Arta romană în România

PROVINCIA DACIA ŞI DOBROGEA ROMANĂ (106-269/271 e.n.)

Propaganda vizuală prin imagini, referitoare la cucerirea Daciei, nu s-a limitat la marile monumente imperiale: Columna de la Roma, Monumentul de la Adamclisi sau Arcul triumfal de la Beneventum (il. 8, 9, 10) (penultimul obiectiv reprezentând apogeul prezenţei artizanalului pe un monument al artei imperiale), ci, cum era şi firesc, ea a recurs la mediul care penetra puternic în toate straturile populaţiei, la reversurile simbolic-istorizante evenimenţial al monedelor de aur, argint şi bronz.
Personificarea Daciei pe monedele imperiale romaneinfo e prezentă nu numai sub Traian, ci şi sub Hadrian şi, mai rar, sub Antoninus Pius, în ipostaze ce definesc starea de fapt a provinciei. Imediat după cucerire, pe aureii, denarii şi dupondii (marile bronzuri) traianici Dacia e reprezentată în postura unei provincii zdrobite, cucerită prin greaua încercare a armelor. Ea e călcată în picioare fie de împăratul eroizat, în nuditate eroică, fie principele în seminuditate eroică îşi sprijină piciorul drept pe bustul unui dac, cum e cazul reversurilor cu iconografie drastică a doi aurei emişi imediat după terminarea grelei încercări a războaielor. Reversul unui dupondius recurge şi el la imaginea tipică, reprodusă şi pe una din metopele imperiale-cheie de la Adamclisi, adică cea a împăratului călare spre dreapta, călcând în picioarele calului personificarea provinciei în costumaţie dacică. Danuvius însuşi agresează provincia refractară pe reversul unui mare bronz care face aluzie la trecerea fluviului pe podul lui Apollodor, figurat şi el pe un revers de bronz. Spre sfârşitul domniei lui Traian, reprezentările Daciei devin mai blânde ca urmare a includerii provinciei în Pax romana. Un dac o imploră pe Pax. Pe alt dupondius, Abundenţa, cu cornul şi ramura de măslin, atingea cu piciorul drept umărul bustului unui dac, semnificând supunerea acestei etnii în viaţa paşnică a imperiului. Acum, după 112, Dacia încetează de a mai fi denumită capta, ci Augusti provincia.
Sub Hadrian veşmântul dacic e înlocuit cu cel al amazoanei romane care, în cazul unui dupondius, e aşezată pe o stâncă (pământul Daciei), ţinând în mână caduceul şi deopotrivă sabia curbă dacică, ceea ce înseamnă că pe lângă viaţa consacrată comerţului noua provincie are a se apăra de barbarii care o înconjură dinspre nord şi est. În timpul domniei lui Antoninus Pius Dacia apare pe reversurile denarilor sau dupondilor în costumaţie romană, cu o manta pe umăr, ţinând în mâna dreaptă sau stângă (în cazul când poartă şi un alt simbol) dragonul dacic, steag de luptă al mai multor etnii barbare europene, inclusiv al celei dacice. Semnificaţia acestuia (capul de lup fixat pe hastă şi corpul din pânză al balaurului atârnând de-a lungul ei) exprimă faptul că romanii considerau acum provincia integrată mentalităţii romane, cu specificul ei etnic care nu mai poate trezi suspiciunea revoltei, ci, conform vocaţiei etnografice a imagisticii romane, unitatea şi tăria imperiului constă tocmai în diversitatea sa, iar autoadministrarea, sub controlul fiscalităţii şi legiunilor recrutate de aproape un veac în teritoriile de pe limes, îi asigură trăinicia.

art rom ro

rasfoieste-250x500

galeriei-250x500-2