Geme și Camee

FORMAREA COLECŢIEI

Ca urmare a unei prime donaţii de monede, Cabinetul numismatic al Academiei exista în mod teoretic încă din 1871, dar în fapt a fost organizat şi deschis publicului abia în 1915. Pietrele gravate nu au constituit de la început un obiectiv separat al colecţiilor: ele au fost adunate mai degrabă întâmplător şi numai în măsura în care erau privite ca parte integrantă a colecţiei de sigilii.

Către mijlocul anului 1944 numărul pietrelor gravate aflate la Cabinetul numismatic se ridica abia la 87 piese. La 29 august 1944, ca urmare a deschiderii şi executării testamentului inginerului Constantin Orghidan, Academia şi‑a îmbogăţit patrimoniul cu o mare colecţie de monede, medalii, podoabe antice şi moderne (Pl. XLVII), pietre gravate, printre care Marea Camee (catalog nr. 668) .

În 1953 Ministerul de Finanţe a transferat Cabinetului numismatic colecţia Muzeului Băncii Naţionale în care, printre numeroase monede, medalii, podoabe, sigilii, se aflau şi câteva pietre gravate.

După 1953, până în zilele noastre, colecţia de pietre gravate a Cabinetului numismatic a crescut în mod considerabil graţie importantelor sume de bani destinate achiziţiilor de la particulari, precum şi colaborării cu Tezaurul Băncii Naţionale care a vândut Academiei interesante piese gliptice aflate în fondurile sale.

Dintre achiziţiile importante de pietre gravate putem menţiona colecţia Corneliu Bălăcescu, compusă în cea mai mare parte din intalii colecţionate la sud de Dunăre, pe teritoriile vechilor provincii romane Moesia Inferior şi Moesia Superior. Achiziţia a fost făcută în 1963 şi constă din 117 pietre gravate şi fragmente, acestea din urmă nefiind cuprinse în catalog deoarece erau cu totul irelevante.

Colecţia Bălăcescu figurează în catalog sub numerele: 27, 54, 82, 102, 104, 109, 110, 116, 123, 128, 129, 134, 136, 137, 140, 147, 152, 166, 175, 183, 184, 185, 187, 188, 191, 193, 201, 206, 210, 223, 229, 240, 242, 245, 246, 252, 256, 259, 261, 264, 274, 276, 277, 285, 286, 301, 305, 311, 329, 331, 340, 346, 351, 386, 387, 394, 415, 417, 419, 422, 438, 439, 440, 441, 447, 455, 466, 467, 470, 476, 478, 484, 493, 495, 526, 535, 542, 546, 551, 554, 555, 559, 564, 568, 570, 571, 575, 576, 579, 582, 583, 584, 596, 604, 605, 614, 620, 630, 635, 638, 648, 650, 651, 654, 674, 697, 733, 734, 736, 741, 783, 854, 855, 954, 955, 956.

Ca majoritatea colecţiilor de pietre gravate, particulare sau publice, şi cea  a Cabinetului numismatic suferă, prin însăşi natura formării sale, de lipsa indicaţiilor asupra locului de descoperire a pieselor. Nu dispunem deci de baza necesară pentru a discuta difuziunea motivelor şi circulaţia pietrelor însele, gruparea pe ateliere trebuind a se face în chip conjectural prin asemănarea cu descoperirile arheologice certe despre care vom vorbi la locul cuvenit. Totuşi, în ce priveşte unele geme, şi nu dintre cele mai puţin importante, deţinătorii lor anteriori ne‑au dat unele informaţii asupra locului descoperirii; este cazul Marii Camee (catalog nr. 668) şi al unui intaliu de factură miceniană, descoperit la mijlocul sec. trecut la Poşaga, în Transilvania (catalog nr. 9). Publicarea integrală a colecţiei este, în afara raţiunilor pe care le arătam, o uzanţă încetăţenită a tuturor lucrărilor de acest gen. Cilindrii sigilari mesopotamieni au trebuit, prin forţa lucrurilor, lăsaţi deoparte deoarece, în afara iconografiei uşor identificabile, conţineau texte cuneiforme ce nu au putut fi citite.

cop-gemsicam

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2