Arta romană în România

PORTRETUL

Portretul roman în România a făcut obiectul unei cărţi aparte cu titlul omonim, în care am inclus 102 portrete în bronz, piatră şi fildeş, chipuri identificate ori anonime, cu care cititorul poate lua contact mai strâns şi mai lămuritor decât în cele câteva pagini la care ne obligă economia prezentei lucrări. Desigur, nimeni nu poate niciodată pretinde că identificările personajelor imperiale cu redusă iconografie de orice natură pe lângă cea monetară, obligatorie, sunt lipsite de subiectivitate. Cine a cercetat de visu cât mai multe portrete şi are ochiul format pentru atare „ştiinţă de a vedea” este cu siguranţă mai calificat decât un altul care a citit mult, dar nu ştie să vadă trăsăturile definitorii, uneori bine ascunse, ale unei figuri. Dar cine este acela ce se recunoaşte mai puţin calificat, azi, când toată lumea aleargă după descoperiri şi, în goana prezentării „noutăţilor”, se reîncălzesc interpretări şi teorii de mult perimate şi infirmate cu argumente. De altminteri, lipsind buna credinţă, ori ignorând-o, totul se poate demonstra!
Remarcăm numărul mare de portrete imperiale descoperite în Dacia, prin comparaţie cu cele din provinciile învecinate ei. De la statui în mărime naturală până la capete miniaturale (cum este acel Caracalla, PRR, pp. 119-120, nr. 21 de la Apulum, MUAI) (il. 134) ne sunt prezentate lucrări de calităţi diferite dintre care nu puţine foarte bune. Lucrarea conţine şi portrete aflate în colecţii româneşti, achiziţionate însă în Italia sau Grecia, cum este foarte rarul portret al lui Lucius Antonius (il. 135), fratele lui Marcus Antonius (PRR, pp. 60-65, nr. 3). Tot pe această cale a intrat în patrimoniul românesc un foarte interesant portret al lui Traian (în afara celui din Colecţia Severeanu, aflat pe coperta cărţii, inedit şi el - il. 8 color) care zăcea anonim în fundul unui depozit înainte de a-l fi publicat (PRR, pp. 68-71, nr. 5).
După apariţia cărţii noastre a mai apărut în Dobrogea, la Vadu, pe malul Mării Negre, aproape de limita sudică a teritoriului rural al Histrieiinfo, un portret pe care A. Rădulescu ezită să-l nominalizeze: Hadrian sau urmaşul său Antoninus Pius. Este limpede portretul lui Hadrian, dar cum spuneam, numai cine a văzut multe a văzut ceva. Ceilalţi sunt apteri prin vocaţie. În portretistica romană imperială existau cazuri deliberate de contaminare iconografică. Era o particularitate a politicii vizuale dusă prin intermediul imaginii imperiale. Unul din exemplele cele mai elocvente şi mai reuşite este portretul în relief din faţă plasat pe frontonul Propileelor de la Eleusis. Ştim că Hadrian a început restaurarea vestitului sit al misterelor eleusine; nu a mai apucat însă să o termine. Urmaşul său desemnat, Antoninus Pius, i-a continuat opera şi, pentru a sublinia acest pios gest, a pus ca portretului lui Hadrian din faţă, sculptat pe frontonul amintit, să i se „aplice” unele trăsături tipice ale chipului lui Antoninus Pius, respectiv cele ţinând de partea superioară a feţei, barba rămânând tipic hadrianică, adică în cârlionţi.

art rom ro

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2