Geme și Camee

GLIPTICA LA DUNĂREA DE JOS

Înţelegem prin această denumire bogata producţie a atelierelor de gravură a pietrelor semipreţioase care au funcţionat la sudul şi la nordul Dunării în vremea Imperiului şi poate chiar după retragerea administraţiei romane din Dacia sub Aurelian.

Fără îndoială că există o mare asemănare, atât tematică cât şi de execuţie, între produsele acestor ateliere, produse care au circulat poate până în centrul Europei. Atelierele din sudul Dunării, reprezentate în colecţia pe care o studiem de lotul C. Bălăcescu, au produs piese identice cu pietrele gravate descoperite la Romula, unde un astfel de atelier a fost atestat arheologic.Cercetătorii bulgari par a adopta şi ei ipoteza unei unităţi stilistice a pietrelor gravate de la Dunărea de Josinfo.Pe întreg cuprinsul Imperiului numărul atelierelor de tăiere şi de gravare a pietrelor semipreţioase era destul de mare. În Dacia, după numărul apreciabil al pietrelor descoperite fie libere fie montate în inele şi pandantive, au existat neîndoielnic ateliere de acest gen. În urma unor descoperiri elocvente se poate afirma că în ce priveşte Dacia Inferioară astfel de ateliere au funcţionat la Romula şi poate la Sucidava. Presupunem că în Dacia Superior un atelier similar exista la Potaissa.Cele 180 de intalii şi camee provenind de la Romula constituie un material mult mai preţios decât am putea bănui la o fugară luare de contact cu aceste monumente, mici prin dimensiuni, dar importante prin semnificaţia şi informaţiile pe care ni le pot furniza asupra unor aspecte puţin cunoscute ale vieţii romane în Dacia, chiar după ce provincia a fost abandonată, într-o vreme în care numărul altor izvoare istorice şi arheologice scade simţitor.Cercetările în acest sens ale lui D. Tudorinfo au detectat aproape tot materialul încă reperabil cu certitudine ca provenind de la Romula. Trebuie să subliniem importanţa acestuia care devine implicit un criteriu de clasare a bogatei colecţii de pietre gravate a Academiei.Nu mai există astăzi nici o îndoială că la Romula au existat ateliere de gravură a pietrelor semipreţioase, ateliere cu un specific regional bine definit şi ale căror produse servesc drept termen de comparaţie şi de referinţă pentru toate acele piese din colecţiile româneşti al căror loc de descoperire nu este cunoscut şi despre care nu se poate presupune mare lucru în privinţa centrului care le-a produs.Înainte de a trece la discutarea problemelor ridicate de activitatea gliptică a atelierelor de la Romula, să ne oprim mai întâi asupra tipurilor de imagini mai răspândite pe monumentele în chestiune.În primul rând se situează desigur divinităţile panteonului roman ca Jupiter pe tron sau în picioare, Minerva, Mercur, Marte, Isis şi Serapis, Fortuna, Victoria, fie cu Fortuna, fie încoronând un trofeu, Ceres, Esculap, Salus, Muzele, Soarele în cvadrigă, Eros, Leda şi Lebăda.În al doilea rând repertoriul este completat de scene de gen, de animale, de grylli. Printre primele cele mai obişnuite sunt: păstorul mulgând capra, Pan luptând cu ţapul. Dintre animale, reprezentările cel mai des întâlnite sunt ale celor mici: păsări de tot felul, cocoşi luptând etc.. Ca grylli sunt reprezentate capete adosate, păsări cu corpurile formate din mai multe capete umane sau capete de păsări cu măşti umane.Gravorii de la Romula dădeau dovadă nu numai de o anumită măiestrie în gravarea pietrelor şi în alegerea imaginilor, ci şi de gust în selectarea materiei brute, a rocilor, ale căror culori, în optica celor ce purtau amuletele, posedau unele virtuţi curative sau apotropaice.Dintre pietrele utilizate de cauatores gemmarum Romulenses, cele pe care le întâlnim cel mai des sunt jaspurile roşii sau galbene, agatele negre, cenuşii, verzi sau cu mai multe straturi. Cornalina este deosebit de frecventă. Aceste roci proveneau din Carpaţii meridionali sau din Banat. În număr mai mic, totuşi destul de des, se întâlnesc şi diverse specii de sardonii de culori diferite, roci care provin din Orient, aşa cum o arată numele.Deşeurile provenind din prelucrarea acestor roci, descoperite în cantităţi mari la Romula, infirmă prin însăşi prezenţa lor opinia lipsită de temeiinfo după care imensul material descoperit de secole în această aşezare romană ar fi provenit în întregime din import.

