie să le fac şi lor o soartă. Când le vei citi te vei îngrozi. Astfel, ai puţină răbdare; eu, în ceea ce mă priveşte, sunt foarte bucuros de propunerea pe care mi‑o faci. Cu drag şi la mulţi ani pentru ieri, Mihai (Sturdza).“

17

„14 rue des Renaudes, Paris 17, 25 februarie 1969.

Scumpe amice,

Am întârziat oarecum cu răspunsul la rândurile primite acum câteva săptămâni şi mai ales cu mulţumirile pentru felul magistral şi prietenos în care ai mijlocit Chestiunea Strâmtorilor şi trecerea Dardanelelor. Iată că o problemă nerezolvată de veacuri şi‑a găsit, datorită dumitale, o soluţie paşnică în coloanele unei reviste. Am primit exemplarul primei corecturi şi‑l voi reexpedia redacţiei în cursul acestei săptămâni. N‑ai putea să‑mi indici un organism numismatic de aici, susceptibil de a pofti tinere speranţe, prin canalul cultural legal, diurna, casa şi masa căzând în spezele biroului meu? (Evident că toate aceste promisiuni erau vorbe goale, fiind conştient de aceasta chiar în epocă; mă amuza însă optica falacioasă, în ce mă priveşte, a lui do ut des, un alt fel de pantalonadă. Biroul în chestiune era o anexă a Ministerului de externe francez, unde lucra Mihai, şi care se ocupa cu primirea personalităţilor străine, Association pour l’accueil des personalitées étrangères, n.n.).

Sunt acum în dârdorile dichiselii urmând să fiu faţă, dar mai la spate la ospeţele ce se vor desfăşura pentru the big guest. (Vizita pe care Ceauşeştii i‑au întors‑o lui De Gaulle). Bineînţeles, nu voi fi nici pe departe prima figură aşa cum a fost cazul astă primăvară la Găieşti. Trebuie să‑mi cumpăr o fizionomie de ocazie, sumbră şi încărcată de subînţelesuri, ceva intermediar între Strâmtoarea Dardanelelor şi canalul de Panama. Skila şi Haribda, ce mai.

Primii nu de mult câteva rânduri de la Vlad, de unde aflu că eşti tot aşa de plicticos şi tăcut, dar că Dundi este femeie emancipată şi liberă. Nici nu ştia ce vorbă mare zice cu asta. Al dumitale amic, Mihai (Sturdza). “

18

„Fábrica Nacional de Moneda y Timbre, Museo. Madrid, le 3 Mars 1969, M. Mihai GRAMATOPOL, 2 rue Nanu Muscel, Bucarest 35, Romania.

Cher Monsieur,

J’ai le plaisir de répondre à votre lettre de 16 février écoulé concernant votre article pour la revue NUMISMA.

Ce travail, tel que je l’ai dit à M. Rauta quand il m’a posé la question de votre part, est composé d’imprimerie, c’est‑à‑dire sur le point d’être publié.

Il n’y a pas question sur l’interêt de sa publication et c’est seulement par une malheureuse chance dont je ne peux pas savoir l’origine qu’il n’est pas paru dans le numéro 1967. Peut‑être la cause a été le changement de programme éditorial rassemblant dans un seul exemplaire tous les numéros de l’année.

Pourtant, je regrette de ne pouvoir pas vous préciser le calendrier de publication, car cette matière n’est pas à la portée de ma main. Je peux seulement vous avancer que les premiers numéros à paraitre seront maintenant ceux de 1960, janvier et suivants, des numéros correspondant à une étape arriérée dont on remplit le manque en même temps que les numéros courants se préparent. Je comprends vos sentiments à propos et je n’aurais voulu me trouver en faute envers vous. Je vous prie, Monsieur, de bien vouloir accepter mes excuses et de me considérer à vos ordres. Je me permets de transmettre votre lettre et la présente à M. le Directeur de Numisma pour sa connaissance. Veuillez accepter, cher Monsieur, l’expression de mes sentiments les plus dévoués.

