Dacia Antiqua

MOZAICUL

Dacă pe teritoriul ţării noastre nu au fost descoperite multe mozaicuri, unul din accesoriile arhitecturii monumentale cel mai amplu ilustrat pe tot cuprinsul Imperiuluiinfo, faptul se datorează, cum este lesne de presupus, perioadei comparativ reduse în care o parte a Daciei s-a aflat sub stăpînire romană. Dacia Pontică compensează însă, dacă nu numeric, măcar din punctul de vedere al mărimii, puţinătatea mozaicurilor romane de la nord de Dunăre. Tot ea ne oferă, în ordine cronologică, şi primul exemplar de paviment lucrat în această tehnică. E drept, într-o formulă rudimentară şi ieftină, care folosea pietrele de rîu de culoare albă, neagră şi maronie. Bordura acestui mic mozaic descoperit la Callatis, avînd ca motiv central o rozetă, era executată în aşa-numitul „val răsfrînt“. Caracteristica mozaicurilor de acest gen (pebble mosaics, mozaicuri de prundiş) era utilizarea unor platbande de bronz plasate în operă şi menite a contura profilul desenului, a reţine prundişul să nu alunece (dată fiind rotunjimea sa) în zonele de altă culoare. Mozaicul de prundiş de la Callatis se datează la începutul veacului I e.n.
În clădirea termelor romane din interiorul ultimei incinte a Histriei, sala centrală prezintă trei nişeinfo cu paviment de mozaic în opus tessellatum, executat deci cu pietricele cubice cu latura mai mică de 1 cm. Micimea teserelor e un criteriu de datare într-o epocă timpurie. Pe de altă parte s-a observat că pavajul este anterior reconstrucţiei termelor, după distrugerea lor de goţi în anul 248 e.n. Două din pavimentele nişelor s-au păstrat. Ele sînt policrome şi lucrate şi cu bucăţi de cărămidă vopsite în roşu, albastru şi verde gălbui pe lîngă teserele albe din marmură. Unul din mozaicuri are ca motiv central un vas într-un chenar de valuri răsfrînte. Cel de al doilea este un mozaic geometric, care ne înlesneşte, graţie fundamentalei lucrări a Giselei Saliesinfo, datarea pavimentelor în discuţie. Mozaicul este lucrat în cercuri întretăiate, dispuse diagonal, întretăieri care formează rozete cvadripetalice, de culoare roşie. Este vorba deci, în clasificarea Giselei Salies, de sistemul cercurilor, varianta II ainfo, care-şi găseşte exemplificări în palatul lui Hadrian de la Tivoli (către 125 e.n.), în „casa păunului“ de la El Djem în Africa romană (primul sfert al sec. II e.n.) şi într-un paviment tot de la El Djem, datat însă la mijlocul sec. III e.n.info, vreme cînd Histria cunoaşte distrugerea gotică. Ultima analogie excluzîndu-se de la sine, rămîne în vigoare datarea celorlalte două, adică primul pătrar al sec. II e.n. În Dacia Superior au apărut, atît în veacul trecut cît şi mai de curînd, o serie de mozaicuri policrome care din păcate s-au pierdut, rămînîndu-ne doar desenele lor. Cunoaştem astfel, de la Sarmizegetusa romană, trei mozaicuriinfo, două cu embleme reprezentînd respectiv judecata lui Paris şi pe Priam implorîndu-l pe Achile spre a-i restitui trupul neînsufleţit al lui Hector. Această din urmă emblemă are denumirile personajelor scrise în greceşte. Tematica grecească a emblemelor, ca şi inscripţiile, ne îndreptăţesc, împreună cu alte detalii ale motivisticii geometrice, să atribuim realizarea celor două pavimente mozaicarilor de la Aquileia, care au preluat şi remodelat subiectele elenistice tîrzii pe care le-au transpus în opere aflate pe teritoriile Dalmaţiei, Pannoniei şi Daciei Superior şi datînd din sec. II pînă în sec. IV e.n. Pedepsirea lui Dirce de la Aquincum şi Polainfo, ca şi cele două embleme de la Sarmizegetusa, vădesc aceeaşi concepţie a reprezentării, marcarea spaţiului doar prin „baza“ pe care stau personajele care, în rest, plutesc într-un cîmp nedeterminat chiar atunci cînd intervine vreun element peisagistic.