Un mare nucleu de sardonie, care se află la Muzeul din Caracal şi care provine de la Romula, arată clar maniera în care se tăiau fragmentele de dimensiuni obişnuite pentru a fi prelucrate şi apoi gravate. Precizăm că tăierea şi gravarea pietrelor erau două operaţii care nu se executau în acelaşi atelier.

Odată lovit nucleul pentru a fi spart, fragmentele obţinute erau tăiate, bizotate şi şlefuite. La Romula s-au găsit şi o serie de deşeuri provenind de la tăierea sau bizotarea defectuoasă a pieselor, după cum şi altele produse în momentul gravării propriu-zise a lor.Operaţiunea tăierii, cât de simplă ar părea, în fapt era plină de dificultăţi, nu în cazul rocilor monocrome tăiate pentru geme monocrome, ci în cazul acelor nuclee policrome, alcătuite din straturi diferite, din care trebuiau extrase viitoarele camee şi intalii de mare preţ. În cazul cameelor desprinderea nucleelor pentru viitoare prelucrări nu era neapărat însoţită şi de finisarea completă a pietrei înainte de a fi gravată imaginea. Dovadă stau atâtea piese (camee) a căror parte din spate nu este nici măcar uniform tăiată.Tăiatul rocii pentru camee era cu atât mai dificil cu cât trebuia să se păstreze în principiu o grosime constantă a straturilor pe întreaga suprafaţă a pietrelor. Deşeurile provenind din această fază de lucru care au fost descoperite la Romula sunt şi ele o dovadă a existenţei acelor ateliere.Pietrele astfel tăiate, bizotate şi polisate, erau gravate cu ajutorul unui strung rudimentar ale cărui cuţite amovibile erau sfredele de diferite forme realizate în fier călit, tare (ferrum retusum).Piatra era fixată cu ajutorul unei materii foarte aderente pe bază de răşină, în partea opusă cuţitului. Când acesta era manevrat prea brusc sau piatra avea vreo fisură naturală, invizibilă cu ochiul liber, se spărgea. Din această pricină proveneau deşeurile din faza de gravare.Dacă roca era foarte dură se înmuia cuţitul înainte de folosire într-un amestec de pulbere de diamant şi liant uleios de o anume consistenţă. Pulberea fină de diamant ajuta la gravarea rocii fără să se mai apese puternic cuţitul şi să se rişte spargerea pietrei.Pe scurt, tehnica gravării intaliilor şi cu începere din epoca elenistică a cameelor a rămas aceeaşi într-un răstimp de mai multe milenii.Revenind la iconografia materialului gliptic descoperit la Romula, să vedem ce datorează aceasta altor categorii de monumente cunoscute. Este vorba în primul rând de monede. Cum s-a mai amintit, iconografia monetară a constituit o serioasă sursă de inspiraţie pentru litoglifi. Faptul nu este ieşit din comun. Atunci când gravarea pietrelor semipreţioase a luat proporţiile unei industrii artistice, toate atelierele care funcţionau pe tot cuprinsul lumii romane au apelat în mod firesc la repertoriul iconografic pus la îndemână de monede. Regăsim pe Jupiter, Minerva, Mercur, Marte, Fortuna, Victoria, Ceres, Esculap, Salus, Sol, Roma, Genius etc. în aceleaşi ipostaze, cu aceleaşi atribute, reprezentate mai mult sau mai puţin meşteşugit de către gravorii de la Romula.Din pricină că reversurile monedelor romane prezintă o gamă largă de imagini, aceleaşi pe răstimpul secolelor II şi III, cu greu ar putea fi datate pietrele gravate numai pe baza acestora. Totuşi există cazuri în care, din punct de vedere iconografic, poate fi stabilit un terminus post quem pe baza frecvenţei unei imagini. De pildă reprezentările lui Sol în cvadrigă, care apar sporadic în sec. II în iconografia monetară romană, devin frecvente sub domnia lui Caracalla (211-217), constituind pentru întreg secolul III o imagine de predilecţie a reversurilor monedelor imperiale, preferinţă explicabilă prin numărul mare de adepţi ai diverselor culte solare şi religii de mântuire printre care se numărau deseori împăraţii emitenţi ei înşişi.Cultele astrologice identificate pe materialul gliptic de la Romula şi consemnate de cornul lunar cu o stea în centru, sau mai multe stele în jur, sunt atestate în iconografia numismatică după domnia lui Septimius Severus. Vulturul gata să-şi ia zborul, călăreţul cu lancea, capricornul etc. sunt imagini care figurează în mod obişnuit în repertoriul iconografiei numismatice din sec. II-III.Preferinţa gravorilor pentru monede ca sursă de inspiraţie are şi o altă explicaţie în afara comodităţii şi lipsei inspiraţiei originale care ştim că fusese de altfel înlocuită în toate domeniile artei prin acele cartoane de meşteri, larg răspândite în lumea romană încă de la sfârşitul elenismului.

