Geme și Camee

CUVÂNT ÎNAINTE

Colecţia de pietre gravate a Cabinetului numismatic al Bibliotecii Academiei Române este cea mai mare colecţie de acest fel din ţară, cu totul inedită, cu excepţia Cameei Orghidan, până a nu fi intrat în atenţia preocupărilor noastre. Colecţii de mult mai mică amploare ca cea a Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (L. Ţeposu-David, în Omagiu lui C. Daicoviciu, Bucureşti, 1960, pp. 525-534), a Muzeului de Istorie din Zalău (L. Ţeposu-David, în Probleme de muzeografie, 1961, pp. 225-229), a Muzeului Brukenthal din Sibiu (L. Ţeposu-David, în Studii şi comunicări, 12, 1965, pp. 83-120) sau cea a Muzeului de Istorie din Caracal (D. Tudor în Apulum, VI, 1967, pp. 209-229) pot da o imagine generală a activităţii gliptice a atelierelor din Dacia sau a circulaţiei acestor piese pe teritoriul provinciei romane prin însuşi materialul ce îl cuprind, cu inevitabila aproximaţie datorată faptului că multe dintre ele provin din fondurile vechi ale muzeelor, cel mai adesea fără însemnări asupra locului descoperirii şi foarte puţine din săpături arheologice organizate. Alte câteva muzee din ţară deţin din fondurile lor vechi sau din campaniile de săpături pietre gravate fie libere, fie montate în podoabe, fie provenind din descoperiri întâmplătoare în regiunea în care-şi desfăşoară activitatea. Este cazul, de pildă, al Muzeului de Arheologie din Constanţa şi pe un plan mai larg al fostului Muzeu Naţional de Antichităţi a cărui colecţie a înglobat donaţii şi achiziţii importante de la persoane particulare. Colecţia acestei din urmă instituţii, alături de alte fonduri importante cum ar fi podoabele, bronzurile figurative, statuetele de teracotă şi sticlăria antică, aşteaptă încă momentul când autorului acestor pagini îi va fi înlesnită studierea şi publicarea lor.

Colecţii donate statului, mă gândesc înainte de toate la Colecţia Severeanu a Muzeului Municipiului Bucureşti, deţin şi ele un număr de pietre gravate antice şi moderne aflate deja în atenţia noastră. În fine, numeroase mici colecţii particulare în care piesele antice sunt cu mult minoritare faţă de cele moderne, rămân a fi investigate în măsura în care efectele legii Patrimoniului cultural naţional vor face posibilă reperarea lor.

Se desprinde de aici necesitatea, care din motivele obiective amintite va întârzia a fi împlinită, de a alcătui, şi acest lucru ni-l asumăm ca o intimă dorinţă a preocupărilor noastre de viitor, un cât mai complet corpus al tuturor pietrelor gravate aflate în ţară, antice (nu şi moderne sau contemporane), drept o lucrare complementară celei de faţă în sensul în care colecţia Academiei reprezintă ca număr aproape dublul cantităţii de pietre gravate ce estimăm că mai există încă în patrimoniul românesc.

Dar nu numai mărimea numerică (965 piese pe care le publicăm) vădeşte importanţa colecţiei Academiei, ci în primul rând cameele şi intaliile de mare însemnătate istorică şi artistică ce intră în alcătuirea ei, provenind din achiziţii făcute în străinătate de luminatul donator care a fost ing. Constantin Orghidan, precum şi din colecţionarea de către acelaşi a gemelor disponibile pe piaţa internă şi deci susceptibile de a fi fost descoperite în ţară. Aşa cum se va vedea, alături de această donaţie, colecţia Academiei este constituită atât din fonduri mai vechi cât şi din achiziţii recente.

Într-un al treilea rând importanţa colecţiei Academiei rezidă şi în formarea ei în urmă numai cu câteva decenii ce nu depăşesc cu mult jumătatea unui secol. Este o adevărată reuşită strângerea a circa 1000 piese (dacă numărului celor publicate adăugăm cei aproximativ 30 cilindri sigilari mesopotamieni gravaţi, provenind din donaţia Şuţu, a căror studiere nu a intrat în competenţa noastră şi care-şi aşteaptă încă cercetătorul) într-o vreme în care marile muzee ale lumii, marile colecţii princiare ce le-au precedat, absorbiseră de secole acest gen de mici monumente ce au stârnit încă din antichitate pasiunea uneori atotînfruntătoare a regalilor şi opulenţilor colecţionari.

De aici şi noutatea intrinsecă a colecţiei. Achiziţiile ce au alcătuit-o nu sunt rezultate ale desfacerilor şi vânzărilor mai vechilor colecţii – nici una dintre piesele ce le publicăm nu le-am reperat în vreun alt lot de pietre gravate care în bibliografia înaintaşă sau în cea mai nouă a văzut lumina tiparului – ci ale descoperirilor recente, după cum se va vedea, unele cu adevărat epocale, care, graţie disponibilităţilor materiale ale donatorilor Şuţu şi Orghidan şi a întâmplării de a fi în contact cu primii vehiculatori ai acestor piese, au putut ajunge în colecţiile lor şi nu în ale unor mari muzee sau în mai înstărite mâini de peste ocean. Disponibilităţi materiale, întâmplare, dar, cred, înainte de toate, avizată pasiune. Ing. C. Orghidan, de pildă, ca şi dr. George Severeanu erau amatori erudiţi. Donaţia primului către Academie nu a cuprins numai colecţia sa de inestimabilă valoare, ci şi biblioteca de specialitate care formează astăzi fondul vechi de bază al bibliotecii uzuale a Cabinetului numismatic. Vechi lucrări de gliptică, cărţi rare din prima jumătate a sec. XVIII poartă ex-libris-urile lui Constantin Orghidan. Pasiunea lui a mers până acolo încât a montat în bijuterii comandate ad-hoc, unele chiar la Spink and Sons la Londra, multe dintre intaliile şi cameele sale, câteva din aceste bijuterii imitând pe cele antice, cum ar fi colierul de factură etruscă (Pl. XLVII).