Cel de al treilea mozaic de la Sarmizegetusainfo, descoperit la 9 ani după primele două, adică în 1832, foarte fragmentar în momentul desenării, este de altă factură decît cele menţionate, motiv pentru care a şi fost datatinfo la începutul sec. III, faţă de epoca Antoninilor căreia i-ar fi aparţinut celelalte două. Nu e vorba, de fapt, de o diferenţă cronologică (motivistica eteroclită nu îngăduie mai mare precizie decît sec. II — prima jumătate a celui următor), ci de una de concepţie. Schema acestui paviment este de factură occidentală, căci şi în Pannonia influenţa Aquileii era dublată (sau însăşi Aquileia adoptase şi răspîndise şi această formulă decorativă) de prezenţa covoarelor geometrice presărate cu mici embleme, ca în Gallia, Hispania, nordul Africii, covoare de felul celor de la Baláca info sau din aşezarea civilă de la Aquincuminfo.
Mozaicurile de la Apuluminfo, în număr de cinci, policrome cu toate, sînt, cu excepţia ultimului descoperit, destul de aproximativ desenate spre a emite o părere circumstanţială astăzi cînd avem la dispoziţie sute de mozaicuri romane publicate. Inscripţiile latineşti de deasupra celor două busturi păstrate rămîn tot atît de enigmatice ca şi tematica emblemei centrale în formă de cruce greacă a mozaicului ieşit la iveală la Alba Iulia în 1950. Totuşi, mozaicurile din Dacia Superior şi în special unul de la Sarmizegetusa vor oferi un preţios ajutor în dezlegarea enigmei uriaşului covor de mozaic descoperit în 1959 la Tomis în vastul edificiu portuar. Marele complex arhitectonic a rămas practic pînă acum nepublicat. Un sumar articol al lui V. Canaracheinfo şi o trecere în revistă datînd de mai bine de un deceniu info a principalelor repere arheologice şi de structură a decoraţiei pavimentului cu mozaic policrom sînt singurele menţionări bibliografice de o oarecare pondere a unui monument restaurat, reconstituit şi valorificat turistic.
În decursul timpului, marele mozaic de la Constanţa va fi suferit mai multe reparaţii. Unele din ele au fost observate încă de la descoperire. Ceea ce nu s-a reuşit să se precizeze cu suficientă convingere este data întîiei lui aşterneri în clădirea din faţa portului antic. Moneda constantiniană aflată sub patul de lut bătut, într-o groapă pe care acesta o închidea, poate să fi ajuns acolo cu ocazia unei reparaţii a acelei porţiuni a mozaicului. Pentru apariţia timidă a unei colombe într-un detaliu floral (putea foarte bine fi vorba tot de o reparaţie), întregul paviment a fost datat în epoca lui Anastasiusinfo. Este adevărat că mozaicul geometric policrom de la Constanţa (alb, roşu, negru, verde-albăstrui, galben, bej, cele mai mici tesere fiind cuburi cu latura de 1 cm, dovadă că faza iniţială nu aparţine imperiului tîrziu) este eteroclit. Întîlnim aici aproape toate motivele ornamentale timpurii, inclusiv péltele (scuturi), şi chiar securile bipene. Din registrul de mijloc s-au păstrat două mari cîmpuri dintre care unul dezvoltă într-un medalion un octogon stelar. Pattern-ul poate fi redus la varianta VII a sistemului octogonal al Giselei Saliesinfo, al cărei cel mai timpuriu exemplar se află la Aquileia, datat la sfîrşitul epocii Antoninilor şi începutul celei a Severilor. Cele mai tîrzii prelucrări ale motivului se întîlnesc tot la Aquileia (prima jumătate a sec. IV) şi la Cartagina (a doua jumătate a secolului). Dacă medalionul cu octogon stelar înscris nu poate constitui un temeinic criteriu cronologic, panoul din dreapta acestuia este de-a dreptul revelator. Jocul de cuburi şi romburi este aidoma chenarului care înconjoară emblema Judecăţii lui Paris de la Sarmizegetusa. La Sarmizegetusa cît şi la Constanţa pătratele au cuprinse în ele diverse motive.