Preferinţa ar avea drept motiv dimensiunile apropiate ale monedelor şi pietrelor gravate, adeseori chiar identice. Faptul de a avea un model de dimensiuni adecvate reprezintă o mare uşurare, eliminându-se operaţia minuţioasă a reducerii la dimensiunile miniaturale ale pietrelor ce urmau a fi gravate.

Pe pietrele gravate de la Romula, ca şi pe altele descoperite accidental pe cuprinsul Daciei romane, există o serie de reprezentări ale căror surse nu sunt imaginile monetare. Printre acestea se remarcă scenele de gen ca mulsul caprei, două capre păscând frunzele unui copac de o parte şi de alta a lui, sau categoria largă a gryllilor.Caracteristica scenelor este elementul peisagistic care a pătruns şi în arta romană şi s-a dezvoltat graţie, în mare parte, influenţelor pe care arta alexandrină le-a exercitat asupra artei romane de la sfârşitul Republicii şi începuturile Imperiuluiinfo.Nu există îndoială că prezenţa unor astfel de scene pe intaliile din Dacia şi implicit pe cele produse la Romula se explică prin existenţa acelor cartoane în miniatură care erau mulajele în ipsos şi care alcătuiau registrul de modele al oricărui meşteşugar. Se cunosc mulaje în gips folosite în toreutică ca cele descoperite la Alexandria sau la Begraminfo.În colecţia pe care o studiem există un mulaj în pământ ars, în relief, al cărui loc de provenienţă nu este cunoscut şi care folosea probabil la fabricarea gemelor în pastă de sticlă, dacă nu este vorba doar de un simplu sigiliu de lut (catalog nr. 706; vezi nota 162).Amintim că trebuie făcută o diferenţă între mulajele cu care se executau operele (respectiv pastele de sticlă) şi cele după care se realizau ele, acestea din urmă neintrând material în procesul producţiei.O altă categorie de monumente gliptice bine reprezentată în Dacia, ca şi în întreaga zonă a Dunării de Jos, este aceea a gemelor gnostice. Multe fac parte din grupul abraxas-urilor folosite de adepţii sectei basilidienilorinfo. Literele gravate pe aceste piese, semnificând cifre, totalizează numărul zilelor anului. A insista însă asupra acestei categorii în penuria de surse directe privind problema gnosticismului antic, înseamnă a ne hazarda într-un domeniu încă nesigur care, pe de altă parte, ţinând de istoria religiilor, iese din cadrul preocupărilor prezente de istoria artei.În ce priveşte portretul şi mai ales portretul imperial, gliptica de la Romula se fixează cu rare excepţii, ca Lucius Verus, la două tipuri: Faustina II şi Iulia Domna. Imaginile celor două împărătese sunt reproduse la nesfârşit; deseori chiar identitatea celei reprezentate se pierde, iar figurile devin prototipul unei împărătese.Câtă vreme funcţionează atelierele de la Romula? Problema rămâne deschisă. D. Tudorinfo este de părere că ele au fost închise în a doua jumătate a sec. III, în vremea tulburărilor abătute atunci asupra Daciei şi Moesiei Inferior.Este interesant de remarcat că în câmpia Dunării s-au găsit monede de bronz datând din sec. IV şi imitând moneda romană contemporană de modul mic, monede provenind de la autorităţi emitente necunoscute şi din ateliere monetare şi de gravură cu atât mai puţin cunoscute.Monede de acest fel au fost publicate mai de mult de D. Tudorinfo, ele continuând a se descoperi şi astăzi în regiunea amintită. Reproducem unele dintre acestea graţie amabilităţii lui V. Culică, colecţionarul care le-a recoltat din jurul oraşului Călăraşi (Pl. XLVI, nr. 1-7).Prin stilul efigiilor lor aceste monede se aseamănă cu numeroase capete foarte sumar şi stângaci tratate pe multe intalii de la Romula şi pe o întreagă serie de piese aflate în colecţia pe care o studiem (Pl. XLVI, nr. 8-18; numerele de catalog se află pe planşă între paranteze).Această asemănare nu ne pare numai accidentală dacă ţinem seama de faptul că după retragerea aureliană din Dacia un mare număr de centre urbane, printre care şi Romula, nu au încetat să fie locuite şi deci să şi producă, evident într-o măsură mai mică şi în condiţii şi mai nefavorabile, pentru clientela din teritoriul lor rural, acele produse care mai înainte le asiguraseră prosperitatea.Pe de altă parte este foarte posibil ca în cadrul procesului de retragere a oraşului către sat la începutul perioadei migraţiilor, un anume număr de aşezări rurale care încă de pe vremea stăpânirii romane erau cunoscute ca importante centre de producţie – ca de pildă cel situat pe Dunăre în localitatea numită astăzi Orlea info– să fi asumat treptat, în mare parte şi pentru nevoile noilor stăpâni temporari, acele funcţiuni de producţie cu caracter exclusiv artizanal care caracterizau înainte economia urbană.