În sensul celor de mai sus se poate afirma că această colecţie, a cărei publicare am realizat-o, este unică în felul ei, unică, cum spuneam, prin mărimea, formarea recentă şi noutatea intrinsecă. Intuind importanţa cercetării ei, am propus-o şi mi-a fost acceptată în 1966 ca teză de doctorat. Poate tocmai din amintitele motive studierea colecţiei a însemnat o operă de pionierat, iar paginile ce urmaeză o creaţie ex nihilo. Privită, cu excepţia Marii Camee Orghidan, ca un adaos de neluat în seamă a foarte numeroasei colecţii de monede, şi ea aflată astăzi aproape tot în stadiul de prelucrare şi valorificare ştiinţifică în care a lăsat-o Constantin Moisil, colecţia de pietre gravate mi s-a înfăţişat de prima dată ca o terra incognita. Ea nu era nici măcar inventariată piesă cu piesă (mă refer la fondurile vechi şi în special la fondul Orghidan), ca să nu mai vorbim că nu era descrisă ori fişată sau măcar pusă piesă cu piesă în plicuri. Din safé-urile în care se păstra tezaurul Academiei, apărea fie un pachet învelit în ziar din care ieşea o podoabă antică, fie o cutiuţă de metal antebelică pentru drageuri de tuse, pe jumătate deschisă, plină cu intalii şi cu altele presărate în jur pe raft, fie o ponosită cutie de carton în care se afla un pachet inform ce conţinea vreo podoabă modernă decorată cu pietre antice. Amintesc toate acestea pentru a accentua că tocmai alcătuirea catalogului colecţiei (pentru care nu am avut vreun registru al lui Orghidan ca bază, ci am dat eu însumi pieselor numere de inventar pe măsură ce-mi erau încredinţate spre studiere) a constituit opera de specialitate cea mai însemnată care urmărea să deosebească ce e antic de ce e modern, ce e autentic de ce e fals, să periodizeze întregul material, să identifice iconografia şi apartenenţa ei la un ciclu imagistic sau altul.info

Am persistat însă în ideea de a cerceta colecţia în totalitatea ei pentru bunul motiv că în gliptică mai mult decât în oricare alt domeniu al artelor miniaturale, tranziţia de la antichitate la evul mediu şi la epoca modernă este deosebit de labilă, punctată cu momente de recurenţă a motivelor la mari intervale de timp şi cu o moştenire a clasicităţii ce a mers până la alcătuirea unor adevărate canoane. Renaşterea, de pildă, prin acele prerenaşteri succesive pe care le postula Panofsky, a preluat imagistica antichităţii elenistico-romane prin monede şi pietre gravate, iar manierismul unui Hieronimus Bosh, grotescul şi cacoshematia antichităţii prin intermediul gryllilor.

O lucrare pregătitoare şi indispensabilă studiului propriu-zis a fost executarea mulajelor pe care a realizat-o autorul acestor pagini în vederea fotografierii intaliilor, operaţii care, deşi manuale, au cerut stăruinţă şi răbdare pentru a obţine cea mai bună amprentă posibilă.

Pe măsură ce din marea masă a colecţiei sau din achiziţiile recente se desprindeau, în urma studiului, piese de valoare ştiinţifică deosebită, am încercat o prealabilă publicare a lor pe de o parte pentru a aduce cu un moment mai devreme la cunoştinţa specialiştilor unele monumente ce meritau toată atenţia, iar pe de alta pentru a trezi curiozitatea publicului de resort sau mai larg faţă de o colecţie a cărei publicare integrală o anunţasem de la bun început.

Principalele probleme ştiinţifice ridicate de piesele colecţiei fac obiectul capitolelor Iconografie imperială , Grylloi şi caricatura elenistico-romană, Gliptica la Dunărea de Jos , Consideraţii generale asupra colecţiei , în acest chip epuizându-se chestiunile legate de bogăţia şi importanţa istorică a materialului, acesta căpătându-şi astfel cuvenitul loc în circuitul de valori istorice şi artistice naţional şi universal.

Graţie comenzilor în străinătate ce le-am putut efectua prin Biblioteca Academiei a cărei Direcţiune ne-a sprijinit în toate cercetările noastre, a fost posibilă procurarea bibliografiei de specialitate recente, cu unele excepţii datorate imediatei epuizări a câtorva publicaţii.

Mulţumirile noastre au a se îndrepta deci către Direcţiunea acestei instituţii şi către toţi cei care au avut bunăvoinţa să citească şi să sugereze îmbunătăţiri paginilor ce au acum cinstea de a fi înfăţişate ca teză de doctorat Institutului de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca al Academiei Române.

cop-gemsicam

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2