F. Gimeno.“

19

„Paris, 28 iulie 1969

Dragă amice,

Multe mulţumiri pentru urările de fericire pe care le primesc cu atât mai bucuros cu cât ştiu că ele vin de la un vechi şi devotat prieten. În ceea ce priveşte articolul de care‑mi vorbeşti pentru revista „Apulum“ trebuie să‑ţi spun că, deşi proiectul mă interesează foarte mult, nu prea văd cum îi voi putea da curs în viitorul apropiat, date fiind numeroasele angajamente luate în ceea ce priveşte mai ales pregătirile căsătoriei, şi apoi chiar în domeniul lucrărilor mele (pentru care biroul nu‑mi prea lasă vreme) unde am câteva articole în curs. Spune‑i te rog lui Dan Berindei că articolul pentru „Revue roumaine d’historie“ (Gazeta de Augsburg) este început, dar neterminat, şi că îl rog să‑mi trimită câteva date biografice sumare despre Jacques Allèon, mai ales anii de viaţă, pentru o notă de subsol. Câtă corespondenţă a sa se află la Academie? În problema biroului cu târguieli am spus ce trebuia, acum cu vacanţele totul e mort, va trebui să reiau problema în Octombrie, ceea ce voi face sigur. (Vax albina, cremă de ghete! n.n.). Al tău prieten, cu drag, Mihai (Sturdza). P. S. Am trimis la Revue du Sud Est Européen 2 pachete cu cărţi acum două luni (dl. Duţu îmi scrie de 2 cărţi primite), iar săptămâna trecută câteva extrase dintr‑un studiu recent, dintre care două pentru tine, te rog dă unul mamei.“

20

„Dr. Cl. TSOURKAS, 9 Rue 25 Martiou, THESSALONIKI-Grèce. Salonic 9 Noiembrie 1969 (originalul este în româneşte).

Mult stimate Domnule M. Gramatopol,

Cu deosebită plăcere am primit fromoasa Dvs. carte „Moira, mythos, drama“ şi ţin să vă exprim cele mai calde mulţumiri pentru delicata Dvs. atenţie. Am citit‑o cu deosebit interes. Este o lucrare de gândire matură în care subiectul este tratat cu adâncime şi competenţă. Privirea lui dintr‑un punct de vedere modern şi actual este extrem de interesantă şi originală şi dă cărţii dvs. o valoare care merită să fie cunoscută dincolo de frontierele României prin traducerea ei într‑una din limbile internaţionale. Primiţi sincerele mele felicitări. Sunt fericit să constat şi cu această ocazie că tradiţia clasică continuă să fie vie încă în Ţară. Voi consacra cu plăcere cărţii Dvs. o prezentare în revista „Makedoniki Zoi“ pe care o dirijez.

După numele Dvs. bănuiesc că sunteţi rudă cu prietenul meu D‑rul Demostene Gramatopol, căruia vă rog să‑i transmiteţi salutările mele de prietenie. Cu distinsă stimă, dr. Cleobul Tsourkas.“

21

„Paris, 18 ianuarie 1970

Cher amice,

La mulţi ani şi mulţumesc pentru urările de an nou fericit pe care ţi le întorc îndoit. Zi‑mi te rog unde şezi cu jobul, să ştiu ce să fac cu prof. Picard, de la care n‑a picat niciodată nimic şi fără o chestie binevoitoare de acest gen nici o bibliografie nu‑i posibilă. Deocamdată nu voi mai da urmare amabilei tale propuneri de colaborare cu articole. Aflu că primul iar a ieşit la puricat, vai de cozonacul lui! Dacă nu mă luam după cai verzi, acum era publicat la turci. Am alte câteva în curs. Aminteşte‑i te rog lui Harnav junior (Florin Mărculescu) să n‑o uite pe mătuşa mea sau eventual pe mama. Am avut plăcerea să‑l văd înainte de Crăciun cu o soţie nu tocmai idealistă (Sturdza plătise o noapte la un hotel ieftin parizian pentru a‑i caza pe cei doi abătuţi în tranzit din Egipt pentru două zile la Paris şi solicita achitarea urgentă către mamă sau mătuşă a contravalorii în lei a acelui cost, n.n.). Mai zi‑mi din când în când două vorbe de şagă.“

