Dacia Antiqua

CERAMICA

Prestigiul toreuticii ca artă, şi al produselor ei în special, era atît de mare în antichitatea romană încît ceramica, meşteşugul cel mai comun şi mai necesar nevoilor vieţii zilnice, s-a străduit să imite, de multe ori în formule foarte ieftine, vasele realizate în argint sau în bronz. Şi sticlăria, categorie aproape tot atît de numeroasă ca ceramica, dar infinit mai perisabilă, a constituit uneori sursa de inspiraţie a olarilor romani. În puţinele pagini de faţă nu intenţionăm decît a emite unele aprecieri generale despre ceramica romană din România. În primul rînd, pentru că studiul detaliat al unei atare categorii, în parametrii săi ştiinţifici, depăşeşte obiectul acestei cărţi, axat pe artefacte sau pe legăturile de naturi felurite dintre ele. În al doilea rînd, deoarece materialul ceramic din Dobrogea şi Transilvania a fost foarte puţin cercetat şi publicat. Excepţie face ceramica romană din Oltenia, care a format de curînd obiectul unei aprofundate monografiiinfo. Ca urmare a numărului mare de vase şi fragmente de vase, de cuptoare scoase la lumină prin săpături, de tipareinfo pentru ceramica de lux (terra sigillata) sau pentru vase imitînd pe cele de metal, această vastă categorie de material arheologic, care abundă în Dacia încă din primii ani ai stăpînirii romane, începe să atragă ca problematică, privind ansamblul descoperirilor de pe teritoriul ţării, atenţia cercetătorilor preocupaţi de a defini la început liniile directoare ale studiuluiinfo. Sub raportul culturii materiale, ceramica romanăinfo a constituit unul din importantele vehicule ale romanizării Daciei, semnificative fiind în acest sens descoperirile mixte de ceramică romană şi dacică în depozite comune, pînă în sec. III e.n., dintre care cităm pe cele de la Buridava (Stolniceni, jud. Vîlcea), unde, din acelaşi veac, a apărut şi un cuptor roman de ars vaseinfo.
Imitaţiile ceramice ale unor vase de metal devin frecvente încă din epoca elenistică. Atelierele de olărie din Asia Mică au descoperit în veacul I î.e.n. glazura cu plumb, graţie căreia au putut imita acei kantaroi de argintinfo, răspîndiţi şi în lumea romană şi depre care a mai venit vorba în legătură cu tezaurul de vase de argint de la Muncelul de Sus. Vase glazurate au început a fi fabricate şi la Alexandria; glazura era aici de culoare măslinie-gălbuie. Ca urmare a intensului comerţ al Alexandriei, un bol masiv, cu picior şi profilatură asemănătoare cupelor „deliene“, dar decorat în relief cu capete de Menade şi frunze lanceolate a fost descoperit şi la Tomisinfo (datat prea timpuriu în sec. I e.n.). Din aceleaşi oficine ceramice alexandrine au ajuns la Histriainfo două vase plastice glazurate (sec. II e.n.), unul reprezentînd un cap feminin, altul un cap bărbătesc grotesc de tipul figurinelor de lut sau măştilor amintite cînd am vorbit despre statuetele de teracotă.
Imitaţiile în argilă ale vaselor metalice au intrat cu timpul în rutina atelierelor olarilor din Imperiu, din Galliainfo pînă în Dacia, de unde avem a cita, cu titlul de exemplu, o canăinfo descoperită la Apulum şi păstrată la M.I.T. Mult mai numeroase erau facsimilele în lut ale caserolelorinfo, oinohoelor şi paterelorinfo, unele dintre cele din urmă avînd chiar o glazură gălbuie, transmisă ceramiştilor vest-europeni de către meşterii alexandrini şi nord-africani ca urmare a marei diaspore a acestora în Imperiu, alături de sticlari, mozaicari etc. În ce priveşte mînerele de lut decorate (care se lucrau cu tipare aparte şi se lipeau înainte de ardere de corpul vasului) ne-a atras atenţia un exemplar descoperit la Sarmizegetusa şi păstrat în muzeul local; cît priveşte tiparele pentru mînerele de pateră din lut, N. Gudeainfo ne citează exemplul unei singure piese de la M.I.T., deşi o alta se află, după ştiinţa noastră, în Muzeul din Turda (nr. inv. 1127) şi reprezintă o divinitate masculină nudă, cu suliţă (Marte?), iar deasupra ei un leu culcat (pl. XII, 8).

