Arta romană în România

ALTARELE

Dacă am refuzat atâtor piese denumirea şi funcţionalitatea de altare, pentru a le integra firesc în etajarea pilaştrilor funerari, trebuie să precizăm care erau de fapt altarele monolite de sine stătătoare. Ele constituiau categoria de monumente cea mai comună şi cea mai accesibilă financiarmente, deopotrivă întâlnite în Dobrogea romană, în Dacia Inferior şi Superior. Altarele funerare erau fie simple, cu profilatură arhitecturală şi inscripţie, ca, de pildă, exemplarele de la Schitul Topolniţeiinfo (MPF) şi Sarmizegetusainfo , fie, pe una din feţe cu nişă şi bustul defunctei în altorelief, sub care era plasată inscripţia (piesa de la Drobeta aflată la IABinfo ), fie cu reprezentare antropomorfă în altorelief pe întregimea uneia din feţe, ca altarul provenit din Transilvaniainfo şi aflat la MIT (il. 111).
Dorim să subliniem cu toată insistenţa că altarele funerare înţelese de noi ca monumente monolite, cu profilaturi şi decoraţie arhitecturală care le asigurau o funcţionalitate independentă, de sine stătătoare, nu puteau fi amplasate deasupra unor baze cu lei de felul celor rectangulare. Tocmai profilatura bogată de la baza altarelor funerare făcea imposibilă, din punctul de vedere al concepţiei structive romane, aşezarea lor pe baze cu lei. Altarele funerare din Dacia se aşezau pe o substrucţie care nu depăşea decât cu puţin suprafaţa solului. La Aquileia existau însă altare, ca acela al lui Lucius Iulius Pansa, formate din trei piese: coronamentul cu volute, în chip de capitel ionic (il. 112), corpul şi baza cu profilaturile respective. Altele, de pildă altarul lui Postumius Hilarus, aveau baza profilată lucrată separat, iar corpul şi coronamentul dintr-un bloc monolitinfo. Cum în Dacia nu s-au găsit nici baze, nici coronamente de altar separate sau monolite cu corpul, aidoma sau asemănătoare celor de la Aquileia, rezultă limpede că segmentele de felul celui de la Porolissum nu puteau fi decât părţi componente ale unor pilaştri funerari, mai înalţi ori mai scunzi.
De aceeaşi formă cu altarele funerare erau şi altarele votive. Cităm dintre sutele de piese, paralelipipedice sau cu corp cilindric, atingând înălţimi de până la 2 m, dar şi proporţii miniaturale ce le dădeau aparenţa portabilităţii, un altar consacrat, la Tomis, lui Osirisinfo (acum la IAB). Altarele votive romane de pe teritoriul României purtau inscripţii dedicatorii închinate aproape tuturor zeilor ale căror culte au fost practicate pe aceste meleaguri (il. 113, 114). Multe comportă, în afară de inscripţie, o remarcabilă decoraţie în relief, cum este cel dedicat Iunonei Regina (il. 115) aflat la Brukenthal (inv. nr. A 3409/7182). Altele, fără a fi apucat să primească inscripţia dedicatorie a închinătorului, purtau doar basoreliefuri aparţinând iconografiei celei mai populare divinităţi a Orientului roman din secolele II-III: Mithras (o piesă de la Apuluminfo, la MUAI, DA, pl. VII/4) similară cu alta tot anepigrafă de la Brukenthal (il. 116), inv. nr. A 3440/7274, ieşite probabil din acelaşi atelier apulens.
Interesantă este prezenţa la Apulum a unui altar închinat lui Glyconinfo , pe faţa superioară a căruia se află inelul de jos al şarpelui încolăcit. Adorarea lui Glycon în Dacia Superior, la care au contribuit de bună seamă pe lângă orientali şi numeroşii greci atestaţi de inscripţiile din interiorul arcului carpatic, ne îndreptăţeşte să presupunem că aria cultului acestuia va fi cuprins şi vestul Europei, aşa cum par a indica două statui în ronde-bosse (dintre care una s-a pierdut), statui asemănătoare cu vestita sculptură de la Tomis, descoperite în 1826 şi 1840 la Bordeauxinfo (Burdigala).
Mai mult decât cele funerare, altarele votive erau legate de opţiunile religioase ale militarilor (deseori cumulative), astfel că numărul lor era considerabil mai mare, iar producţia era asigurată de pietrarii trupelor sau de civili, care-şi desfăceau acest gen de marfă în mediul amintit. O analiză efectuată în Angliainfo asupra răspândirii produselor unui singur atelier în zona centrală a Britaniei a depistat nu mai puţin de 44 de piese datate în prima jumătate a secolului al III-lea.

art rom ro

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2