22

„Paris, 11 ianuarie 1971

Dragă amice,

Iată, îţi trimet o poză înfăţişându‑te mergând la revelion să urezi cu sorcova. Mie, ca tată de familie, îmi sunt de acum înainte interzise aceste distracţii. De aceea apreciez cu atât mai mult felicitările pe care mi le trimiţi cu ocazia fericitului eveniment familial. Este într‑adevăr o clipă importantă şi aducătoare de multă bucurie.

Am o singură neplăcere în acest început de an, neplăcere care de la dumneata provine. Este vorba de articolul meu care de mai bine de doi ani mucezeşte la redacţia istorică cu pricina. Fiind vorba de probleme de acum o sută şi nu ştiu câţi ani, ar putea eventual să mai aştepte. Aş dori totuşi să‑l recuperez spre a‑l da altor muşterii mai rapizi. Poţi te rog să vezi cum ar fi posibil să‑l am îndărăt, motivul refuzului mi‑ar fi indiferent, de exemplu „spre corectură“ sau altceva asemănător. Te rog fă‑mi acest serviciu, acum că şezi pe Calea Victoriei îţi va fi desigur foarte uşor. (Institutul de istoria artei se afla pe Calea Victoriei, eu locuiam la vechea adresă din Cotroceni, n.n.) Al tău cu multă prietenie, Mihai. Am uitat să‑ţi spun că am primit şi felicitări şi de la dna Emandi (fostă soacră a lui Grigore Ghica, plecată cu fata şi cei doi copii ai lui Grigore în Statele Unite, după ce fusese un timp colegă cu noi ca traducătoare la IPROCHIM, n.n.) pe o poză înfăţişând o căsuţă albă. Am verificat deci cu plăcere.“

23

„Bucureşti, 4.V.1972 (trimisă la Sofia în cursul stagiului meu de trei luni în Bulgaria).

Dragă Mihalache,

Îţi mulţumim pentru lunga scrisoare şi ne bucurăm să aflăm că în ciuda ficatului (eram la aproape un an după o hepatită virală, n.n.), lucrurile par a merge bine. Numai timpul, vremea să nu fie prea urâtă, mai ales acum când ai de colindat ţara; pot să te anunţ că aici e o vreme ce ne neurastenizează, frig şi ploaie întruna ceea ce ne‑a stricat cu totul cele patru zile libere avute de 1 mai. Am plecat totuşi la Buşteni, dar mai mult mânaţi de frica zugrăvelii care se face în casă. Cu mare lucru nu prea am a te ţine la curent, mondenităţile îşi urmează cursul dar unul pe care‑l cam ştii. Andrei şi‑a inaugurat casa cu o mică petrecere (Andrei Gheorghiu, căsătorit pe atunci cu Sanda Şora, apoi ambii plecaţi în Germania, n.n.), Bebina (Doina Dobrescu, plecată împreună cu soţul ei Beby în R.F.G., via Berlin est, cum am specificat în text, n.n.) a dat o alta în care a „umilit‑o“ chiar şi pe Alexandra cu bunătăţile oferite. La concursul pentru „cea mai dotată gospodină“ s‑a plasat distanţat în frunte: Ruxandra în schimb a fost ofuscată văzându‑se pe ultimul loc. Învierea am făcut‑o la noi cu vreo 30 de amici. A fost bine, dar casa nu se prea pretează bairamelor, în această privinţă avem de ce regreta Caragea Vodă. Sper să te împaci bine cu Siupiurica (o cercetătoare de la Institutul sud‑est european care fusese în aceeaşi perioadă în Bulgaria, dar pe care n‑am întâlnit‑o deloc, căci bulgarofonă fiind nu se prea învârtea prin micul cerc european al străinilor din Sofia, n.n.), am aflat câte ceva despre ea din scrisorile către Andrei Pippidi. Se pare totuşi că au progresat…, de altfel (trei cuvinte indescifrabile, n.n.) şi tu. Te îmbrăţişăm cu toţii cu drag, pe curând, Vlad (Georgescu).