Este neîndoielnic că monedele, ca şi pietrele gravate, aşezate alături pentru comparaţie pe planşa XLVI, dovedesc nu numai o indiscutabilă lipsă de preocupare artistică sau chiar artizanală, ci mai ales rudimentele unei moşteniri care ne lasă să întrezărim totuşi o tradiţie în acest domeniu, tradiţie la rându-i documentată de existenţa atelierelor gliptice de la Romula pe vremea administraţiei romane în Dacia.

Trebuie menţionat că piesele prezentate spre comparaţie, aflate în colecţia pe care o studiem, sunt absolut identice cu unele din cele descoperite la Romula, ca şi cu altele provenind de pe întreaga întindere a Daciei.De altfel, ca ipoteză de lucru, reţinem că după abandonarea Daciei de către romani unele ateliere de gravare a pietrelor semipreţioase au continuat să funcţioneze executând în acelaşi timp şi matriţele monetare ale emisiunilor neatribuite pomenite mai sus.Chiar dacă nu ar fi existat o continuitate ca atare a atelierelor, putem presupune că ele se vor fi reconstituit în mediul rural cu aceia dintre lucrătorii autohtoni care nu i-au întovărăşit pe meşterii gravori în eventuala lor retragere la sud de Dunăre. Problema rămâne încă în studiu, urmând ca argumente numeroase şi convergente să o lămurească într-un fel sau altul.Ne-am putea da şi mai bine seama de importanţa atelierelor de la Romula dacă am cunoaşte şi mai exact aria şi dimensiunile razei de difuzare ale produselor lor, folosite fie în orfevrăria locală, fie în cea de dincolo de frontierele Daciei. Se afirmă pe bună dreptate că cel puţin o parte din pietrele gravate găsite în necropolele cetăţilor pontice ar proveni de la Romula. Este foarte probabil ca o altă parte să fi fost produse în atelierele din Moesia şi Tracia.Fără îndoială că produsele atelierelor din Dacia Inferior – în cazul în care se admite că un centru de acest gen a funcţionat şi la Sucidava unde s-ar părea că este atestat de numeroase fragmente, deşeuri provenind din gravare şi nu din deteriorări ale pieselor finisate – vor fi ajuns şi peste munţi, în Dacia Superior.Sunt numeroase piesele descoperite la nord de Carpaţi şi ele au aceleaşi caracteristici ştiinţifice ca ale gemelor de la Romulainfo. Unii cercetători susţin existenţa unor ateliere de gravură la Apulum, Napoca, Tibiscum. Părerea noastră este că numărul descoperirilor provenite din zona amintită, redus în raport cu cele de la Romula, nu ar indica de fapt ateliere – este greu de admis ateliere itinerante, sau de mici dimensiuni – ci mai degrabă o clientelă militară rezidentă în centrele pomenite şi care era mare consumatoare a produselor industriei artistice.Suntem îndreptăţiţi de asemenea să avansăm că pietrele gravate la Romula ajungeau până în Pannonia căci cele care se află la Muzeul Naţional din Budapesta sunt stilistic asemănătoare celor din Dacia, numai dacă nu vor fi ajuns acolo prin comerţul de antichităţi practicat în secolele din urmă pe ruta Ungaria-extremul Occident european.

cop-gemsicam

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2