Arta romană în România

PLASTICA ÎN TERACOTĂ

Plastica romană în teracotă este ilustrată pe cuprinsul României prin mai multe subcategorii de materiale ca: statuetele, teracotele arhitectonice, alte obiecte figurative din lut, tiparele.
Cu rare excepţii, care vor fi special subliniate, majoritatea covârşitoare a pieselor descoperite în ţară sunt produse ale unor ateliere romane locale, ateliere care în general îşi aveau locul pe lângă cele ale olarilor, ale căror cuptoare le vor fi întrebuinţat adesea. Este fapt cunoscut că producţia coroplastică romană, inferioară numeric celei a statuetelor de bronz, este artisticeşte inferioară coroplasticii greceşti, de care sub raport iconografic-tipologic este prea puţin legată. Beneficiarii plasticii figurative în teracotă erau exclusiv localnicii cu puţină dare de mână (romani sau daci) astfel că problema importului de piese finite nu s-ar putea pune decât în cazul câtorva pe care le vom discuta mai jos. Poate fi cel mult avut în vedere importul unor tipare pentru prea puţinele piese ce atrag atenţia prin asemănări izbitoare cu descoperiri de acelaşi fel din alte părţi ale imperiului. De altfel, o plastică în teracotă de nivel artistic superior nu a prea existat pe cuprinsul lumii romane. Rare sunt exemplele cunoscute care să se ridice până la realizările obişnuite ale coroplasticii elene. Dintre acestea, unul, aflat în Colecţia Severeanuinfo şi reprezentând un personaj feminin în picioare, datează din epoca lui Traian, judecând după moda coafurii, fiind produs probabil de un atelier din lumea greacă.
Din punct de vedere iconografic, majoritatea reprezentărilor obişnuite descoperite în România este deţinută de cele ale zeiţei Venus. Venus înveşmântată cu palla trasă pe cap şi ridicată, cu mâna dreaptă descoperindu-şi umărul, apare într-un frumos exemplar la Drobeta (MPF, DA, pl. XI/4) (il. 55) şi într-o variantă nudăinfo, cu veşmântul la spate, susţinut de braţul drept înălţat, la Potaissa (MIT). Dintre exemplarele înfăţişând-o pe Venus Anadyomene, cităm descoperirile de la Sucidava (Muzeul din Corabia), Sarmizegetusa (Muzeul din Deva) şi Potaissa (Muzeul din Turda), fără a trece cu vederea exemplarele mai complexe sub raport iconografic, ca acela al unei Venus cu Amor pe delfin de la Romula (Muzeul din Caracal). Tipul Venus pudica, însoţită de un amoraş, apare la Sucidava (Muzeul din Corabia) şi la Sarmizegetusa (Muzeul din Deva), iar seminudă şi neînsoţită de Amor, la picioare (il. 57), la Drobetainfo (MPF), Sarmizegetusainfo (muzeul local), la Moldoveneşti-Turdainfo (MIT), la Turdainfo şi la Cumidavainfo (Râşnov).
O importanţă specială a fost acordată atelierului coroplastic de la Apuluminfo ale cărui Venere (ofrande din lut ars, cu mai multe tipuri iconografice ale zeităţii) sunt acum răspândite în diverse muzee din Transilvania (MIT, MUAI, MB). Obârşia îndepărtată a diverselor reprezentări ale zeiţei Venus va fi fost statuaria elenistică şi replicile ei romano-italice, dar modelele imediate nu trebuie căutate neapărat în statuaria provincială de mari dimensiuni, ci în cea miniaturală de marmură de ale cărei fragmente, sau rarele piese întregi, sunt pline muzeele de pe teritoriul României. Mi se pare mai puţin probabil ca microstatuaria de bronz să fi constituit atare modele, căci nici o replică în lut a nenumăratelor figurine de bronz nu ne-a parvenit până astăzi.
Analogiile cu unele ateliere din Pannonia sau Gallia sunt, pentru astfel de piese, doar simple referiri scientiste. În această privinţă artizanalul îşi dă deplina măsură a „liberului arbitru” în ce priveşte imagistica (în limitele totuşi ale unei tradiţii iconografice) şi creativitatea.
Nici o statuetă artizanală a Minervei nu ne-a parvenit. Un fragment acefal, cu scut şi lance, a fost descoperit la Sucidavainfo (Muzeul din Corabia), un cap la Sarmizegetusa (Muzeul din Deva) şi un fragment de bust la Apuluminfo (MIT). Compensativ, aproape inexistente prin raport cu mulţimea reprezentărilor în relieful sculptural ale Dianei, sunt doar două, după ştiinţa noastră, fragmente de statuete de lut, unul apărut la Sucidava sau Romula (MIO) şi celălalt la Apuluminfo (MIT).