P.S. Alina şi Valeri (Vântu) se vor muta şi ei zilele astea într‑o vilişoară la şosea.“

24

„Paris, 22 mai 1972 (Scrisoare trimisă la Sofia, la adresa unde stăteam când mă aflam în capitală: Ţanco Ţerkovski 29)

Dragă amice,

Constat cu plăcere surprinsă că, pe lângă faptul că eşti cu fler subţire, aspiri şi la ceafa groasă. Ruşine! Scrisoarea dumitale mi‑a ajuns „po vozduh“, aşa cum prevede eticheta lipită strâmb de dumneata. Fericitul eveniment se lasă aşteptat, de 4 zile aşteptăm cu toţii durerile facerii. Prietenul dumitale se pare că n‑a apărut încă pe uliţele Parisului. Nu mânca prea mult praz, că şi aşa n‑ai haz. Nevasta mé s‑o bucurat di complimentili ce li depui şi mă roagă să‑ţi spun asemenea dar pe franţuzeşte. Sper să fiu în măsură să‑ţi transmit curând un alt studiu de data asta dovedind că Junimea de la Iaşi a fost creaţia masoneriei. Va fi considerat, pesemne, ca o poznă. În schimb te rog să mă ţii la curent cu operele tale, nu‑mi vine să cred că nu faci altceva decât să dormitezi legănat în trenul Bucureşti‑Sofia şi la dus şi la întors. Ce face Harnav (Sorin Mărculescu n.n.)? Cu multă prietenie al tău şi mai vechi amic, Mihai.“

25

„Bucureşti,11 iunie 1972 (dna Sturdza s‑a aflat la tratament la sanatoriul balnear Siemens, din vecinătatea Muzeului; scrisoarea mi‑a fost expediată în Bulgaria, după reîntoarcerea sa la Bucureşti).

Dragă Mihai,

Mulţumesc pentru urările matale pe care le‑am găsit la înapoierea mea de la Mangalia, după care am făcut un salt la Iaşi. Acum I settle down to work şi această duminecă am petrecut‑o răspunzând la vasta corespondenţă primită. Închipuie‑ţi că am fost la Varna, nu cu maşina proprie a cărei livrare întârzie în mod supărător, ci cu o excursie ONT de la Mangalia. Am fi putut să ne întâlnim la rujuri sau la esenţa de roze de la standurile care atrăgeau ca magneţii pe tovarăşii mei de excursie. Mărturisesc că, prea puţin afaceristă, am preferat să mă plimb pe coastele de la nisipurile de aur şi pe străduţele care coborau spre port în Varna, însoţită de croncănitul asemănător cu cel al curcanilor proferat de „mouettes“ enorme pe care trebuie să le fi observat la Varna peste tot. Mi‑a plăcut foarte mult. Am luat masa în punctul cel mai înalt al nisipurilor care este într‑adevăr ca o Sinaia în miniatură. M‑a deranjat foarte mult faptul că mă aflam pentru prima oară într‑o ţară unde nu puteam să mă fac înţeleasă. Am avut două ore de plimbat în Varna, dar nu am ajuns să văd prea multe din cauza lipsei totale de simţ de orientare de care sufăr. Nu îndrăzneam să ajung prea departe. Mi‑a plăcut foarte mult şi mi‑a stârnit dorinţa să văd mai mult şi să revin.

