Geme și Camee

REFERAT

Asupra tezei de doctorat
Geme şi camee din colecţia Cabinetului numismatic
al Bibliotecii Academiei R.S.R.,
teză elaborată de Mihai Gramatopol


Alegerea acestei teme ca teză de doctorat este, pe de o parte, urmarea firească a preocupărilor anterioare ale autorului, concretizate în mai multe studii publicate în ţară şi străinătate, iar pe de altă parte efectul tentaţiei, pe care colecţia de pietre gravate a Academiei (965 piese inedite) a exercitat-o asupra unui cercetător înclinat
să studieze arta greco-romană în contextul istoric al epocii.
În forma ei actuală, lucrarea are 199 pagini dactilografiate şi 47 planşe cu 987 fotografii (publicate în Collection Latomus, Bruxelles, vol. 138, 1974), materialul fiind orânduit după cum urmează: 1. Cuvânt înainte (5 p.), 2. Formarea colecţiei (2 p.), 3. Stadiul publicării (1 p.), 4. Iconografia imperială (40 p.), 5. Grylloi şi caricatura elenistico-romană (4 p.), 6. Gliptica la Dunărea de jos (10 p.), 7. Consideraţii generale asupra colecţiei (18 p.), 8. Încheiere (2 p.), 9. Un număr de 217 note bibliografice (12 p.), 10. Catalog (97 p.).
La începutul lucrării se arată valoarea deosebită şi importanţa excepţională a colecţiei Academiei, care, din anumite puncte de vedere, este comparată cu alte colecţii similare din lume.
Se subliniază totodată modul şi perioada scurtă în care ea s-a format, stadiul cu totul nesatisfăcător al studierii şi publicării acesteia. Rezultă că, înainte ca autorul să pună în ordine şi să publice unele materiale din cuprinsul ei, colecţia era foarte puţin cunoscută chiar în ţară, fără a mai vorbi de circuitul ştiinţific internaţional, unde nu era încă remarcată.
Începând cu capitolul III (Iconografia imperială), autorul intră în resorturile mai intime ale materialului gliptic din colecţia Academiei.
Cu competenţa şi metoda specialistului format, dublate de rezerva şi prudenţa ştiinţifică necesară, ori de câte ori este cazul, sunt identificate, în ipostaze rare, portretele a 16 împăraţi, împărătese ori oameni de stat romani din primele patru secole ale Imperiului (Agrippa, Caligula, Galba, Titus, Hadrianus, Faustina iunior, Caracalla, Filip Arabul, Aurelian, Iulian Apostatul, Helena ş.a.). Aportul adus aici la portretistica romană imperială este demn de relevat, deşi studiul putea fi extins cu folos asupra unui număr mai mare de piese.
Utilă şi interesantă apare şi concluzia că acei grylloi din colecţie se încadrau în finalităţile caricaturii elenistico-romane, având în antichitate rolul de a împodobi pereţii locuinţelor. Contrar tradiţiei estetice clasice greceşti, se evidenţiază aici o concepţie artistică nouă care, sub influenţă egipteană, transformă figura umană caricaturizată într-un element decorativ.
În capitolul referitor la gliptica de la Dunărea de jos, reprezentată în colecţie prin mai multe pietre gravate, este studiată atât producţia atelierelor din sudul, cât şi a celor din nordul fluviului, cu o serie de consideraţii pertinente de natură istorică-artistică. Pentru Dacia, cele 180 geme de la Romula (Reşca), studiate şi de prof. D. Tudor, constituie substanţa documentară de bază, deoarece aici este sigură existenţa unor ateliere de gravare a pietrelor semipreţioase, ateliere care erau active şi aveau o producţie mare în sec. II-III. Autorul analizează tehnica de gravare, tipurile de imagini de pe aceste geme (divinităţi, împărătese romane, figuri de gen, de animale etc.) şi constată că iconografia se inspiră adesea din cea monetară, că materialul (jaspul, agatele, cornalina) provine din Carpaţii meridionali sau din Banat (uneori din Orient: sardoniile) şi că avem de a face cu o măiestrie remarcabilă şi cu un stil aparte a gravorilor de la Romula. Bine reprezentate se dovedesc a fi în regiunile Dunării inferioare şi gemele gnostice, legate – după unii autori – de răspândirea creştinismului.