Multipla iconografie a lui Liber Pater îşi găseşte obiectivarea în Dacia în reprezentările lui Silenus de la Potaissainfo (Muzeul din Turda, DA, pl. XI/8), de la Apuluminfo (MIT) şi de la Cristeştiinfo (Muzeul din Tg. Mureş); în cele ale unui Satir de la Moigradinfo (MIT), cap ce putea fi o aplică sau un fragment din peretele unui vas; ale unui Faun de la Drobetainfo ; ale unor Bacante de la Romula (Muzeul din Caracal) şi de la Cădaciul Mic, Odorheiinfo (Muzeul din Cristurul Secuiesc).
O atenţie deosebită merită un grup de statuete al căror rost de ofrande funerare nu cred că mai poate fi pus la îndoială şi care reprezintă două divinităţi (masculină şi feminină) paredre (şezând pe un mic tron cu spătar înalt) fără ca picioarele să le fie trasate pe partea de jos a tronului. Cu alte cuvinte e vorba de două protome antropomorfe aşezate pe tron. Neinterpretate sau numite reprezentări ale lui Jupiter şi Iunoneiinfo, ele simbolizează de fapt cuplul infernal Plutos-Proserpina, găsindu-şi replica nu atât în coroplastica romană din Europa vestică sau centrală, cât mai ales în statuetele de acelaşi gen (cu două Harpii însă) descoperite la Tomis şi în sudul Rusiei, a căror însemnătate eshatologică am evidenţiat-o într-o carte apărută cu trei lustre în urmăinfo.
Exemplare de felul celor la care ne referim au fost descoperite la Apuluminfo (il. 59), la Turda şi Sarmizegetusa (Muzeul din Deva, DA, pl. XI/11), iar altul, pare-mi-se inedit ca acela de la Deva, se află la Cluj (MIT). Statuete de acelaşi tip reprezintă însă şi două protome feminine pe tron. E vorba desigur de Demetra şi Proserpina. Ele provin de la Sarmizegetusa şi se găsesc în Muzeul din Deva. Una este cunoscutăinfo, alta însă inedită (inv. nr. 446). Tot de la Sarmizegetusa şi tot în Muzeul din Deva (inv. nr. 495) se află şi un al treilea tip de statuete de acest gen. Personajele paredre (se păstrează doar capul feminin al celui din stânga) au membrele inferioare şi labele picioarelor trasate şi figurate pe postament (DA, pl. XI/9). Putem crede, de data aceasta de acord cu A. Budayinfo, că ar fi vorba de reprezentarea simbolică a unui cuplu imperial.
Surprinzătoare este prezenţa unui cap de genius cucullatus sau de Telesfor în Dacia Superior (MIT), imaginile acestuia fiind mai obişnuite în rândul teracotelor din Galliainfo, dar apărând, e adevărat, şi la sud de Balcani, la Stara Zagora, în secolul al II-lea e.n.info. Cam tot de atunci datează şi un medalion de lut din zona Starei Zagora repezentând un Mercur nudinfo, cu hlamidă, călare pe un berbec, ţinând în dreapta punga, iar în stânga caduceul. Asocierea lui Mercur cu berbecul e frecventă pe gemele romane contemporane, imaginea lui pe un medalion de teracotă neputând fi decât votivă.
Ceres/Demetra ne e cunoscută în coroplastica romană din Dacia doar printr-o statuetă de la Drobeta (MPF, DA, pl. XI/1). În schimb, în Sciţia Mică, respectiv la Histriainfo, au apărut, cu aproximativ trei decenii în urmă, circa 200 de piese întregi şi fragmentare (din secolul al II-lea e.n.?) reprezentând numita zeitate. Pe lângă faptul că mulţimea exemplarelor şi a deşeurilor atestă existenţa unui atelier coroplastic local (nimic surprinzător de altfel), calitatea lor mediocră, seriile mari, precum şi identitatea numen-ului divinităţii par a le fi sortit unei meniri funerare, având în vedere caracterul preponderent agrar al hinterlandului Histriei, al cărei port se transformase într-o lagună puţin adâncă şi închisă spre larg de un prag de nisip urcând până aproape la suprafaţa apei. În tot cazul, aceste statuete se integrează tipologiei nord-pontice atestată la Chersonesinfo, oraş ale cărui raporturi străvechi cu Histria trebuiesc avute în vedere. Nu putem fi însă de acord că atare statuete ar simboliza Pudicitia, cu atât mai mult cu cât redarea acesteia pe monedele romane sau în statuarie este binecunoscută şi diferită. O statuie de împărăteasă, înfăţişată ca Pudicitia, a fost descoperită în Moesia Inferior (PRR, pp. 180-185, nr. 36, Fausta, a se vedea mai jos) (il. 58). Gestul ţinerii cu mâna a pallei trecute peste cap conferea în acel caz identitate simbolică reprezentării, legată de evenimentul biografic al unei morţi cumplite şi nedrepte, rezultat al unei ticăloase intrigi de palat.