Comune sînt rozeta cvadripetalică şi „nodul lui Solomon“ (la Constanţa, el e triplu sau cvadruplu). La Sarmizegetusa, romburile sînt simple, la Constanţa ele au o variantă a motivului întîlnit pe un mozaic din aşezarea civilă de la Aquincuminfo, mozaic datat la sfîrşitul sec. II e.n. Important nu este că motivele înscrise în pătrate se întîlnesc în decoraţia mozaicului şi mai tîrziu, ci aceea că alternanţa de pătrate şi romburi, care umple ea singură un întreg panou, este printre cele mai rare în mozaicul roman şi nu poate depăşi, după părerea mea, mijlocul sec. III.
Admiţînd că structura compoziţiei mozaicului constănţean ar data din vremea lui Constantin cel Mare, întrebarea care se pune este cît se poate de logică. De ce nu figurează în acest caz nici unul din motivele tipice ale epocii constantiniene în locul vrejului simplu cu frunze de iederă de pe chenarul marginal al covorului? Dacă fiecare din elementele decorative ale mozaicului are o mare durată în timp, începînd unele din sec. I e.n., prezenţa tuturora în acest program decorativ, fără strecurarea nici unuia de factură exclusiv tîrzie (a doua jumătate a sec. III — sec. IV e.n.), impune datarea pavimentului în a doua jumătate a sec. II. e.n. Micimea teserelor, asemănarea avansată a panoului cu pătrate şi romburi cu decoraţia de la Sarmizegetusa, vecinătatea termelor datate în sec. III. e.n. şi care nu puteau preceda (în ansamblul construcţiilor din această zonă) marele edificiu comercial de care depindeau ca funcţionalitate, toate acestea sînt considerente suficient de solide spre a coborî datarea edificiului în perioada abia amintită. Lor li se mai adaugă un amănunt semnificativ. Inscripţia de pe blocul de marmură de deasupra intrării uneia din magaziile boltite aflate sub terasa mozaicului şi care constă dintr-un singur cuvînt EPMOY (al lui Hermes) este într-o grafie care ne aminteşte de cîteva fragmente arhitectonice provenite din aceeaşi zonă a portului şi aflate acum la I.A.B. E vorba, în mod expres, de un capitel şi o arhitravă de marmură cu numele guvernatorului Servilius Fabianusinfo, documente preţioase asupra activităţii marmorarilor tomitani în a doua jumătate a sec. II e.n. Am dori să atragem atenţia nu numai asupra asemănării de factură a literelor (diferenţa de calitate a execuţiei corespunde destinaţiilor lor diferite), ci şi asupra asemănării capitelului corintic de la Bucureşti, a celor similare de la M.I.N.A.C., precum şi a nenumăratelor fragmente de placaj de marmură din zona capitelelor corintice ale pilaştrilor edificiului cu mozaic, asemănare care ne-a izbit încă la descoperirea lor în urmă cu două decenii şi căreia i s-ar cuveni dedicată o cercetare specială, edificatoare.
Revenind însă la covorul de mozaic al edificiului, ţinem să precizăm că în sec. IV e.n. se răspîndeşte prin intermediul Aquileii bordura cu vrej de acant spiralat, atestată în centrul Europei la Savariainfo, în bazilica episcopului Quirinus, al cărei mozaic e similar cu cel al bazilicii lui Theodorus de la Aquileia. Dacă marele mozaic constănţean ar fi fost lucrat în timpul domniei lui Constantin I, motivul vrejului spiralat de acant, tipic Antiohiei şi iradierii mozaicarilor ei, ar fi fost cu siguranţă prezent. Pe temeiul celor de mai sus conchidem că Edificiul cu mozaic de la Constanţa a fost ridicat în a doua jumătate a sec. II şi că el a cunoscut mai multe refaceri şi adaptări în veacurile următoare.
Tot la Tomis, în preajma clădirii fostei prefecturi, a fost descoperit cu trei ani înaintea pavimentului şi edificiului de care ne-am ocupat ruinele unei construcţii cu podea mozaicală, datată în general, prin ceramică, în sec. IV e.n. şi mai precis în a doua jumătate a lui graţie prezenţei a două monede de bronz de la Iulian Apostatul ca Caesarinfo .

Mozaicul este geometric policrom (alb, brun, galben), structurat pe o schemă octogonală întretăiată prin dispunerea a patru hexagoane alungite în jurul unei cruci gamate liniare, cu prelungiri radiare. Compoziţia poate fi interpolată variantelor III şi IV ale sistemului octogonal al Giselei Saliesinfo, cu analogii în Pannonia la Parndorf şi în Grecia, la Trikka. Datarea tipologică confirmă în acest caz pe cea arheologică.
Mozaicurile antice descoperite în România, chiar dacă nu sînt numeroase, ridică, mai ales unul din ele, probleme deosebit de pasionante şi de importante pentru istoria Metropolei Pontului (Constanţa) în veacurile de prosperitate şi avînt cultural ale Imperiului roman.

dacia-ant

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2