La Mangalia m‑am răsfăţat la tratament după zece zile absolut „hectic“, am zugrăvit şi curăţat toată casa, internând‑o pe mama la geriatrie ca să pot opera şi lipsi la Mangalia. Zilele mele erau numărate, dar am reuşit să‑mi îndeplinesc tot programul, cu toate că mama a venit acasă o săptămână mai devreme decât era convenit. Am fost să fac o vizită coanei Tudoriţa la Muzeu: m‑a primit ca şi cum aş fi făcut parte din memorabila bandă arheologică. S‑a deschis o sală nouă jos, onorabilă căci n‑a ajuns în faza de ornamentaţie, sunt numai vitrinele cu vestigii. În schimb nu mi‑am putut ascunde oroarea la vizitarea celorlalte săli: s‑a refăcut instalaţia electrică şi s‑au pus în funcţiune corpuri de iluminat care ar putea părea normale la bodega Trei Sarmale, dar care încadrând fără economie opaiţele şi capitelurile fac un efect dezastruos: becuri puternice pe aplice garnisite cu franjuri de sticlă, lanterne gen fier forjat de tinichigerie, iar la parter lămpi ca cele cu gaz, cu abajur ca trandafiri de porţelan. Se pare că bietul muzeograf a protestat, dar cum a putut tot proiectul să fie pus în aplicaţie fără să‑l vadă cineva cu răspundere, nu înţeleg (Adrian Rădulescu, sau Răzulescu cum i s‑a spus, a răzuit Muzeul din Constanţa făcut de Canarache, aşa că cel de la Mangalia, realizat tot de acelaşi, nu mai conta; important este că prins în jocul unor intrigi subalterne şi provinciale, a acceptat să se strice tot doar ca să‑şi păstreze postul de director şi a reuşit, n.n.). Se pare însă că vânzătoarea de la respectiva prăvălie de menaj şi‑a luat angajamentul să înlocuiască globurile crăpate dacă e cazul. Jalnic!

Toate acestea ca să ajung la vestea cea mare: Mihai are un al doilea băiat denumit Adrian. Nu mă aşteptam la acest nume, dar îmi place şi cel puţin nu va putea fi confundat cu ceilalţi Sturzeşti printre care aceleaşi nume se învârtesc. N‑am văzut încă pe nimeni. Nu ştiu ce se petrece, nu ştiu ce bairamuri au fost. Am aflat numai că s‑a prăpădit mama lui Orăscu (Şerban, n.n.) şi bunica lui Radu Niculescu. Olga şi Niky şi‑au pus casa la punct până în cele mai mici amănunte, iar aceasta este într‑adevăr foarte potrivită pentru ei.

Ne bucurăm de o vreme splendidă. În trei săptămâni am avut o mică aversă la Mangalia. La Iaşi teii înfloreau. Nu ştiu de ce acest miros mi se pare specific Iaşului. Am stat la C. Georgică, unul din singurii ieşeni care nu e grangur, care mai şădi boereşti în cele trei camere ale lui, cu maica Liza care‑i poartă de grijă. O adevărată bae de linişte după celelalte băi de la Mangalia, „incluziv“ cea de sindicalişti ardeleni.

Iartă te rog această scrisoare dezlânată, dar m‑am sculat de zece ori între timp. De mâine mă apuc de traduceri. Mi‑am văzut visul cu ochii: am tradus o carte înainte de a mă apuca de reparaţii: şi am avut satisfacţia să‑l văd pe autor din ce în ce mai entuziasmat. Acum văd că spui că te întorci pe la mijlocul lui iunie. Totuşi, dat fiind că mi‑am dat silinţa să‑ţi scriu îţi voi trimite scrisoarea, dar mă voi consulta cu Vlad în ceea ce priveşte adresa. Cu alese sentimente, Ileana Sturdza.“

26

„Paris, 1 iulie 1972.