Faptul că statuetele de teracotă au fost descoperite aproape de suprafaţa solului, că aspectul lor neîngrijit semnifică un artizanal frust şi că, în fine, analogiile de la Chersones sunt datate în secolele III-IV, ne îndeamnă să le socotim şi pe cele de la Histria (MIR) tot din aceeaşi vreme.
Frecvente sunt statuetele de vultur, nu numai din bronz, ci şi din teracotă. Ele vor fi avut aceeaşi semnificaţie cultuală pe care le-am atribuit-o şi celor din metal. Ne sunt deocamdată cunoscute trei piese provenind de la Romula (Muzeul din Caracal) şi o alta de la Drobetainfo, acesteia găsindu-i-se analogia într-o figurină descoperită la Olbia şi datată în secolele II-IIIinfo, asemănătoare la rându-i cu alta contemporană de la Kerci.
Capetele groteşti de mici dimensiuni, a căror tipologie e de obârşie alexandrină şi o mărturie a încetătenirii unei estetici a urâtului, constituie o categorie de figurine destul de răspândite în imperiu. În Dacia Inferiorinfo le avem atestate la Romula şi poate şi la Drobeta (MPF), iar în Dacia Superior la Miciainfo. În general ele redau capete de mimi, cu tichie sau fără, cu nas aplatizat sau coroiatinfo, reprezentând uneori şi vetusteţea feminină, conform verismului artei alexandrine târziiinfo şi gustului pentru cacoshematie şi exoticinfo, difuzat în imperiu de pe la începutul secolului al III-lea.
Ca punct opus vetusteţii caricaturizate sunt teracotele reprezentând busturi de copii, cu rol foarte probabil de jucării întrucât au o bilă de lut liberă înăuntru care produce zgomot prin agitarea jucăriei. Una, provenind de la Apulum, înfăţişează poate o fetiţă, strângând un porumbel la piept (Muzeul din Aiud, inv. nr. 539). O variantă mult mai răspândită a tipului o constituie busturile de băieţi, nude, purtând la gât o lunulă suspendată de un lănţişor. Ele apar atât la Slăveni şi la Sucidavainfo, cât şi la Apulum (două piese inedite la MUAI).
Este adevărat că moda busturilor de copii pe piedestale tronconice (de altă factură decât cele din Dacia), de busturi de femei sau de bărbaţi pe acelaşi gen de piedestale era destul de răspândită în Galliainfo, în secolele al II-lea şi al III-lea. Statuetele din Oltenia şi de la Apulum nu au însă nimic de a face sub raport stilistic cu analogiile tipologice din Gallia. Piesele din România sunt însă identice din toate punctele de vedere cu cele descoperite în Agora la Atenainfo şi datate la sfârşitul secolului al III-lea şi în cel următor. Ele se deosebesc destul de mult de rarele statuete de acest fel, cunoscute la sud de Dunăre, dintre care una descoperită la Ratiariainfo vădeşte, în modelarea capului, serioase reminiscenţe ale elenismului târziu. Categoria unor astfel de jucării era completată de figurine de păsări (cocoşi, porumbei), patrupede (cai) şi mai ales foarte răspânditele cărucioare destinate, primele, unei distrugeri rapide de către destinatarii lor, copiii. O piesă rămasă, surprinzător, întreagă (cărucior cu patru roţi amplasate ca picioare pe trupul unui cal) ne-a parvenit din împrejurimile Vraţei (Bulgaria), descoperită în 1960, ea datând din secolele III-IVinfo. Tipologia unor astfel de jucării cunoaşte o mare extensiune cronologică şi nu cred că se cade a specula savant asupra datării lor „precise”!
Importuri de piese finite, mai degrabă decât de tipare (pentru simplul motiv că e vorba doar de puţine exemplare), par să indice unele prezenţe coroplastice la nord de Dunăre. E vorba, în primul rând, de un bust fragmentar descoperit la Orlea, reprezentând un tânăr negroid, un tiasit dionysiac de factură siriană (considerat de editoarea lui drept un produs al unui atelier alexandrininfo ).
Tot din Oltenia provine şi un cap feminin aflat la MIO. Cele două piese sunt în mod sigur găsite pe teritoriul României. Mai problematică rămâne obârşia a două capete feminine aflate la Brukenthal, intrate în colecţie prin 1837 (inv. nr. A. 2696/6245 şi A 2697/6246) şi date ca provenind din Transilvania. Ele îmi par de factură sud-italică şi e prea posibil să fi ajuns în colecţia sibiană pe cale anticară mai degrabă decât pe filiera unei descoperiri locale.

