Dacia Antiqua

PLASTICA ÎN TERACOTĂ

Plastica romană în teracotă este ilustrată pe cuprinsul României prin mai multe subcategorii de materiale ca: statuetele, teracotele arhitectonice, alte obiecte figurative din lut, tiparele.
Cu rare excepţii, care vor fi special subliniate, majoritatea covîrşitoare a pieselor descoperite în ţară sînt produse ale unor ateliere romane locale, ateliere care în general îşi aveau locul pe lîngă cele ale olarilor, ale căror cuptoare le vor fi întrebuinţat adesea. Este fapt cunoscut că producţia coroplastică romană, inferioară numeric celei a statuetelor de bronz, este artisticeşte inferioară coroplasticii greceşti de care sub raport iconografic-tipologic este prea puţin legată. Beneficiarii plasticii figurative în teracotă erau exclusiv localnicii cu puţină dare de mînă (romani sau daci), astfel că problema importurilor de piese finite nu s-ar putea pune decît în cazul cîtorva pe care le vom discuta mai jos. Poate fi cel mult avut în vedere importul unor tipare pentru prea puţinele piese ce atrag atenţia prin asemănările izbitoare cu descoperiri de acelaşi fel din alte părţi ale Imperiului. Dealtfel, o plastică în teracotă de nivel artistic superior nu prea a existat pe cuprinsul lumii romane. Rare sînt exemplarele cunoscute care să se ridice pînă la realizările obişnuite ale coroplasticii elene. Dintre acestea, unul aflat în Colecţia Severeanuinfo şi reprezentînd un personaj feminin în picioare, datează din epoca lui Traian, după moda coafurii, fiind produs probabil de un atelier grecesc.
Din punct de vedere iconografic, majoritatea reprezentărilor descoperite în România este deţinută de cele ale zeiţei Venus. Venus înveşmîntată cu palla trasă pe cap şi ridicată, cu mîna dreaptă descoperindu-şi umărul, apare într-un frumos exemplar la Drobeta (M.P.F., pl. XI, 4) şi într-o variantă nudăinfo , cu veşmîntul la spate, susţinut de braţul drept înălţat, la Potaissa (M.I.T.). Dintre exemplarele înfăţişînd pe Venus anadyomene cităm descoperirile de la Sucidava (Muzeul din Corabia), Sarmizegetusa (Muzeul din Deva) şi Potaissa (Muzeul din Turda), fără a trece cu vederea exemplarele mai complexe sub raport iconografic, ca cel al unei Venere cu Amor pe delfin de la Romula (Muzeul din Caracal). Tipul Venerei pudice însoţită de un amoraş apare la Sucidava (Muzeul din Corabia) şi la Sarmizegetusa (Muzeul din Deva), iar semi-nudă şi neînsoţită de Amor, la picioare, la Drobetainfo (M.P.F.), Sarmizegetusainfo (muzeul local), la Moldoveneşti-Turdainfo (M.I.T.), la Turdainfo  şi la Cumidavainfo (Rîşnov). O importanţă specială a fost acordată atelierului coroplastic de la Apuluminfo , ale cărui Venere (ofrande de lut ars, cu mai multe tipuri iconografice ale zeităţii) sînt acum răspîndite în diverse muzee din Transilvania (M.I.T., M.U.A.I., M.B.). Obîrşia îndepărtată a diferitelor reprezentări ale Venerei va fi fost statuaria elenistică, dar modelele imediate (în cazul că ar fi existat) nu pot fi socotite bronzurile miniaturale (cum uneori se afirmă), ci reprezentările de pe relieful şi din statuaria provincială. Analogiile cu unele ateliere din Pannonia sau Gallia sînt, pentru atare piese, doar simple referiri scientiste. În această privinţă artizanalul îşi dă deplina măsură a „liberului său arbitru“ în ce priveşte imagistica (în limitele, totuşi, ale unei tradiţii iconografice) şi creativitatea.
Nici o statuetă integrală a Minervei nu ne-a parvenit. Un fragment acefal, cu scut şi lance, a fost descoperit la Sucidavainfo (Muzeul din Corabia), un cap la Sarmizegetusa (Muzeul din Deva) şi un fragment de bust la Apuluminfo (M.I.T.). Compensativ aproape inexistente prin raport cu mulţimea reprezentărilor în relieful sculptural ale Dianei sînt doar două, după ştiinţa noastră, fragmente de statuete în lut, unul apărut la Sucidava sau Romula (M.I.O.) şi celălalt la Apuluminfo  (M.I.T.).