Din grupul vaselor cu decor în relief, care vor aminti deopotrivă pe cele de argint sau pe cele de sticlă suflată în tipare, trei bucăţi au fost descoperite în pămîntul Dobrogei, sosite acolo, după cît se pare, din ateliere nord-africane (sfîrşitul sec. III e.n.). Ele sînt lucrate cu tipare compuse din două valve, şi din această pricină decoraţia nu e continuă pe corpul vasului, ci împărţită în două „panouri“, corespunzînd celor două jumătăţi lipite înainte de ardere. Din două piese similare descoperite în jud. Tulceainfo ne este cunoscută doar cea de la Greciinfo, reprezentînd în ambele scene pe Bahus, respectiv imberb şi bărbos, dansînd cu o Menadă. De aceeaşi origine şi datare este şi unicul vas sferoidal descoperit la Tomisinfo, înfăţişînd pe cele două jumătăţi ale sale pe Bahus şi respectiv pe Pan, cu atributele caracteristice, înconjuraţi de un bogat vrej de viţă cu ciorchini. Vasele de acest gen (fragmente asemănătoare lor au fost reperate şi la Histria) aveau o pastă bine arsă şi erau acoperite cu o angobă fină.
Dintre recipientele fragmentare de lut, cu decor în relief, aplicat manual, sînt de menţionat „vasele cu şerpi“, descoperite la Aiud, Obreja, Romula, Orleainfo, Drobetainfo, Sarmizegetusainfo  şi unele fragmente, credem inedite, la Cristeşti (Muzeul din Tg. Mureş) şi Gherla (muzeul local) vase rituale legate de cultul lui Mithras şi destul de răspîndite în aşezările militare de pe limes-ul danubian şi renan.
Zona de confluenţă a ceramicii şi a microstatuarei în lut sînt vasele plastice, domeniu în care au excelat ceramiştii greci ai secolelor V—IV î.e.n. Exemplarele de epocă romană descoperite în Dacia, în afara celor două histriene pomenite mai înainte, nu sînt spectaculoase, ci doar signaletice în ce priveşte iconografia unor culte cunoscute în Dacia şi prin monumente de alte genuri. Un mic vas plastic (12 cm înălţime) a fost descoperit la Romula şi el reprezintă un Silen încununat cu iederă (Muzeul din Caracal). Un altul, găsit la Napoca, reprezintă pe una din cele trei Parce sau Moire, pe Cloto ţinînd în mîini fusul şi caierulinfo. Însemnat pentru prezenţa tîrzie a divinităţii infernale Hekate (sec. IV e.n.) în contextul recesiunii păgînismului este vasul întruchipînd bustul acestei divinităţi, descoperit într-un mormînt de copil de la Sucidavainfo. Intenţii artistice, prin însăşi natura vaselor plastice, pot fi reperate şi la un nivel artizanal foarte scăzut, cum e cazul acelui recipient rudimentar, modelat în chip de cap masculin bărbos, piesă descoperită în castrul de la Cumidavainfo.
Spuneam că şi sticlăria a constituit una din sursele de inspiraţie ale ceramicii romane de lux sau de uz comun. Locul aşa-zisei ceramici pergamene de la sfîrşitul sec. I î.e.n. şi din cel următor este luat în Pontul Euxininfo de vase de mici dimensiuni, lucrate într-o pastă foarte fină, un fel de floare de pastă, centrifugată pe pereţii tiparului prin învîrtirea acestuia pe roata olarului. Decoraţia era sumară, iar recipientul era finisat cu o angobă care, prin ardere, căpăta aspectul unui firnis mat. Vasul devenea în acest chip foarte uşor, pereţii fiind subţiri şi fini, formele elegante. Atare produse, constituind deja o „marfă“ universală, prezentă din Pontul Euxin pînă în Hispaniainfo, caracterizează, cel puţin în cetăţile de pe litoralul dobrogean, deceniile primei jumătăţi a sec. I e.n., ea degradîndu-se tehnic şi tipologic în perioada imediat următoare şi în sec. II e.n. În Dacia Superior (cîteva piese aflate la M.I.T.) se întîlnesc imitaţii comune ale unor forme practicate de sticlăria romană, cum ar fi „butoiaşele“ miniaturale (pl. XII, 6), „ploscuţele“ etc., sau mai obişnuitele pahare (de felul celor cu patru cute verticale, realizate pe corpul lor cu cleştele de lemn), dintre care foarte bine păstrat este cel descoperit la Cumidavainfo. Paharele tronconiceinfo, cu sau fără decor, în parte cu angobă sau firnis (terra sigillata) reproduc forme ale sticlăriei din sec. I e.n. pînă în veacul III, constituind veriga de legătură tipologică între paharele timpurii ale sticlăriei romane şi cele cu fundul rotunjit din sec. IV—V e.n. (Avem în vedere exemplarele descoperite la Cristeşti şi aflate în Muzeul din Tg. Mureş, pl. XII, 7).
Chiar la modul artizanal rudimentar, ceramica ambiţionează sugerarea gracilităţii şi diafanului, redat prin traforare, vizînd ca modele acele diatreta, adevărate dantele de sticlă, ieşite cu precădere din atelierele renane ale sec. III—IV. Un capac de vas de lut de la Gherla (muzeul local) este elocvent în sensul celor afirmate (pl. XII, 3).

dacia-ant

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2