De remarcat este faptul că, în opoziţie cu opinia profesorului D. Tudor, care susţine închiderea atelierelor de la Romula în a doua jumătate a sec. III, M. Gramatopol preconizează continuarea activităţii acestora şi în sec. IV. Din punctul nostru de vedere, însă, argumentele aduse în acest sens nu sunt convingătoare.
Îndreptăţită este, în schimb, opinia autorului că existenţa unor officine de gravare a pietrelor preţioase la Tibiscum, Apulum, Napoca nu poate fi prin nimic dovedită, cel puţin deocamdată.
Analizele minuţioase ale materialului gliptic, clasificarea lui judicioasă, consideraţiile generale asupra artei antice şi asupra colecţiei – constituită dintr-un material extrem de divers, sub raportul cronologic (antichitate, feudalism, epocă modernă), tematic – artistic, al centrelor de fabricaţie, al autenticităţii antice sau al imitaţiei ulterioare etc. – scot în evidenţă buna pregătire de specialitate a autorului, orizontul său larg în materie de artă şi istorie greco-romană, familiarizarea deplină cu problemele abordate.
Catalogul descriptiv al colecţiei, minuţios şi cu acribie întocmit, cu ilustrarea fotografică a fiecărei piese în parte, prezintă o deosebită importanţă documentară-ştiinţifică. În cuprinsul său materialul gliptic se află grupat după criterii cronologice şi etno-culturale (gliptica miceniană, etruscă, greacă clasică, elenistică, romană, sasanidă, bizantină, medievală, renascentistă, modernă, musulmană), iar în cadrul acestora pe categorii de reprezentări (zeităţi, iconografie imperială, scene de gen, animale, păsări, grilli etc.). Astfel conceput, catalogul uşurează considerabil munca cercetătorului interesat şi permite în acelaşi timp să se vadă o dată mai mult competenţa şi rigurozitatea în muncă a doctorandului. Vrednică de menţionat este constatarea că din totalul de 965 piese (miceniene 9, stil geometric 4, persane 3, etrusce 9, greceşti clasice 3, elenistice 52, romane 625, sasanide 25, bizantine 14, medievale 6, renascentiste 14, moderne 187, musulmane 8, diverse 4) un număr de 744 (78%) sunt antice, iar dintre acestea 625 (64%) sunt de factură romană, situaţie care demonstrează valoarea intrinsecă, muzeistică şi ştiinţifică a colecţiei, chiar dacă locul de găsire şi centrele de fabricaţie a gemelor şi cameelor rămân în general necunoscute.
În totalitatea ei, lucrarea se prezintă ca o temeinică monografie asupra colecţiei de geme şi camee din colecţia Academiei, fiind întocmită la nivelul exigenţelor ştiinţifice actuale, cu utilizarea unei bogate bibliografii de specialitate, autohtonă şi străină, care se extinde până în ultimii ani. Incursiuni adânci, pe bază de izvoare scrise, de bibliografie veche şi recentă, sunt făcute în domeniul istoriei social-politice, în numismatica antică, cu scopul de a preciza apartenenţa iconografică, de a valorifica istoric materialul gliptic.
Ea aduce un aport incontestabil la mai buna cunoaştere a artei elenistico-romane pe plan naţional şi internaţional, fiind prima lucrare de mai mari proporţii făcută la noi în ţară, în acest domeniu. În mare măsură, se înlătură astfel situaţia deficitară pe care literatura noastră de specialitate o avea, în comparaţie cu cea din alte ţări europene.
În acelaşi timp, această colecţie importantă a Academiei este introdusă în circuitul ştiinţific general şi cunoscută în lume, pe merit, este pusă în evidenţă valoarea remarcabilă a acestui patrimoniu naţional, parte integrantă a tezaurului universal de valori culturale şi artistice.
Având în vedere calităţile ştiinţifice ale lucrării, serviciul adus patrimoniului cultural românesc, aportul în domeniul artei şi istoriei antice elenistico-romane, volumul mare de muncă depusă, apreciind apoi maturitatea ştiinţifică şi pregătirea profesională a autorului, prezenţa sa cu studii de specialitate în literatura istorică-artistică privind antichitatea greco-romană, considerăm că sunt întrunite din plin condiţiile pentru a acorda tovarăşului Mihai Gramatopol titlul de doctor în istorie.

Cluj-Napoca, 1977
Conf. univ. dr. D. Protase

cop-gemsicam

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2