Multipla iconografie a lui Liber-Pater îşi găseşte obiectivarea în Dacia în reprezentările lui Silenus de la Potaissainfo (Muzeul din Turda, pl. XI, 8), de la Apuluminfo (Muzeul din Tg. Mureş); în cele ale unui Satir la Moigradinfo (M.I.T.), cap ce putea fi o aplică sau un fragment din peretele unui vas; ale unui Faun, la Drobetainfo; ale unor Bacante la Romula (Muzeul din Caracal) şi la Cădaciu Mic, Odorheiinfo (Muzeul din Cristurul Secuiesc).
O atenţie deosebită merită un grup de statuete al căror rost de ofrande funerare nu cred că mai poate fi pus la îndoială şi care reprezintă două divinităţi (masculină şi feminină) paredre (şezînd pe un mic tron cu spătar înalt) fără ca picioarele să le fie trasate pe partea de jos a tronului. Cu alte cuvinte, e vorba de două protome antropomorfe aşezate pe tron. Neinterpretate sau numite reprezentări ale lui Iupiter şi Iunoneiinfo , ele simbolizează de fapt cuplul infernal Plutos-Proserpina, găsindu-şi replica nu atît în coroplastica romană din Europa vestică sau centrală, cît mai ales în statuetele de acelaşi gen (cu două Harpii însă), descoperite la Tomis şi în sudul U.R.S.S., a căror însemnătate eshatologică am evidenţiat-o într-o carte de curînd apărutăinfo. Exemplare de felul celor la care ne referim au fost descoperite la Apuluminfo (pl. XI, 7), la Turdainfo şi Sarmizegetusa (Muzeul din Deva, pl. XI, 11), iar altul, pare-mi-se şi el inedit ca cel de la Deva, se află la Cluj-Napoca (M.I.T.). Statuete de acelaşi tip reprezintă însă şi două protome feminine pe tron. E vorba desigur de Demetra şi Proserpina. Ele provin de la Sarmizegetusa şi se găsesc în Muzeul din Deva. Una este cunoscutăinfo, alta însă inedită (nr. inv. 446). Tot de la Sarmizegetusa şi tot în Muzeul din Deva (nr. inv. 445) se află şi un al treilea tip de statuete de acest gen. Personajele paredre (se păstrează doar capul feminin al celei din stînga), au membrele inferioare şi labele picioarelor trasate şi figurate pe postament (pl. XI, 9). Putem crede, de data aceasta de acord cu A. Budayinfo, că ar fi vorba de reprezentarea simbolică a unui cuplu imperial. Surprinzătoare este prezenţa unui cap de genius cucullatus sau de Telesfor în Dacia Superior (M.I.T.), imaginile acestuia fiind mai obişnuite în rîndul teracotelor din Galliainfo, dar apărînd — e adevărat — şi la sud de Balcani, la Stara Zagorainfo, în sec. II e.n.
Ceres/Demetra ne e cunoscută în coroplastica romană din Dacia doar printr-o statuetă de la Drobeta (M.P.F., pl. XI, 1). În schimb, în Sciţia Mică, respectiv la Histriainfo, au apărut acum aproape două decenii, circa 200 piese întregi şi fragmentare (din sec. II e.n.?), reprezentînd numita zeitate. Pe lîngă faptul că mulţimea exemplarelor şi deşeurilor atestă existenţa unui atelier coroplastic local (nimic surprinzător dealtfel), calitatea lor mediocră, seriile mari, precum şi identitatea numen-ului divinităţii par a le fi sortit unei meniri funerare. În tot cazul, ele se integrează tipologiei nord-pontice atestată la Chersonesinfo , oraş despre ale cărui raporturi străvechi cu Histria am mai amintit într-un capitol anterior. Nu putem fi însă de acord că aceste statuete ar simboliza Pudicitia, cu atît mai mult cu cît redarea acesteia pe monedele romane sau în statuarie este bine cunoscută şi diferită. O statuie de împărăteasă, de tip Pudicitia, a fost descoperită în Moesia Inferior. Gestul ţinerii cu mîna a pallei trecute peste cap conferea în acel caz identitate simbolică reprezentării. Faptul că statuetele de teracotă au fost descoperite aproape de suprafaţa solului, că aspectul lor neîngrijit semnifică un artizanal frust şi că, în fine, analogiile de la Chersones sînt datate în sec. III—IV ne îndeamnă să le socotim şi pe cele de la Histria (M.I.R.S.R.) tot din aceeaşi vreme.