Unicul gen de teracote arhitectonice descoperit în Dacia este cel al antefixelor. Ele erau utilizate fie la decorarea streaşinilor (fixate fiind la îmbinarea ţiglelor), fie la împodobirea pereţilor (cazul mai rar al măştilor cu orificii de atârnare, pentru interior, sau amplasate direct în tencuială, la exterior). Măştile înfăţişau îndeobşte ori capete feminine, ori capete bărbăteşti bărboase, sau uneori capete caricaturale, cu nasul coroiat şi buzele groase, cum e vestita piesă cermică-gryllos de la Aquincuminfo .
Antefixe cu capete feminine au fost descoperite la Romula (una la Muzeul din Corabia, alta la MPF), la Drobeta (patru bucăţi aflate la MPF), o piesă cu mască de Silen a ieşit la iveală în castrul de la Jidavainfo. În Dacia Superior predominante sunt antefixele cu reprezentări masculine, precum cele două descoperite în cisterna din palatul Augustalilor de la Sarmizegetusainfo sau cea de la Napocainfo (il. 60) (MIT). De la Corpadeainfo provine o antefixă cu capul lui Dionysos imberb (il. 61) încununat cu iederă (MIT). Cum era de aşteptat, cele mai multe s-au descoperit la Apulum, dintre care trei cu figuri feminineinfo şi două cu chipuri bărbăteştiinfo (il. 62). În imediata apropiere vestică a Daciei antefixe similare au fost descoperite la Mursa (Osijek, Iugoslavia), din douăzeci  de piese doar două fiind măşti masculineinfo, la Siscia, la Sirmium, la Aquincum şi la Carnuntum.
Dintre obiectele figurative de lut cu destinaţie diversă ţinem să menţionăm ofrandele în formă de frunze, descoperite într-un mormânt de epocă romană de la Tomisinfo şi datând de la începutul secolului al II-lea, aşa-numitele oscilla care se atârnau în arbori sau erau purtate drept talismane. Aceste obiecte erau de asemenea realizate cu ajutorul tiparelor.
Tiparele de statuete însele sunt produse de atelierele coroplaştilor. Dintre ele, pentru statuete reprezentând pe Venus au fost descoperite tipare la Drobeta, Dierna şi Romula, pentru Isis şi Sol, la Apulum şi respectiv Romulainfo. Tipare de medalioane au fost descoperite la Apulum, Cristeşti, Napoca, Ilişua, Drobeta, Dierna, Cioroiul Nouinfo (Aquae). Între aceste tipare pentru medalioane trebuie să distingem două destinaţii: tipare cu care urmau să fie decorate vasele cu figuri în relief, acoperite cu angobă, deci nu cele din categoria terra sigillata. Vase cu astfel de medalioane ies la iveală în număr tot mai mare în Daciainfo; ele sunt de mai multă vreme cunoscute atât în Gallia şi provinciile dunăreneinfo, cât şi în Agora la Atenainfo, unde s-au găsit tipare de medalioane pentru recipiente de lut.
Decorarea vaselor cu medalioane în relief, executate cu tipare fie pe pereţii vaselor, fie ca embleme pe fundul interior al acestora, este o practică datând încă din epoca elenistică, tipare de acest fel descoperindu-se în regiunile mai apropiate de noi, la Chersonesinfo, unde sunt datate în secolul al III-lea î.e.n. O altă categorie de tipare, dintre care unele circulare, ca acela splendid conservat la MIT şi reprezentând bustul lui Marte, erau folosite la amprentarea pâinii, a prăjiturilor, chiar a brânzeturilor, aşa cum stau mărturie obiecte identice descoperite tot la Atena în Agorainfo sau tiparul de la Brukenthalinfo cu tabula ansata şi urarea accipio annum novum felicem (il. 63) (un an nou fericit!) cu care se vor fi amprentat acele „turte dulci” trimise drept „xenia” sau „apoforeta” cu ocazia sărbătorilor anului nou.
Din cele de mai sus se desprinde activitatea intensă a atelierelor coroplastice romane de pe cuprinsul ţării noastre, artefactele acestora contribuind la edificarea în rândurile largi ale populaţiei a acelui substrat material unificator, comun întregului cuprins al imperiului şi în mod direct creând de facto romanizarea la nivelul culturii materiale, acesta fiind efectul imediat şi zilnic al tuturor artelor miniaturale mai sus analizate şi în ultimul caz, dar nu cel mai lipsit de importanţă, al ceramicii, categoria cea mai largă, mai reprezentativă şi mai uniformă a „modului de viaţă roman”.

art rom ro

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2