Dragă Mihai,

Este o sâmbătă ceţoasă cu un smog spectaculos şi cu caruselul automobilelor de week‑end care se rotesc în jurul meu pe boul. Péripherique. Zilele trec incredibil de repede şi fiecare obiectiv înseamnă un voiaj complicat. Totul este până te obişnuieşti. Pe profesorul meu, de pildă, M. Rolent (?) l‑am căutat la Sorbona de unde mi s‑a spus că este la Ec. Norm. Sup., iar acolo că este „en retrait“. N‑avea telefon, dar i l‑am găsit. Ca şi la noi, vedetele se ascund. M‑a primit cu multă gentileţe şi mi‑a dat şi o lucrare personală cu dedicaţia „en remerciement et en cordial hommage“. Colegul său se va ocupa în toamnă de teza mea şi va face demersurile necesare pentru a putea fi primită (sper cu succes). Formula „je ne peux rien promettre“, care este pe buzele tuturor, dar să sperăm că va fi eficient. El pleacă în Grecia şi va reveni peste două luni. În excelente relaţii cu Pippidi. Mi‑e teamă ca pasiunea mea iconoclastă să nu‑mi prejudicieze în cazul acesta. Mi se pare că am tras tare în vitamina PP. N‑am ajuns să văd Notre Dame, nici Saint Denis, administraţia mă doboară. Telefonează‑i lui Moussy, o să‑i facă plăcere, familia mea te are în multă simpatie. Am văzut‑o în trecere pe Irina (Andreescu), s‑a occidentalizat complet, este un iceberg îmblănit cu gheaţă. Personal, am fost electrizat de Paris prima zi, acum începe procesul de blazare. Cu banii stau mizerabil, aşa că te rog să‑i laşi lui Gaston Cosma biletul alăturat într‑un plic la condică (dacă nu este în concediu). Te îmbrăşişez, Pavel (Chihaia). “

27

„New York, 28 martie, 1973.

Dragă Mihalache, viaţa mea se desfăşoară destul de plăcut şi domol, am cursuri de două ori pe săptămână câte 2 ore, în rest sunt liber să‑mi văd de ale mele. Profit ca să citesc mai ales lucrări generale, de teorie, inclusiv retorice la care mi‑ai dat şi tu unele sugestii. Viaţa new‑yorkeză este mult mai activă şi pasionantă, mă refer numai la partea artistică fireşte – decât California. Eşti literalmente copleşit de mulţimea teatrelor, muzeelor, concertelor de toate felurile, gusturile şi nivelurile. Dacă reuşeşti să scapi cu capul nespart şi nejefuit, sunt multe lucruri care te pot bucura. Dar şansele, mai ales în această regiune vecină cu Harlemul, sunt puţine. La 500 m de Universitate începe un parc la intrarea căruia scrie cu litere mari: „Cautions. High Crime Area“. Am auzit că una din amicele noastre a devenit liberă: ce faci? (E vorba de Alexandra Iuca divorţată de Răzvan Theodorescu). Eu mă întorc în ziua de 1 iunie, până atunci te îmbrăţişez cu afecţiune, Vlad (Georgescu).“

28

„Düsseldorf, 20 octombrie 1973 (scrisoare de la Doina Dobrescu, de factură cam caragialească, cu tot respectul datorat autoarei, trecută prematur în lumea drepţilor).

Dragă Mihai,

Cred că ştiai că nu te‑am uitat. Să‑ţi spun drept, mi‑e tare dor de tine şi de discuţiile purtate în casă, pe străzi şi păduri. Nu ţi‑am scris până acum din cauză că sufleteşte încă am avut de luptat cu ceea ce am lăsat şi cu amintirile. Şi dintre aceste amintiri erai şi tu. Dragă Mihai, am luptat cot la cot cu Baby, am înfruntat alături de el nesiguranţa, teama şi câteodată satisfacţiile. Lupta aici este grea şi nu ştiu câţi sunt pregătiţi să o înfrunte. Dar crede‑mă că am obosit şi când mă gândesc că mai avem încă puţin de dat din coate, cum zice românul, ca să ne aşezăm pe linia de plutire.