Frecvente sînt statuetele de vultur nu numai de bronz, ci şi de teracotă. Ele vor fi avut aceeaşi semnificaţie culturală pe care le-am atribuit-o şi celor de metal. Ne sînt deocamdată cunoscute trei piese provenind de la Romula (Muzeul din Caracal) şi o alta de la Drobetainfo , acestea găsindu-şi analogia într-o figurină descoperită la Olbia şi datată în sec. II—IIIinfo , asemănătoare la rîndu-i cu alta contemporană de la Kerci.
Capetele groteşti de mici dimensiuni, a căror tipologie e de obîrşie alexandrină, constituie o categorie de figurine destul de răspîndită în Imperiu. În Dacia Inferiorinfo le avem atestate la Romula şi poate şi la Drobeta (M.P.F.), iar în Dacia Superior la Micia info . În general, ele redau capete de mimi, cu tichie sau fără, cu nas aplatizat sau coroiatinfo, reprezentînd uneori şi vetusteţea feminină, conform verismului artei alexandrine tîrziiinfo şi gustului pentru cacoshematie şi exoticinfo, difuzat în Imperiu pe la începutul sec. III. La punctul opus vetusteţei caricaturizate sînt teracotele reprezentînd busturi de copii. Unul, provenind de la Apulum, înfăţişează poate o fetiţă strîngînd un porumbel la piept (Muzeul din Aiud, nr. inv. 539). O variantă mult mai răspîndită a tipului o constituie busturile de băieţi, nude, purtînd la gît o lunulă suspendată. Ele apar atît la Slăveni şi Sucidavainfo, cît şi la Apulum (două piese inedite la M.U.A.I.).
Este adevărat că moda busturilor de copii pe piedestale tronconice (de altă factură decît cele din Dacia), de busturi de femei sau de bărbaţi pe acelaşi alt gen de piedestale, era destul de răspîndită în Galliainfo, în sec. II—III e.n.  Statuetele din Oltenia şi de la Apulum nu au însă nimic de a face sub raport stilistic cu analogiile tipologice din Gallia. Piesele din România sînt însă identice din toate punctele de vedere cu cele descoperite în Agora la Atenainfo şi datate la sfîrşitul sec. III şi în sec. IV. Ele se deosebesc destul de mult de puţinele statuete de acest fel cunoscute la sud de Dunăre, dintre care una descoperită la Ratiaria vădeşte, în modelarea capului, serioase reminiscenţe ale elenismului tîrziu. Alternativa e limpede: ori datarea lor trebuie coborîtă pînă în prima parte a sec. III, ori ele au fost produse la nord de Dunăre şi de Carpaţi, după retragerea aureliană. În ambele cazuri, strînsele analogii cu statuetele de la Atena pledează pentru o atare legătură în domeniul plasticii miniaturale, care nu va fi fost desigur o simplă difuziune comercială a unei mărfi lipsite de valoare şi semnificaţie.
Importuri de piese finite, mai degrabă decît de tipare (pentru simplul motiv că e vorba doar de puţine exemplare), par să indice unele prezenţe coroplastice la nord de Dunăre. E vorba, în primul rînd, de un bust fragmentar descoperit la Orlea, reprezentînd un tînăr negroid, un tiasit dionysiac de factură siriană (considerat de editoare drept produs al unui atelier alexandrininfo ). Tot din Oltenia provine şi un cap feminin aflat la M.I.O. Cele două piese sînt în mod sigur găsite pe teritoriul României. Mai problematică rămîne obîrşia a două capete feminine aflate la Brukenthal, intrate în colecţie prin 1837 (nr. inv. A 2696/6245 şi A 2697/6246) şi date ca provenind din Transilvania. Ele îmi par de factură sud-italică şi e prea posibil să fi ajuns în colecţia sibiană pe cale anticară mai degrabă decît pe filiera unei descoperiri locale.
Unicul gen de teracote arhitectonice descoperit în Dacia sînt antefixele. Ele erau utilizate fie la decorarea streaşinelor (fixate fiind la îmbinarea ţiglelor), fie la împodobirea pereţilor (cazul mai rar al măştilor cu orificii de atîrnare, pentru interior sau amplasate direct în tencuială, la exterior). Măştile înfăţişau îndeobşte ori capete feminine, ori capete bărbăteşti bărboase.