Singurele satisfacţii au fost călătoriile, căci eram avizi de ele şi micile economii pe care le‑am putut face, chiar şi mari datorii, s‑au dus pe vizitarea acestor minuni vechi de artă şi oraşe. Prin Neckermann am luat o excursie pentru 3 săptămâni în Marbella. Dacă ai putea să ţi‑o închipui, un amestec de vechi şi nou ca orăşel pe malul Mediteranei: blocuri şi vile de toate felurile, iar în centrul ei, mai retras spre munte, oraşul vechi cu case pătrate, albe, ţigle roşii, obloane la ferestre şi muşcate atârnate de geamuri, peste străzi (care aveau lăţime 1,30‑2 m maxim) şi pe zidurile albe. Butici foarte scumpe şi magazine spaniole pline cu de toate, de trebuiau să‑şi expună mărfurile şi afară de nu mai aveai pe unde să mergi. Am vizitat Granada, Sevilla, Cordoba, Cerez, Tangu şi Tetuan. Nu cred că trebuie să‑ţi mai descriu nimic, tu ştii ce se poate vedea acolo, iar vorbele mele nu pot descrie minunile lumii. După aceea Parisul, Olanda, Belgia şi Germania unde am găsit multe cunoştinţe şi unde am făcut bârfe şi chefuri româneşti.

Şi pentru că am ajuns la capitolul bârfe, hai să începem! În primul rând Răzvan Theodorescu am auzit că umblă cu o tipă tânără şi minijupată pe la toate restaurantele şi barurile bucureştene. Îmi pare rău de Alecu. Noi am mai scris, dar câteodată mi‑e penibilă situaţia. În orice caz o admir că a ştiut şi a putut să se despartă la timp. Răzvan nu a catadixit să ne trimeată nici o vedere, ce prieteni am avut. Ştiu că ai mai sunat pe la Filitti, dar ei nu sunt oameni de înţeles. Sunt foarte influenţaţi de Anca Gheorghiu care îi tot vizitează. Ea este încurcată cu un avocat însurat şi mai în vârstă. Tipul ei de la Paris pe lângă nevastă mai are şi un băiat. Aşa că speranţele ei s‑au spulberat complet. Trebuie să ştii că acum se plânge pe la prieteni că tu ai speriat‑o că voiai neapărat să te însori, iar ea săraca nu ştia de ce vrei aşa de repede, ce dedesubturi ascundeai cu această grabă. Auzi ce curaj pe ea, în loc tu să spui aşa ceva, ea invocă măgăria asta. Ca să vezi ce gândea ea şi îţi spune ţie că tu aveai acea intenţie.

Dragul meu, să ştii că m‑am amărât tare mult când mi‑am amintit de persoana cu care tu voiai să te însori. Măi omule, cum puteai să faci o asemenea mare greşeală. Zău, dar nu‑ţi mai aminteai când am întâlnit‑o goală puşcă, legată la o ureche pe plaja de la Costineşti când am fost noi cu Beby şi Bebeluşul în vizită la prieteni? Zău Mihai nu te mai prosti cu astfel de femei, nu sunt de tine, pentru Răzvan aş mai zice, dar tu, la calităţile sufleteşti şi morale pe care le ai nu poţi să‑ţi cauţi aşa ceva. Hotărăşte‑te la un gen de persoană cultă, cu orizonturi şi drăguţă, dar nu la o aiurită care să‑ţi mănânce sănătatea şi ficatul (cred că‑ţi aminteşti).

Vorbeşte cu Mama, poate să‑ţi prezinte pe Lavi Ciocâlteu, dacă între timp nu s‑a căsătorit, vecină cu noi, 30 ani, medic. Vezi, tot timpul mă gândesc la tine şi‑mi fac probleme. Acum hai să‑ţi povestesc despre Anca (Dabija).