Antefixe cu capete feminine au fost descoperite la Romula (una la Muzeul din Corabia, alta la M.P.F.), la Drobeta (patru bucăţi aflate la M.P.F.), o piesă cu mască de Silen a ieşit la iveală în castrul de la Jidavainfo. În Dacia Superior predominante sînt antefixele cu reprezentări masculine, ca cele două descoperite în cisterna din palatul Augustalilor de la Sarmizegetusainfo sau cea de la Napocainfo (M.I.T.). De la Corpadeainfo provine o antefixă cu capul lui Dionysos imberb (pl. XI, 6), încununat de iederă (M.I.T.). Cum era de aşteptat, cele mai multe s-au descoperit la Apulum, dintre care trei cu figuri feminineinfo şi două cu chipuri bărbăteştiinfo. În imediata apropiere vestică a Daciei, antefixe similare au fost descoperite la Mursa (Osijek, Iugoslavia), din douăzeci de piese doar două fiind măşti masculineinfo , la Siscia, la Sirmium, la Aquincum şi la Carnuntum.
Dintre obiectivele figurative de lut cu destinaţie diversă ţinem să menţionăm ofrandele în formă de frunze, descoperite într-un mormînt de epocă romană de la Tomisinfo şi datînd de la începutul sec. II, aşa-numitele oscilla, care se atîrnau în arbori sau erau purtate drept talismane. Aceste obiecte erau de asemenea realizate cu ajutorul tiparelor.
Tiparele de statuete însele sînt produse de atelierele coroplaştilor. Dintre ele, pentru statuete reprezentînd pe Venus, au fost descoperite tipare la Drobeta, Dierna şi Romula, pentru Isis şi Sol, la Apulum şi respectiv Romulainfo. Tipare de medalioane au fost descoperite la Apulum, Cristeşti, Napoca, Ilişua, Drobeta, Dierna, Cioroiul Nouinfo  (Aquae). Între aceste tipare pentru medalioane trebuie să distingem două destinaţii: tipare cu care urmau să fie decorate vasele cu figuri în relief, acoperite cu angobă, deci nu cele din categoria terra sigillata. Vase cu astfel de medalioane ies la iveală în număr tot mai mare în Daciainfo ; ele sînt de mai multă vreme cunoscute atît în Gallia şi provinciile dunăreneinfo , cît şi în Agora la Atenainfo , unde s-au şi găsit tipare de medalioane pentru recipiente de lut. Decorarea vaselor cu medalioane în relief, executate cu tipare fie pe pereţii vaselor, fie ca embleme pe fundul interior al acestora, este o practică datînd încă din epoca elenistică, tipare de acest fel descoperindu-se în regiunile mai apropiate de noi, la Chersonesinfo unde sînt datate în sec. III î.e.n. O altă categorie de tipare, dintre care unele circulare, ca cel splendid conservat de la M.I.T. şi reprezentînd bustul lui Marte, erau folosite la amprentarea pîinii, a prăjiturilor, chiar a brînzeturilor, aşa cum stau mărturie obiecte identice descoperite tot la Atena în Agorainfo  sau tiparul de la Brukenthalinfo cu tabula ansata şi urarea „Accipio anum novum felicem“ (un an nou fericit) cu care se vor fi amprentat acele „turte dulci“ trimise drept „xenia“ sau „apoforeta“ cu ocazia sărbătorilor anului nou.
Din cele de mai sus se desprinde activitatea intensă a atelierelor coroplastice romane de pe cuprinsul ţării noastre, artefactele acestora contribuind prin adresarea lor spre categoriile cele mai puţin avute ale populaţiei, la romanizarea intensivă a teritoriilor pe cuprinsul cărora şi-au difuzat produsele.

dacia-ant

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2