Dragă Mihai, ţi‑am mai spus că tu eşti un om mult prea fin şi pe unele femei trebuie să le iei mai brutal şi bărbăteşte. Bărbatul lui Anca, Radu, jumătate se potriveşte cu tine. Adică este un tip care toată tinereţea a studiat şi cu dârzenie a ajuns să se afirme. În acest timp nu prea a avut contact cu femei de lume, ci ce mai apuca din jur ca medic. Acum s‑a hotărât să se însoare şi a cerut‑o pe Anca, care lângă el nu mai face nici o mutră, este comandată şi acceptă cu diplomaţie, dar câteodată e cu moralul scăzut. El e cam brutal, dar acest lucru este că nu a avut de a face cu femei de societate. În schimb este un om ce ştie ce vrea şi ţine la Anca. Noi nu i‑am mai văzut de la nuntă, am fost mult invitaţi la ei, dar nu prea avem bani şi timp. Poate că spre primăvară, cu toate că sunt la o depărtare de 200 km (lângă Amsterdam, n.n.), deci două ore şi jumătate cu maşina noastră, să‑i vizităm. Noi le‑am fost naşi şi pentru asta am cheltuit destul ca să ne ducem la Paris. Dar ca veche prietenă a lui Anca şi ca obligaţii sentimentale nu‑i puteam refuza.

Dragă Mihai, întâi trebuia să‑ţi mulţumesc pentru gândul tău de a‑mi trimite dulceţurile perfecte de la Călimăneşti. Nici nu ştii ce bucurie mi‑ai făcut. Mă revedeam la voi, când veneai cu cafeluţa dimineaţa (parcă am senzaţia că o şi miros). Am stat la voi puţin, dar mi‑au rămas adânc în suflet clipele acelea şi de multe ori le retrăiesc şi le revăd. Ce mai face mama, sora şi nepotul? Te rog transmite‑le toată afecţiunea noastră şi multe sărutări. M‑ar bucura mult să‑mi scrii şi să‑mi povesteşti despre tine, despre familie şi prieteni. Ce mai face Vlad? Nevastă-sa zice că are succes pe aici, nu mi‑a scris cu toate că ştia adresa noastră, dar o înţeleg, se răzbună oarecum că am cam pus‑o la încurcătură. Aşa se întâmplă când nu‑ţi păzeşti bărbatul şi în schimb meseria, cu toate ale ei, este pusă mai presus decât mariajul.

Cred că eu voi termina scrisoarea, am crezut că Baby va veni la timp ca să‑ţi scrie şi el câteva rânduri, dar văd că întârzie, cu toate că nu m‑a anunţat. Vezi, se repetă obiceiul de la Bucureşti (măcar aici nu avem telefon).

Deci, dragă Mihai, trebuie să mă despart iar de tine, de data asta în scris şi sper că poate îmi vei răspunde.

Dacă afli adresa lui Bebe Roman, scrie‑mi‑o te rog, căci nu am dat de el. Eu te sărut cu toată prietenia, Doina (Dobrescu).

P.S. Cred că şi Baby ar face acelaşi lucru, aşa că cele mai bune gânduri de la el. Treci pe la mama ca să‑mi răspunzi.“

29

„Bilet lăsat la Institut de Ion Frunzetti, pe vremea directoratului său (fără dată, dar prin 1973).

Dragă D‑le Gramatopol,

Extrasul pe care mi l‑ai lăsat mă încredinţează că eşti „the right man“ pentru a te ocupa (în subsidiar, dar nu în ultimul rând) de medaliile, monezile (şi caetera... –sic–) din ultimii 30 de ani, cu competenţă şi sapienţă. Ia contact cu mine, dacă eşti bun. Cred că vom putea să ne mândrim cu contribuţia D‑tale. Ave! Frunzetti.“

gust-et-2

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2

cronici-250x500